G E O P O L I T I K O N

Spectacolul ideilor pe hartă

05/ian/2009 La mulţi ani domnului profesor Cioroianu… Adrian Cioroianu!

Nu e deloc uşor să faci o supriză unui om destul de neconvenţional şi care deseori surprinde el însuşi prin idei, prin luări de poziţii şi printr-o curiozitate rară faţă de oameni şi faţă de opiniile lor (curiozitate pe care o recunoaşte ca fiind principala sa calitate – vezi interviul luat de G. Onofrei, în revista Suplimentul de cultură, în august 2005).

Totuşi, prin aceste câteva materiale postate astăzi fără aprobarea sa expresă – aici e momentul să deconspirăm faptul că dl Cioroianu nu ştie cum funcţionează, tehnic vorbind, acest blog!!! – , dorim să-l suprindem şi, evident, să-i spunem distinsului profesor „La mulţi ani!” cu ocazia zilei sale de naştere – care este, :), întâmplător, şi ziua de naştere a regelui Juan Carlos al Spaniei 🙂 – şi, în plus, să-i facem câteva mici sugestii:

– dat fiind că are un ceas James Bond la mână, poate în acest an nu va mai întârzia acolo unde este uneori aşteptat  – dl prof. Lucian Boia ar putea da ceva detalii :).

– dat fiind că lucrează la o carte despre Rusia (mă rog, volumul al doilea, deşi nici măcar unii dintre noi nu l-am terminat pe primul!), poate va profita de ocazie să-şi ducă (măcar) colaboratorii într-o excursie la Sankt Petersburg!

– dat fiind că acest blog este dedicat Rusiei & Eurasiei, poate ne spune dl profesor Cioroianu ce amintiri are din acea seară din aprilie 2008, când l-a primit pe preşedintele rus Putin pe Otopeni!

– dat fiind că Barack Obama a luat Premiul Nobel (pe 9 octombrie 2009) exact la o săptămână după ce dl Cioroianu îl critica în revista Dilema veche (pe 2 octombrie 2009), poate n-ar strica, dle profesor, să ne spuneţi măcar nouă cu anticipaţie pe cine mai aveţi de gând să criticaţi în anul acesta!

– dat fiind că dl Cioroianu este (pe lângă Dilema veche!) un colaborator al editurii Curtea Veche, aşteptăm o explicaţie despre cum se face că specializarea sa este, totuşi, cea de istorie contemporană & recentă!

– dat fiind că dl Cioroianu este aproape în fiecare zi invitat la câte o televiziune, n-ar strica să spună din când în când, „pe sticlă”, cât este ceasul, pentru a ne da şi noi seama dacă emisiunea este în direct sau în reluare!

– dat fiind că dl Cioroianu a fost la Paris, la mijlocul lui decembrie 2009, pentru susţinerea unei conferinţe, aşteptăm să ni se clarifice: i) ce mai făcea Carla Bruni; ii) care mai este preţul parfumului Cool Water – Davidoff; iii) dacă s-a întâlnit cu Vladimir Putin, plecat şi el la cumpărături; iv) cum mai evoluează contractul de armanent dintre Franţa şi Rusia; v) dacă s-a întâlnit pe acolo cu fantoma – sau cu fantasma – lui Edgar Morin!

Acestea fiind spuse, „La mulţi ani!”, domnule Cioroianu – Adrian Cioroianu! -, multă inspiraţie în textele pe care le trimiteţi spre G E O P O L I T I K O N  şi, mai ales, succes în toate! 

                        – colaboratorii G E O P O L I T I K O N

Anunțuri

5 Ianuarie 2010 - Posted by | Bibliografii, First chapter, Geopolitica, Intelo, Istorie | , ,

4 comentarii »

  1. COMENTARIU SI MARTURIE LA SCRISOAREA DESCHISA EMISA DE CATRE PROTOPOPIATUL ORTODOX DIN CAREI.
    Pe Internet a aparut o scrisoare adresata Presedintelui Parlamentului si Ministrului Cultelor. Nascut fiind intr-un sat ce apartinea acestui protopopiat si citind multe afirmatii departe de adevar e cazul sa le clarificam !.Nu inteleg ce semnificatie gaseste scrisoarea de a numi zona respectiva “Galileea neamurilor”, cu multe nationalitati si culte pe masura! Prin ani 30-40 galilieni, nu prea stiu sa fi existat in Carei, doar cateva familii de evrei veniti din Galita. Erau 40% romani, toti greco-catolici, tot cam atatia unguri reformati, un mic procent de svabi catolici si cateva sute de tigani, toti de limba magheara, care nu pareau ca apartin vreunei religii. Exista si un numar redus de ortodoxi, intre jandarmii de pe sate sau unii functionari veniti din Regat. N-am auzit ca sa fi fost vreun sectant, mai ales ca in tot fostul judet Salaj, din care facea parte Careiul erau doar patru baptisti (Enciclopedia Romaniei,1938).

    Cei 82 de preoti ortodoxi din Carei, cer autoritatilor sa “nu le ia ceea ce nu le-a dat nici-odata adica bisericile ramase de la stramosi lor”. Ma intreb stupefiat : care stramosi ? In zona respectva nu s-a stiut ce inseamna cuvantul “ortodox”!. Bunicul meu vorbea doar de “neuniti”. Se stia doar ca jandamul X, sau pretorul, sau cutare invatator regatean e de alta religie si se mira toata suflarea ca e divortat, lucru de neconceput pentru un greco-catolic.Toate bisericile au fost construite cu contributia unitilor, sub conducerea preotilor lor. Tatal meu, preot in Sudurau, a construit actuala casa parohiala si biserica din Chereus, fapt de carre era mandru. Bunicul meu, preot in Acas, a construit Biserica din Mihaileni, iar fratele bunicului, impozanta biserica din Zalau.

    Semnatarii scrisoii atentioneaza, ca, “stiu ce inseamna lupta si ca au supravietuit aici“, dar nu spun cum au luptat! Pe la Carei, daca au luptat si au facut-o, au fost doar preotii uniti ! Imi cer suze pentru exemple din familie: Bunicul meu la o luna dupa intrarea ungurilor in Carei, a fost incarcat intr-un vagon si expulzat la Beius; Tatal meu dupa 5 luni, in urma sicanelor mari ale preotului reformat din Surdau a trebuit sa se mute in parohia Bobota, total romaneasca; Fratele tatalui meu, Liviu, protopop in Zalau, dupa un an, a fost condamnat la 4 ani munca silica pt. nationalism, inchis la Budapesta si dupa mai mult de un an, schimbat de Statul Roman cu un spion ungur inchis la Aiud. Imi amintesc de preotul Vasile Suta din Capleni si de Gh. Muresan din Sarauad, care au fost expulzati in Romania. Sigur, au fost si altii! Scrisoarea mai spune ca,“Habsburgii au inzestrat pe gr.cat.,cu averi imense” si e cazul sa fixam realitatea!
    Averile immense date de imparat, au fost exact, d o u a m o s i i, una pt. episcopia de Fagaras, schimbata cu o mosie din Blaj, din veniturile careia, s-au construit in 1754, scolile din Blaj si apoi au fost intretinuti gratuit sute si sute de elevi saraci, timp de 200 de ani si toti elevi blajeni au primit saptamanal cate o paine de 3 kg. zis tipau. La infiintarea in 1777 a episcopiei de Oradea, a primit o mosie, langa Beius, din care a fost construit Liceul din Beius in 1828 si la fel au fost intreinuti elevi saraci! Preotii respectivi, confunda lucrurile si realitatile: Averi imense au avut manastirile ortodoxe din Principate. Cu adevarat, imense, de vreme ce, un numar de 600 sute, deci, sase sute , au fost “inchinate”, Patiarhiilor si manastirilor ortodoxe din Rasarit, mai ales din Grecia , suprafata celor inchinate, reprezentand o cincime din aceea a Principatelor.
    Mosiile, spune Kogalniceanu au fost “carciumarite”, de egumenii greci ce le admini-strau. N-au intreinut nici o scoala. Este total incorecta afirmatia conferintei preotesti din Cari ca,“BOR reprezinta traditia si demnitatea neamului nostru”. Ion Frunza, in cartea: Horea, procesul si martirajul sau, relateaza ca “Horea a fost prins datorita Episcopului Gedeon Nichitici, episcopul Petru Popovici de la Arad si alti patru protopopi, toti ortodoxi, fapt pentru care au fost premiati cu galbeni”. In anul 1821, Tudor Vladimirescu a fost inchis in pivnitele Mitropoliei din Bucuresti. In cartea, “Preoti si sate din Ardeal”, Nic.Iorga scrie: Preotii lui Moga, sa-i odihneasca Dumnezu si pe ei si pe Vladicul Moga, ca samanta lor sa se sfarsaca si in Ardeal si in alte parti.
    In 1847, vicarul Andrei Saguna a rapit-o pe Ecat. Varga si a predat-o autoritatilor. Ajuns apoi episcop si mitropolit, tot Iorga spune: “de Saguna natiunea romana nu avea nevoie supt nici un raport. Cugetul lui nu era romanesc. El a ramas imperialist si austriac“. Tot Saguna i-a afurisit pe cei care scriau cu litere latine! Prin 1881, mitropolitul Miron Romanul, a infiintat Partidul Constitutional Roman, ce lupta impotriva celui National Roman, care milita pt. Unirea cu Romaina, lucru cu care mitropolitul nu era de acord. In 1915, in Telegraful Roman, Nic.Ivan a ajuns episcop si mitropolit ii pune la stalpul infamiei pe Oct. Goga si Par. Lucaciu pentru ca vorbesc de dezdrobirea romanilor din Ardeal.
    La intrarea Romaniei in razboi in 15 Aug.1916, Mitropolitul Vasile Mangra si episcopii Miron Cristea de Caransebes si Ioan Papp de Arad, publica o “Cerculara“, in care spun: “Romania, careia fiinta i-a dat patria noastra Ungaria, caci Radu Negru de la Fagaras a intemeiat Tara Romneasca, Dragos din Maramures a intemeiat Moldova…in mod perfid a ridicat arma asupra patriei noaste” si continua, ”romani ucigatori de fati ….Voi intindeti granitile voastre in hotarele vecinilor vostri, voi cresteti puterea voastra, venitele voaste, dezbracand pe alte natiuni…..acela care cu vorbe viclene pe buze, cu dorul de jaf in suflet, vine in hotarele noastre, nu-i frate, ci cel mai pagan dusman”.

    Pe langa aceasta, Ep.Miron Cristea, trimite ostailor romani din Austro-Ungaria o pastorala, in care ii indeamna sa apere tronul Monarhiei. Mai face declaratia, ca, va zdrobi cu carja sa de episcop, teasta primului soldat regatean care va calca pamantul sfant al Transilvaniei, numit Erdely!!. Nu sa lasat mai prejos, nici Mitropolitul Primat al Romaniei, Conon Armasescu, care in preziua luptelor de la Oituz si Marasesti, a dat o proclamatie, ce s-a aruncat din avioanele germane, prin care, a cerut ostasilor romani sa nu lupte impotriva nemtilor, Traditie si Demnitate ortodoxa! Paralela ce o fac preotii din Carei intre anii 1700 si 1948, mi se pare, cel putin, cinica !
    La 1700, schimbarea de la ritul roman-calvin la cel roman unit, dupa tratative ce au durat sase ani, cu preotul catolic Barany, intr-un prim sinod cu semnatura a 56 protopopi si preoti, iar in al 2-lea sinod, cu participarea si aprobarea a 1500 preoti si mireni, fara ca vreunul din acestia sa fi fost arestat sau chinuit, pe cand, in 1948, trecerea sa facut prin semnatura a 36 de preoti adusi cu forta, dintre care doi au inebunit, fara acordul vreunui episcop, iar toti episcopii au fost arestati impreuna cu sute de preoti si mireni, care au executat mii de ani de inchisoare.
    Din protopopiatul Carei, preotul Vasile Suta din Capleni, a murit in lagarul Ghencea, pr. Titus Borca a stat 5 ani in inchisoare, iar pr. Victor Fanea din Sancrai a fost condamnat la munca silica pe viata. Pr.Gh. Rosianu fost in Hotoan a murit, fiid ascuns intr-o vie in Oradea. Prepozitul nascut in Carei, Augustin Maghiar a murit in inchisoarea Sighet, dupa cateva saptamani petrecute intr-o celula fara geam,. Pr. Alex.Ratiu din Moftin a executat 16 ani de temnita. Vor fi si alti, pe care i-am uitat, dupa atatea ani! Revenind la stramosi ortodoxi ce se pretinde ca ar fi existat candva pe la Carei, N.Dobrescu in “Fragmente privitoare la Istoria Bis. Romanesti, Budapesta, 1905, scrie: “Din anul 1091, romanii din Bihor erau organizati intr-un vicariat bizantino-slav condus de un arhiereu-vicar, supus episcopului latin al Oradiei. Preotii acestia erau scutiti de zeciuiala. Dupa 1554, preotimea din Crisana trece sub juridictia mitropolitilor procalvini ai Balgradului, iar o parte se calvinizeaza impreuna cu episcopul roman calvin Avram de Burda si apoi Petre Ciuciu, Nici un document nu spune ca la Carei sau Satu Mare au exista vreodata ortodoxi ! Virgil Trufasiu – Los Angeles .

    Comentariu de Ioan Marinoiu ,octogenar,ortodox , vetreran de razboi | 2 Decembrie 2010 | Răspunde

  2. Reflectarea desfiinţării Bisericii Greco-Catolice în istoriografia oficială ortodoxă după 1989

    Cristian VASILE

    După 1989, ierarhia ortodoxă – cu câteva excepţii salutare – a dat impresia că încurajează o politică istoriografică a fricii, a uitării, în ceea ce priveşte abordarea problematicii legate de desfiinţarea Bisericii Române Unite cu Roma, Greco-Catolice. Interesele patrimoniale, competiţia simbolică pentru statutul de Biserică naţională, comoditatea intelectuală şi chiar protejarea unui confort biografic sunt doar câţiva dintre factorii care, probabil, au determinat o continuitate a discursului istoriografic dezvoltat în perioada comunistă, un discurs de conivenţă cu viziunea puterii politice despre momentul octombrie-decembrie 1948.
    Acest discurs a preluat cele mai multe clişee şi formule ritualice ale literaturii istorice ortodoxe de dinainte de 1989 – unire bisericească, reîntregire religioasă etc. Radicalismul istoriografic s-a vădit în mai multe ocazii – revelaţiile privind biografia fostului patriarh Teoctist (spre exemplu, implicarea în tentativele de convertire a episcopilor greco-catolici), apariţia Raportului final al Comisiei Prezidenţiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din România (numită pe scurt Comisia Tismăneanu) sunt doar ultimele momente de tensiune care au potenţat replici ferme, polemice venite din partea Patriarhiei Române şi a istoricilor, teologilor asociaţi ei. Ajungând la acest punct este oportună o definire a istoriografiei oficiale ortodoxe: prin această sintagmă, evident, înţelegem publicaţiile Bisericii Ortodoxe Române, de la periodice, sinteze de istorie bisericească tipărite cu binecuvântarea prelaţilor sau având susţinerea morală şi materială a diverselor centre eparhiale.
    Una dintre ipotezele pe care le luăm în calcul este aceea că perpetuarea unui discurs caracteristic perioadei comuniste nu poate fi înţeleasă decât în corelaţie cu contextul politic postdecembrist, prea puţin favorabil unei reevaluări oneste a trecutului totalitar, cu întârzierea restituirii proprietăţilor confiscate şi cu modul de acţiune părtinitor al autorităţilor de stat centrale şi locale, generat probabil inclusiv de interese politice, electorale. De asemenea, definirea naţiunii dintr-o perspectivă exclusivistă, similară cu cea a lui Nae Ionescu, care suprapune calitatea de român cu apartenenţa la ortodoxie, a contribuit la încremenirea într-un proiect istoriografic tributar unui trecut autoritar.
    Nu vom insista asupra unor lucrări precum cea semnată de Teodor V. Damşa (Biserica Greco-Catolică în perspectivă istorică) – am făcut-o cu alte prilejuri, când am şi numit-o ironic „perfectă contrapeformanţă istoriografică“ . Este de remarcat aici doar că volumul a apărut la Timişoara, într-un centru eparhial care altminteri s-a dovedit mai conciliant, mai empatic cu greco-catolicii şi în plan patrimonial şi istoriografic; trebuie spus aici că Altarul Banatului, revista eparhiilor ortodoxe din Mitropolia Banatului, a găzduit şi articole pe teme de istorie contemporană, de istorie ecleziastică în răspăr cu linia istoriografică oficială schiţată la Bucureşti şi la Sibiu. Am amintit şi de centrul eparhial de la Sibiu, deoarece părintele profesor Mircea Păcurariu, membru al Academiei, dar mai ales profesor la Institutul Teologic de grad Universitar din Sibiu, ulterior Facultatea de Teologie Ortodoxă „Andrei Şaguna“, prin numeroasele lucrări şi sinteze de istorie ecleziastică şi-a pus amprenta în mod decisiv asupra istoriografiei oficiale ortodoxe şi a jucat un rol decisiv în elaborarea unui discurs de continuitate care nu acceptă decât nuanţe nesemnificative în raport cu naraţiunea dominantă despre evenimentele petrecute în anul 1948.
    Într-un fel, la nivel istoriografic, pr. Prof. Mircea Păcurariu a preluat moştenirea mitropolitului Nicolae Bălan, prelatul de la Sibiu care pledase atât de vehement uneori pentru revenirea uniţilor la ortodoxie, din perioada interbelică şi până în 1948. Critici sau nuanţări subtile implicite la adresa abordărilor părintelui profesor Mircea Păcurariu au apărut şi în mediul ortodox, dar adesea acestea s-au manifestat mai ales în reuniuni informale, obiecţiile au fost aşternute de puţine ori pe hârtie şi nu întotdeauna delimitările priveau problematica suprimării Bisericii Române Unite.
    Emblematică pentru ultimele revizuiri ale discursului istoriografic din cel de al doilea deceniu postdecembrist este abordarea părintelui vicar Constantin Pârvu, unul dintre responsabilii Arhivei Sfântului Sinod. În paranteză fie spus, tezaurul arhivistic de la mănăstirea Antim nu a putut fi valorificat în plan istoriografic . Cerbicia cu care a fost „apărat“ acest fond arhivistic de curiozitatea firească a istoricilor este demnă de o cauză mai bună; mai ales că problema centrală a controversei istoriografice, în opinia noastră, este presupusa trecere/revenire liberă, fără constrângeri, la ortodoxie a credincioşilor şi preoţilor greco-catolici, cu documentele aferente care să ateste părăsirea Bisericii Române Unite în condiţii pe deplin legale şi fără implicarea abuzivă ale organelor de stat; or, era de presupus că aceste documente sau o parte a lor se află tocmai în evidenţele Sfântului Sinod al BOR, în arhiva patriarhală. Dimpotrivă, în locul transparenţei s-a produs contrariul – rând pe rând, universitari şi cercetători din Institutele Academiei, preocupaţi de scrierea istoriei recente a Bisericii, s-au lovit de refuzul diriguitorilor acestei arhive de a le permite studierea documentelor relevante pentru această temă sau pentru subiecte înrudite.
    Părintele Constantin Pârvu a publicat în anul 2005 o biografie a patriarhului Justinian Marina, care conţine şi un subcapitol de zece pagini, intitulat „Patriarhul Justinian şi Reîntregirea Bisericii Ortodoxe Române din Transilvania“. Regăsim aceeaşi schemă interpetativă: dorinţa renăscută a majorităţii covârşitoare a enoriaşilor uniţi cu Roma, manifestată din 1945, de a „reveni“ la ortodoxie, cele două chemări la ortodoxie, din 15 mai 1948 (Nicolae Bălan) şi din 6 iunie 1948 (Justinian Marina), s-ar fi bucurat de un „mare răsunet“ în rândurile clerului şi credincioşilor greco-catolici pe deplin conştienţi de unitatea ortodoxiei . A urmat răspunsul celor 36 de protopopi greco-catolici, delegaţi ai 430 de canonici, protopopi şi preoţi greco-catolici; apoi Proclamaţia şi apelul de revenire la ortodoxie al adunării din 1 octombrie 1948; momentul 3 octombrie de la Bucureşti (solemnitatea primirii în rândurile Bisericii Ortodoxe Române) şi 21 octombrie Alba Iulia (marea adunare de consfinţire a „revenirii“ la ortodoxie) . Următoarele afirmaţii din lucrarea părintelui Pârvu sintetizează cel mai bine poziţia oficială a Bisericii Ortodoxe Române din ultimii ani: „Spre deosebire de actul uniaţiei de la 1698-1700, care s-a făcut sub presiune, ameninţare, înşelăciune, determinat fiind de lipsa de drepturi sociale, politice, economice etc., în care se zbăteau românii ortodocşi, urmat de contestaţii, revolte şi răscoale în care mulţi au suferit martiriu, revenirea uniţilor la Ortodoxie în anul 1948 şi reîntregirea, deşi s-au săvârşit în condiţii politice favorabile Bisericii Ortodoxe (subl. n.), au respectat libertatea greco-catolicilor de a se întoarce la sânul Bisericii Mame sau de a aparţine în continuare Bisericii Catolice. Adevărul este că unii preoţi şi credincioşi greco-catolici au rămas mai departe în Biserica Catolică, tocmai datorită libertăţii pe care şi-au manifestat-o şi le-a fost respectată“ . Acest punct de vedere nu acceptă nici măcar analogia făcută de unii cronicari ortodocşi, nu mai puţin uniatofobi, între momentul 1700 şi 1948! Iese în evidenţă lipsa de empatie pentru preoţii şi credincioşii greco-catolici din clandestinitate, pentru prelaţii şi intraţi în închisori pentru că îşi păstrau identitatea religioasă.
