G E O P O L I T I K O N

Spectacolul ideilor pe hartă

17/dec/2009 Acel 1989 al meu. De ce este bine să ai o singură revoluţie în viaţă (I)

1989 al meu

(de ce este bine să ai doar o singură revoluţie-n viaţă)

 Adrian CIOROIANU – episodul 1/7

Până în acea dimineaţă de 23 decembrie 1989 ştiam despre revoluţii doar din cărţi. Ele erau magice, tocmai pentru că păreau că se petrecuseră, toate. Trecusem (puţin) de 20 de ani şi pierdusem orice speranţă (pe care, sincer, n-o avusesem) ca Franţa sau Anglia, Olanda sau Germania cealaltă să cadă în mâinile proletarilor lor. Nu întrevedeam nici o revoluţie la orizont – ci doar mă întrebasem, pasiv, dacă n-aş putea şi eu fugi din ţară, prin Iugoslavia. Manualele şi documentele pe litera cărora intrasem la facultate (în 1988, la admitere am avut în bibliografie lucrările Congresului din ’84 şi încă o plenară, nu mai ştiu care) musteau de revoluţii – de la Cromwell la Horia, Cloşca şi Crişan şi până la noua revoluţie agrară a lui Ceauşescu).

Citeam ce-mi cădea sub ochi despre revoluţia franceză – dar fără mare simpatie, pentru că bunicul meu matern (care începuse şcoala normală şi ar fi ajuns învăţător dacă nu ar fi fost băiat de ţărani bogaţi şi dacă n-ar fi venit comunismul să-l vindece şi de învăţătură, şi de bogăţie), bunicul meu aşadar îmi spusese că de la Robespierre şi Danton se trage totul, că ei şi alţi zănatici de aceeaşi teapă “au pornit stihia” (bunicul meu era un conservator genuin – dacă mai e cazul să precizez).

Ziua de 14 iulie 1989 m-a prins pe un şantier arheologic, în comuna Pietroasele (Buzău), loc în care, anterior cloştii cu pui de aur (descoperită acolo), trăiseră şi locuiseră ceva daci în antichitate – şi nou săpam pe urmele lor, sub coordonarea profesorului Vasile Dupoi, azi pensionar, căruia noi, francofili, îi spuneam Diupoa. Ţin minte că în onoarea lui quatorze juillet am mers seara cu doi colegi în sat şi am cumpărat vin (bun vin!) iar apoi, încălziţi, am disecat revoluţia în patru, de la asaltul Bastiliei până la instalarea eşafodului în fosta place Louis XV din Paris, devenită place de la Révolution, devenită apoi place de la Concorde de azi. În context, ca iniţiaţi ce eram, mi-aduc aminte că am discutat despre cvasi-mahalagioaca pariziancă Aspazia (Aspesie Carlemigelli), lidera grupului tricotezelor – femeile care stăteau tricotând în jurul ghilotinei şi mai strigau aşa, când apărea un condamnat, îmbărbătări de genul «La moarte! Tăiaţi-i capul!» şi alte gingăşii, semnă că refrenul «noi muncim, nu gândim» e cu mult mai vechi decât Ion Iliescu. Ei bine, şi în contextul discuţiei despre Aspazia ţin minte că un coleg i-a dedicat la un moment dat o urare atât de porno încât am avut brusc revelaţia că şi bunicii altor colegi erau extrem de conservatori!

          Am fost total lipsit de viziune

Pe 19 decembrie ’89 avusesem un examen în facultate, la Bucureşti (la Istoria Bizanţului – ce sugestiv îmi sună!), şuşotisem ceva despre Timişoara cu câţiva colegi, iar a doua zi plecasem spre Craiova, în vacanţa de iarnă. Ulterior, cu timpul, am căpătat sentimentul că cineva a făcut tot ce era posibil pentru ca Bucureştiul să nu se golească de studenţime (alţii susţin contrariul). Aş avea argumente – de la miniechipajele de 1 miliţian + 2 civili care traversau complexele studenţeşti încă din noiembrie, din zilele Congresului al XIV-lea şi care acum, la mijloc de decembrie, deveniseră brusc prietenoase (invariabil intrau în vorbă cu tine când le intersectai traiectoria) şi până la chefurile cu bere şi muzică ce mai răzbăteau din camere în acea noapte de 19 spre 20 decembrie, deloc tulburate de trio-urile ce patrulau pe cheiul Dâmboviţei între Grozăveşti şi Regie. De parcă cineva ar fi preferat ca noi să ascultăm, rămaşi în cămine, Roxette şi Fine Young Cannibals decât, acasă la părinţi, Radio Europa liberă. Eu am fost printre puţinii care am părăsit Bucureştiul în acele zile; majoritatea colegilor, dintr-un motiv sau altul, nu au făcut-o.

De aici mi s-a tras şi ocazia istorică de a vedea revoluţia din 1989 la Craiova! (va urma – continuarea, mâine)

Anunțuri

17 Decembrie 2009 - Posted by | First chapter, Intelo, Istorie | , , ,

Niciun comentariu până acum.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: