28/nov/2009 Puterea spiritului: N. Djuvara & N. Manolescu

Doar o notă: astăzi, invitat fiind laTîrgul Gaudeamus pentru lansarea unei cărţi (Vujity Tvrtko – Călătorii în infern, Curtea Veche Publishing, 2009), i-am întîlnit, aproape de intrarea în pavilion, pe Neagu Djuvara şi pe Nicolae Manolescu. Nu-i puteam ocoli şi nici nu doream: am o reală simpatie pentru amîndoi (unul mi-a fost chiar subordonat la un moment dat, dacă vă puteţi imagina!). Erau împreună, aparent prinşi într-o discuţie. Primul, la 90+ ani, în costumaţia sa obişnuită (cu ceva ani în urmă, pe cînd intenţiona să-mi lase emisiunea de Istorie pe care o avea la TVR, am băut un ceai la fosta terasă Vox Maris din Piaţa Victoriei şi l-am întrebat de ce se îmbracă precum Sherlock Holmes – şi a rîs); al doilea, la 70 de ani + cîteva zile, era costumat în jeans-i, de sus pînă jos. Nu veniseră împreună, dar intrau, amîndoi, la Tîrg. Pe lîngă ei treceau oameni dintre care unii îi recunoşteau, alţii nu (nu mă îndoiesc – cine intră la un tîrg de carte măcar le cunoaşte numele şi ceva scrieri). Ambii arătau bine, în formă. Ce faceţi, domnilor? Despre cărţi, despre cărţi? – i-am întrebat. Parţial o nimerisem. Doar parţial. Pentru că în scurt timp ambii au început să complimenteze doamna care mă însoţea.

De unde am tras concluzia că – ei, da! – cultura are măcar un merit: printre altele, te (men)ţine tînăr. Spuneţi asta copiilor.

Adrian Cioroianu

Publicitate