    Aceste aspecte sensibile au revenit în atenţie odată cu munca de elaborare a unui Martirologiu, iniţiativă sprijinită de o asociaţie a unor germani catolici originari din sud estul Europei. Odată cu demersul care a vizat întocmirea acestei opere impozante, istorici agreaţi de Patriarhie au şi ajuns la anumite documente din fondurile arhivistice ale Bisericii. Din nefericire, produsul acestei întreprinderi, altminteri foarte util, consemnează un lucru inexact: acela că Biserica Greco-Catolică „nu a reuşit să finalizeze redactarea biografiilor până în momentul redactării actualei ediţii“ . De fapt, încă de acum aproape doi ani, Florin Jula, reprezentantul părţii greco-catolice, lămurise lucrurile: editorii au respins unele materiale, inclusiv pe cel referitor la cardinalul Iuliu Hossu, pe motiv că se face referire la implicarea unor prelaţi ortodocşi în deţinerea episcopilor uniţi în mănăstiri ortodoxe) . Acest ultim aspect s-a regăsit şi în Raportul final al Comisiei Tismăneanu, generând protestul Patriarhiei, care a decis să instituie o proprie comisie de istorici care să analizeze raporturile Bisericii Ortodoxe cu puterea comunistă. Până la urmă acest contra-raport nu a fost asumat nici de patriarhul Teoctist, decedat la 30 iulie 2007, chiar în momentul finalizării documentului de poziţie, nici de patriarhul Daniel.
    A ajuns însă în preajma Comisiei Prezidenţiale Consultative pentru Analiza Dictaturii Comuniste din România (Comisiei Tismăneanu 2 ), pe căi neoficiale, informaţia că o insistenţă în abordarea problemei colaborării prelaţilor cu Securitatea şi o reluare a chestiunii greco-catolice ar putea readuce în discuţie asumarea de către Patriarhie a acelui contra-raport, doar aparent abandonat şi elaborat în general de tineri istorici ortodocşi care au cauţionat sau au trecut sub tăcere cultul personalităţii patriarhului Teoctist. Cooptarea unei noi generaţii de (tineri) istorici şi teologi – gravitând în jurul CNSAS, al Patriarhiei Române, Facultăţii de Teologie Ortodoxă „Patriarhul Justinian“ de la Bucureşti şi al revistei Rost – a adus câteva nuanţe importante discursului istoriografic ortodox, dar o anumită formă de militantism cu tendinţe uniatofobe s-a păstrat. Ca şi mentalitatea de cetate asediată, specifică poate şi istoriografiei greco-catolice. Tentativele de a răspunde polemicilor şi provocărilor pluralismului istoriografic a scos în evidenţă şi pericolele apropierii de o dreaptă ortodoxistă radicală mai degrabă nefrecventabilă, care aminteşte, prin anumite elemente de discurs, de mesajele naţionalismului extrem al anilor 1930.
    În viaţa politică şi culturală postdecembristă nu a existat un singur naţionalism, ci o varietate care a reflectat complexitatea evoluţiilor intelectuale şi mentale semnificative ale secolului XX. Nu se poate vorbi de un recul al naţionalismului de tip ceauşist după 1989, căci instrumentalizarea sentimentelor patriotice – în maniera consacrată de Nicolae Ceauşescu între 1968-1989 – a continuat cu o intensitate apreciabilă şi sub regimul Iliescu, care s-a folosit, între altele, de sloganul „nu ne vindem ţara“, de pericolul maghiar şi greco-catolic şi de temeriile unei populaţii care fusese decenii de-a rândul îndoctrinată şi asaltată de propaganda duşmanului din interior, a colectivismului şi de nesiguranţă . Acest gen de naţionalism, care a dominat spaţiul public, s-a aflat în competiţie, dar ulterior a fuzionat cu fracţiuni ale naţionalismului ortodoxist şi etnocentric, cu rădăcini interbelice. Poate că terenul era într-un fel pregătit de recuperarea unor intelectuali şi teologi cu simpatii sau angajamente legionare în reviste precum Glasul Patriei şi Tribuna României destinate propagandei comuniste în exterior .
    Dezvoltarea unui pernicios naţionalism istoriografic, precum şi preeminenţa etno-naţionalismului în dauna unui naţionalism civic pot fi puse atât pe seama fragilităţii societăţii civile, cât şi a mediocrităţii şi spiritului gregar ce au caracterizat o bună parte a corpului istoricilor contemporaneişti la momentul 1989-1990. Astfel se explică şi relativa izolare a unor istorici cu mesaj democratic şi civic precum Lucian Boia şi Şerban Papacostea într-o lume academică plină de nostalgici, de savanţi care, prin relativizarea răului produs în anii ceauşismului, îşi apără de fapt propria biografie . Evoluţii similare s-au înregistrat şi în rândurile istoricilor Bisericii. Abia după mai bine de un deceniu a apărut o generaţie de tineri istorici aptă să se delimiteze chiar de unii dintre profesorii săi, iar România a fost ajunsă din urmă de un trecut care nu a vrut să moară, un trecut al naţionalismului extremist ce a condus la Holocaust, dar şi al comunismului (în ambele variante: internaţionalistă şi naţionalistă). Raportul final al Comisiei Wiesel şi cel omonim al Comisiei Tismăneanu, documente asumate de şefii statului, sunt şi expresii ale acestei rupturi între generaţii care s-a produs în istoriografia română.
    Chiar şi după aderarea României la UE naţionalismul etnocentric nu şi-a epuizat toate resursele, reunind o coaliţie aparent pestriţă formată din foşti membri ai birocraţiei comuniste şi ofiţeri ai armatei şi securităţii, protocronişti transformaţi în specialişti în geopolitică, critici literari antioccidentali ai anilor 1980, asociaţi ai prelaţilor care au preamărit/tolerat „sistematizarea“ urbană ceauşistă, simpatizanţi legionari şi neolegionari, ortodoxişti etc. Forţa acestui curent ideologic, deşi în curs de diminuare, a profitat şi de dezbinarea din tabăra promotorilor naţionalismului civic, de nuanţă liberală, dar şi de confuzii şi ezitări cultural-ideologice (şi azi, spre exemplu, intelectuali altminteri respectabili evită să pomenească şi să comenteze definiţia aberantă şi exclusivistă a naţiunii pe care a formulat-o Nae Ionescu) .
    În periodicele ortodoxe s-au strecurat totuşi câteva articole care au încercat să depăşească tradiţionalele clişee şi să abordeze problema întârzierilor istoriografiei ecleziastice oficiale. Între aceste excepţii se numără Anca Şincan, istorică din Târgu Mureş, cercetător la Institutul de Cercetări Socio-Umane „Gheorghe Şincai“, care a susţinut – în răspăr cu restul literaturii istoriografice – că istoricii ortodocşi ai Bisericii nu pun probleme, nu stârnesc dezbateri, nu îşi pun întrebări . Există o cenzură asupra unor subiecte de istorie ecleziastică ? Anca Şincan nu crede că este vorba de o acţiune programatică a istoricilor Bisericii de a opune rezistenţă prin tăcere studiilor care aduc pe tapet situaţii controversate, ci pur şi simplu de incapacitatea lor de a răspunde în faţa provocărilor unei istoriografii libere, precum şi de lipsa unei şcoli specializate în istoria Bisericii .

    Comentariu de Ioan Marinoiu ,octogenar,ortodox , vetreran de razboi | 2 Decembrie 2010 | Răspunde

  3. A fost calvinismul antiromanesc in Transilvania?

    D-ul Nicolae Manolescu, in articolul publicat in ziarul Curentul International nr.33 din August 2001 scrie “Dieta din 1566 dispune trecerea Bisericii Ortodoxe sub controlul Bisericii Calvine …. D-ul Manolescu ca dealfel multi istorici laici si teologi, din slugarnicie, pentru mama Moscova care, de la sine putere s’a declarat a III-a Roma. acestia si-a uitat latinitatea si istoria ortodoxiei de Rit Bizantin, (numita, Greco-Catolica ) lasata de Sf Parinti latini si greci, ei au devenit adepti ai ortodoxiei greco-slavone, Ortodoxie care , a pricopst romanii cu ignoranta balcanica.

    Incercari de a scoate din ignoranta balcanica pe romani din Transilvania, au facut-o Sasii ei fiind in minoritate au dorit sa fie uniti cu cei mai numerosi locuitori din noua lor patrie unde emigrase Transil-vania, locuitori crestini ca si dansii, rupti de cultura si spiritualitatea occidentala in fadicul an1054 Cand Sasii au trecut de la catolicism la luteraneism, in sec.XV, au tiparit carti de rugaciuni si pentru romani in limba romana, cu buna intenti ca, impreuna, sa formeze o majoritate, care sa reziste la presiunile de maghearizare. De si de a scoata pe romani din “ignoranta” in care erau tinuti de greco-slavi prin Biserica Greco-Slavona. Nu a fost noroc. “ignorantia” a triufat, ramanii dupa 600 de ani (1550-2010), sunt “schismatici, s-au inchinat Rasaritului, sunt saraci, in tara bogata, la marginea lumii civilizate.

    Ungurii si ei au trecut de la catolicism la calvinism. Dieta Transilvaneana la 1566 a dispus trecerea Bisericii ortodoxe sub control calvin romanii, nu avea administratie bisericiasca ortodoxa. Dar si pentru citez, “ a elimina din mijlocul credinciosilor romani, ortodocsi transilvaneni tinuti in, intuneric cultural si supersritii la fel ca si fratii lor din Moldova si din Muntenia, vevoiti sa asculte slijbele in Bisericii in limba greaca, chirilica si slavona. Deci, biserica greco-slavon a fost factorul de deznationalizare.

    Din cauza ochelarilor greco-savoni d-ul Manolescu si multi alti intelectuali romani nu vad gaselita greco-slavona nici in zilele noaste Tipa, “unigurii au vrut sa n-e desnationalizeze. Bun, fie, aveti drepate domnilor istorici dar va intreb ?. Daca ungurii urmareau sa desnationalizeze pe romanii ardeleni trebuia sa introduca in Bisericile romanilor limba magheara incepand din 1566 d-le Manolescu

    Cat de antiromanesc a fost calvinismul reese din conditiile impuse se superintendantul calvin Gelej principelui Ghr.Rakocz (1640) acestea au fost: (amintesc, sotia lui Gh.Rackotz, a infiintat prima scoala primara de fete in Fagarasi)
    1)- Episcopul va intemeia la Alba-Iulia ori in alt loc potrivit o scoala romaneasca cu vre-o trei profesori
    invatati, cunoscatori ai limbilor latine, greaca si romanna, care sa-i invete pe elevi latineste, sa fie
    in stare a le preda invataturile crestine.
    2)- Va tine o tipografie in care va tipari cartile necesare pentru scoala si biserica.
    3)- Va elimina limba straina din biserica, ingrijindu-se ca toate slujbele sa fie facute in romaneste.
    4)- Se va ingriji ca preotii sa predice in romaneste de doua ori pe saptamana, Miercurea si Vinerea.
    5)- Va traduce si in romaneste rugaciunile, atat cele de dimnineata ,cat si cele de seara si va lua masuri ca
    acestea sa fie recitite in toate bisericile.
    6)- Va copia si va tipari cantarile romanesti traduse si folosite de bisericile din Lugoj si din Caransebes,
    se va ingrij ca pretutindeni sa fie cantate inainte si dupa predica.
    7)- Catechismele deja traduse in romaneste le va tipari si va lua masuri ca baeti si fetele sa le invete in ore
    determinate.
    8)- Se va ingriji ca la impartasanie sa se dea separat painea si vinul, iar nu amestacat cum fac acum in
    bisericile romanesti.Painea sa o dea credinciosilor care se impartasesc in mana, iar vinul din
    potir.(aceasta au fost masuri de higena.. Sfanta lingurita, trecuta din gura in gura era mijloc de infectie de; sifilis, tuberculoza,
    holera ” imormantarile erau benefice pentru calugarii si preotii ortodocsi greco-salavoni veniti din Orient. Bulgaria, Serbia ,
    Rusia.)
    9)- Sa faca pe credincios sa inteleaga folosul invataturilor pe care le pot primi de la calvini.
    10)- Sa nu impartasasca copii nevarsnici, ci numai oameni batrani care isi pot da seama de sfintenia tainei.
    11)- Botezul sa fie savarsit in forma simpla cum l-a intemeiat Cristos, cu apa curata in mumele Tatalui, Al
    Fiului, si al Duhului Sfant, fara lumanari, fara ungere cu mir, si fara alte adausuri papistasesti si
    Ortodoxe. (recent am fost la un Botez in orasul Pomona -Los-Angeleas, dupa botez, vasul cu apa sfintita a fost golit pe iarba,
    unde se plimba caini.
    12)-Sa elimine liturghiile, afumatul cu cadelnita, sunatul clopoteilor si alte superstitii ramase de la
    papistasi
    13)-Va elimina din biserica razimatul in carje credinciosii veniti obositi de la munca in cursul lungilor
    slujbe se reazamau in carje,) In biserica credinciosii, femei si barabati, sa sada pe scaune, in cursul
    rugaciunilor sa ingenuncheze.
    14)- Nu va cunoaste intre Dumnezeu si om decat pe Isus Cristos, deci va elimina cultul sfintilor si a
    ingerilor.(ingeri simpli cu doua aripi, ingeri serafimi cu sase aripi, inchipuiri bolnave greco-slavonesti, aduse in Tarile Romanesti
    de calugari veniti de aiurea. Inchipuiri, cu care, romani sunt tinuti in revoltatoare ignoranta. Ignoranta pe care ierarhii, calugari si,
    popimea, imbuibata (preori cei saraci se exclua) o actualizeaza, o tine vie, in fiecare an organizand pelerinaje, pelerenaje la Sf.
    Moaste aduse de aiurea, la Manastiri in fata icoanei Maici Domnului in fata carora, spre satisfactia ierarhilor, imbracati in
    odajdii aurite privesc cum semenii lor “omul”, fiinta facuta dupa chipul si aseanarea Dunmezu, se aut-pedepsesc tarandu-se pe
    coate si pe genunchi a le sarute. Ca slujitori ai lui Cristos. Ei ierarhii, cu doctorate, nu trebuie sa permita auto-pedepsirea
    semenului sai, nu o fac. pentru ca, pe auto-pedepsia semeilor lor BOR a ajuns sa fie ”stat in stat” Ierahii din umbra conduc tara.
    trag foloase in favoarea lor. 18.300 de biserici si, numai 430 de spitale, inseamna ca BOR este “mijloc de productie” cauza pentru
    ca valorile crestine si morale lipsesc la romani. Lipsa valorilor crestine si morale, este cauza hausului politice in Romaia de azi.

    15)- Se va ingriji ca mortii sa fie ingropati in forma simpla crestineasca, fara bocete, predica,tamaere si
    alte superstiti; nu va ingadui sa li sa puna in sicriu bani pentru drum, alimente si altele.
    16)- Va interzice satelor “proaste” sa aseza lumanari pe morminte si sa boceasca dupa morti.
    17)- Va opri credinciosii sa ingenuncheze, sa se inchine, sa sarute crucile ridicate la incruciseri de
    drumuri, finca si Dumnezeu opreste astfel de lucru.
    18)- Va invata credinciosii sa nu astepte mantuire de la post, sa nu posteasca pentru iertarea pacatelor. Ci
    sa se roage cu zel, caci, fara rugaciune poastul nu are nici o valoare, sa nu se creada ca in sine,
    carnea ar fi necurata decat alte mancari; celor curati toate le sunt curate.
    19)- Va face sa fie parasit obiceiul romanesc de a srbatori vinerea.
    20)- Va lua masuri ca credinciosii sa jure numai in numele sfant al lui Dumnezeu.
    21)- Va elimina cu totul alegerea reginei Rusaliilur si ospetele ce se organizeaza cu acest prilej. (trei zile
    credinciosii ies in frunte cu preotii la camp la binecuvantarea semanaturilor, apoi urca pe un deal
    unde au dus butoaie cu vin ).
    22)- Va elimina din biserica obiceiul de a se da mirilor miere la cununie.
    23)- Nu va desparti casatoriile, sotul parasit cu necredinta in va reda insa libertatea.
    24)- Va depinde de episcopul Calvinist: va cere sfatul acestuia si va primi instructiuni. Preotii romani care
    vor cununa, vor desparti, vor boteza ori imormanta magheari ii va destitui. (Revista “Perspective” nr.65-68
    Iulie 1994 – Iunie 1995,Zenovie Palcasanu,”Istoria Bisericii Romane Unite, partea I-a, 1997-1751, edita II-a Prelat Dr.Dr. Octavian
    Barlea pag. 50.

    Dieta din 1566 a avut ca scop scoaterea romanilor din iobagie si din ignoranta. Romanii in Transil-
    vania erau iobagi, pentu ca, Biserica ortodoxa nu era recunoscuta in Imperiul Austro-Ungar. Nu era
    resunoscuta nu pentru credinta ci, din doua motive. a) nu avea activitati sociale, scoli, spitale, camine
    pentru batrani si pentru copii,. b) Si ca erau “schismatici” se inchinau/inchina Rasaritului, activitatea
    lor se limita la, botezuri, cununii, imormatari, parastase, colive, pomeni si pomeniri, un fel
    de “indulgente” venitul intra in buzunarul preotului.

    Dupa Unirea Transivaniei cu Tara in1918, ortodoxia devenid majoritara, nu pe merite ci,pe criterii
    politice exemple; Episcopul Caransebesului Miron Cristea, a blestamat armata romana, a declarat; voi
    sparge capul primului soldat roman venit sa strice granitele tatri nostre numita Erdeli. Din lipsa de
    demnitate, guvernul roman care a luptat pentru eliberarea Transilvanie de sub ocupatia Austro-Ungara
    al numit pe Miron Cristea primul Patriarh al Romanie
    Pe prof, de teologie Nicolaie Balan in 1916, a scris in Telegraful Romani “romanii se simt mai
    bine sub unguri”, Ales Mitropolit al Transilvaniei in 1920 in fata lui Iorga si a lui Lepedatu ministru
    cultelor, sa jurat sa nu-mi “putrezeasca oasele” pana nu voi aduce oile ratacite (oile ratacite erau
    romanii ardelen greco-catolici, cei care cu adevarat au luptat pentru Unirea Transilvaniei cu Tara
    Miron Cristea, Nicolae Balan au urmat liceul Greco-Catolic din Bistrita-Nasaud, dovada ca,
    ortodocxii in Transilvania nu aveu scoli.
    Se pastra traditia si Andrei Saguna, a urmat liceul si teologia la catolici, apoi a trecut a la
    ortodoxie, in servicul Diete de la Buda-Pesta. A fost adept al Unirii Transilvaniei cu Ungaria
    Reformata. Saguna a persecutat romanii greco-catolci, pentru ca, unitii erau sprijiniti de
    Viena catolica si de Vatican. Avand precedentul lui A.Saguna, Miron Cristea & Co Nicolae
    Balan, ajusi capi ai BOR, au persecutat pe greco catolici,indirect ei, lovea in Biserica Catolica.
    Biserica care, in anul 800 in Italai, aveau aveau, cinci, universitati, in anul 1800 sa ajunga la
    166 universitati, in toata lumea, stiinta a fost raspandita in limba latina.

    In Sesiunea Parlamentara pentru Constitutia din 1923, Mirtopolitul Nicolae Balan a declarat,” Ce
    cauta Papa in Urbia mea”, adica romanii greco-catolici, la care Episcopul greco-catolic de Reghin si
    Cluj, Iului Hossu, a raspuns “A venit sa civilizeze”

    D-le Nicolae Manolescu, ca intelectual, aveti abligatia morala sa nu vorbiti de anul 1566 ci sa scriti adevarul. Sa informati generatiea de acum, mintita, sa spuneti; ca Iuliu Hossu
    Episcopul greco-catolic de Gherla si Clui, a citit la 31 Decembrie 1918, la Alba Iulia a citit Actul Unirii a Transilvainei cu Tara. Iului Hoss afacut parte din delegatia Ardeleana pentru a imana Regelui Ferdinand. Actul istoric al Unirii. Seful Delegatie a fost, Iuliu Maniu, greco-catolic, cel care a facut Unirea Ardealului, cu Regatul Roman. Drept recunostinta Iuliu Maniu a murit in temnita de la Sighet. Episcopul Iuliu Hossu tinut in arestat la Minastirea Caldarusani, maltratat moral de Teoctist mitropolit al Moldovei sa treaca la ortodoxie, Find grav bolnav, a fost internat in Spitalui Colentia unde a murit.
    Aceasta a fost recunostinta romanilor crestini ortodoxi, fata de fratii lor greco-catolici cei, care, a Faurit Romania Mare, care i-a invatat carte, care ia civilizat, i-a intors la griul latin, i-a introdus in marea famile a democratiilor occidentale .
    Suntem in UE, Schisma de la 1054, face ca Romania sa fie catalogata ca tara in curs de dezvoltare, aflata la periferia lumii civilizate.

    12 Septembrie 2001 Ioan Marinoiu, ortodox veteran de razboi, USA

    Comentariu de Ioan Marinoiu ,octogenar,ortodox , vetreran de razboi | 2 Decembrie 2010 | Răspunde

  4. Tiganizarea moldo-valahilor
    (…) Coruptia, minciunea si furtul sunt deja forme de protest social general acceptate. Manelele si modul de viata al romilor sunt dominante. Scriitorul Paul Everac regreta intr-un articol din ?Natiunea? ca nu face si el parte din tiganie.
    Cine vin vine din vest, la Timisoara vede un cartier rezidential in still baroc-tiganesc. In drum spre orient palate zu turnulete, simboluri heraldice tiganesti, sunt la tot pasul. (…)
    Occidentalii ii percep pe romani ca tigani, mai ales pentru ca ei refuza crestinismul occidental si se ascund dupa deget, in spatele romilor. Acesta e inceputul, ei se poarta inca cu manusi, dar in situatii de limita occidentalii stiu ca moldo-valahii ortodocsi sunt (…)
    Si in vestul Europei sunt sute de mii de tiganii, dar sunt occidentalizati, ei nu sunt o problema sozial-politica. Tiganii occidentali nu aspira la impunerea modului lor de viata in societatea UE, ca la Bucuresti. (…)

    Prof. Dr. Viorel Roman, Akademischer Rat a.D.
    (…)

    ___________________
    GEOPOLITIKON îşi rezervă dreptul de a edita mesajele – marcînd editarea cu semnul (…) – în cazul unor formulări incompatibile cu programul sitlog-ului.

    Comentariu de Ioan Marinoiu ,octogenar,ortodox , vetreran de razboi | 2 Decembrie 2010 | Răspunde


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: