15/mai/2010 Evenimentul săptămânii: vizita la Bucureşti a secretarului general al NATO, Anders Fogh Rasmussen – interviu

Anders Fogh Rasmussen:„Invit Rusia să intre în lumea reală“

Ovidiu Nahoi, Ion M. Ioniţă

 Adevărul, joi 6 mai a.c.

 Anders Fogh Rasmussen: „Dacă îţi pui resursele în comun cu alte ţări, atunci vei reuşi“

Secretarul general al NATO consideră România drept un partener puternic şi îşi afirmă ambiţia de a reforma Alianţa pentru a răspunde provocărilor secolului XXI. Operaţiunea NATO din Afganistan, sistemul de apărare antirachetă, noul concept strategic al Alianţei sunt teme principale pe care secretarul general al NATO, Anders Fogh Rasmussen, le are pe agenda discuţiilor sale cu autorităţile de la Bucureşti.

„În primul rând, vreau să mulţumesc poporului român pentru contribuţia sa importantă la misiunea noastră din Afganistan. Vreau să le mulţumesc liderilor politici pentru decizia lor de a creşte numărul militarilor români la această misiune”, a declarat Fogh Rasmussen, într-un inteviu acordat în exclusivitate ziarului „Adevărul”, cu puţin timp înainte de a sosi în România.

În afara acestei misiuni, reforma NATO va sta, de asemenea, în centrul discuţiilor de la Bucureşti. Noul concept strategic al Alianţei se află în ultimele etape de elaborare, urmând ca după consultările dintre aliaţi să fie supus aprobării la summitul din noiembrie de la Lisabona.

Ovidiu Nahoi: Domnule secretar general, după cum ştiţi, în România există o mare preocupare în privinţa relaţiilor NATO-Rusia. Preşedintele Obama a apăsat butonul „reset” în relaţia cu Rusia. Dumneavoastră aveţi un asemenea buton?

Anders Fogh Rasmussen: Da, şi l-am apăsat deja. În primul rând, trebuie să fim conştienţi că avem neînţelegerile noastre cu Rusia. De pildă, chestiunea georgiană. Cred că aceasta este una dintre cele mai importante teme asupra căreia nu ne înţelegem. Insist pentru respectarea pe deplin a suveranităţii şi integrităţii teritoriale a Georgiei şi cerem Rusiei să respecte toate obligaţiile internaţionale. În acest context, noi trebuie să ne asigurăm că politica uşilor deschise va continua, pentru că se bazează pe principiul fundamental că fiecare ţară are dreptul să decidă în privinţa propriilor alianţe. Ştiu că în aceste domenii avem dispute cu Rusia. Totuşi, punctul meu de vedere este că aceste neînţelegeri nu trebuie să pună în umbră interesele comune cu Rusia în alte domenii. Domenii în care ne confruntăm cu aceleaşi ameninţări de securitate. Afganistanul este un exemplu. Rusia ştie foarte bine că va putea fi o victimă dacă terorismul va prinde din nou rădăcini în Afganistan. Terorismul se poate răspândi foarte uşor din Afganistan, prin Asia Centrală, în Rusia.

Narcoticele reprezintă o altă temă importantă pentru ruşi. Conform unor rapoarte publicate chiar în Rusia, se estimează că 30.000 de ruşi mor în fiecare an din cauza consumului de droguri. Şi toată lumea ştie că traficul de droguri îşi are rădăcinile în Afganistan. Deci, ruşii au interesul comun cu noi ca misiunea din Afganistan să reuşească. În ce priveşte terorismul, Rusia a suferit recent atacuri. Mai este un domeniu al intereselor comune, cel privind proliferarea armelor de distrugere în masă, în special a armelor nucleare. Vedeţi şi ameninţarea cu rachete. Şi mai putem vorbi şi despre piraterie. Deci, într-un număr de cazuri avem interese comune pentru că ne confruntăm cu ameninţări comune. Din punctul meu de vedere, trebuie să dezvoltăm cooperarea practică în aceste domenii. În concluzie, în relaţiile cu Rusia avem o abordare în două planuri. Pe de o parte, o poziţie fermă bazată pe principiile noastre de bază, pe de altă parte dezvoltarea unei cooperări practice în domeniile în care avem interese comune.

Ion M. Ioniţă: Dar nu suntem într-o dilemă? În conceptul său strategic, Rusia priveşte NATO ca un inamic.

Cred că traducerea corectă ar fi mai degrabă că Rusia ne priveşte drept un pericol. Sau ceva în genul acesta. În orice caz, NATO este un lucru care nu le place. Punctul meu de vedere este că noua doctrină militară a Rusiei nu reflectă lumea reală. Şi această retorică reprezintă un mod de gândire demodat, din timpul războiului rece. Eu îi invit pe ruşi să devină conştienţi de acest lucru şi să intre în lumea reală. NATO nu le este duşman, NATO nu ameninţă Rusia, nu avem niciun fel de intenţie să atacăm Rusia şi nu mă aştept ca Rusia să aibă vreo intenţie să atace vreuna dintre ţările membre NATO. De ce să nu explorăm atunci posibilitatile de a dezvolta o cooperare practică acolo unde avem interese comune? Dacă continuăm însă să citim mai departe noua doctrină militară a Rusiei vom vedea că ei consideră că este o prioritate să dezvolte relaţiile cu NATO. Dar eu am luat notă de această poziţie la care v-aţi referit în întrebare. Şi, repet, nu cred că reprezintă un fapt care ţine de lumea reală.

O.N.: Dar, vorbind în continuare despre relaţiile NATO-Rusia, este o realitate faptul că flota rusă va rămâne pe termen lung în Crimeea iar, pe de altă parte, Franţa vinde Rusiei nave militare de ultimă generaţie, din clasa Mistral. Reprezintă aceste evoluţii un pericol pentru flancul sud-est European al NATO?

În primul rând, vreau să vă spun că NATO nu este implicat în acest aranjament comercial franco-rus. Dar sunt convins că această posibilă vânzare de echipament militar se va desfăşura în deplin acord cu regulile internationale. De asemenea, consider că Rusia niciodată nu va utiliza aceste echipamente împotriva vreunei ţări NATO şi nici împotriva vreunui vecin al Rusiei. Spunând acestea, ştiu, de asemenea, că această vânzare de echipament a trezit unele preocupări în anumite ţări aliate. Cred că Franţa va lua în consideraţie aceste preocupări.

I.M.I.: Vor fi consecinţe ale acestor evoluţii pentru echilibrul de forţe în zona Mării Negre, o regiune care are deja suficient de multe conflicte îngheţate?

Nu, nu cred acest lucru. Nu se va schimba raportul de forţe. Franţa va lua în consideraţie toate aceste aspecte geostrategice.

O.N.: Cum comentaţi decizia României de a accepta scutul antirachetă american?

Apreciez în mod deosebit de pozitiv abordarea României. Din punct de vedere tehnic şi militar, pregătirile României de a găzdui componente ale scutului antirachetă sunt importante pentru a asigura acoperirea completă a întregii Alianţe.

Un om politic ambiţios

Născut în 1953, danezul Anders Fogh Rasmussen a devenit la 1august 2009 cel de-al doisprezecelea secretar general al NATO. Cuvântul care îl caracterizează şi pe care îl foloseşte frecvent este „ambiţie”. Vrea să vadă la sfârşitul mandatului său o Alianţă Nord-Atlantică reformată, mult mai eficientă şi mai capabilă să facă faţă ameninţărilor acestui nou secol.

El însuşi foloseşte din plin instrumentele lumii moderne. Secretarul general al NATO poate fi găsit pe Facebook şi pe Twitter. Anders Fogh Rasmussen a studiat ştiinţele economice şi a ocupat mai multe posturi ministeriale în guvernul danez. A condus Partidul Liberal şi a fost prim-ministru al Danemarcei între 2001 şi 2009.

„Scutul antirachetă nu este scump”

I.M.I.: Care sunt perspectivele ca NATO să se alăture sistemului american de apărare antirachetă?

O să pornesc de la faptul că ne confruntăm cu ameninţări reale. În particular, mă gândesc la aspiraţiile Iranului privind instalaţiile nucleare şi tehnologiile de construire a rachetelor. Ştim că, folosind tehnologia deja existentă, Iranul va fi capabil să lovească ţinte în părţi ale Europei. Deci, ne confruntăm cu o ameninţare reală şi avem nevoie de o apărare reală. Cea mai eficace va fi dezvoltarea sistemului antirachetă, care să dea acoperire totală pentru toate ţările NATO. Americanii au deja instalat un sistem. Alţi membri ai NATO au, de asemenea, propriile sisteme de apărare, pentru a-şi proteja trupele trimise în teatrele de operaţiuni. Vorbind din punct de vedere tehnic, putem interconecta aceste sisteme şi să dezvoltăm un sistem antirachetă în cadrul NATO. Iar costul nu va fi deloc ridicat: mai puţin de 200 de milioane de euro, pe timp de 10 ani, pentru cei 28 de aliaţi. Şi atunci, de ce să nu punem acest sistem în folosul celor 900 de milioane de cetăţeni ai statelor NATO? Sper că summitul NATO din noiembrie, de la Lisabona, va lua o decizie în acest sens.

„Ambiţia mea este să reformez Alianţa”

O.N.: Cum vreţi să arate NATO la sfârşitul mandatului dumneavoastră?

Cred că cel mai bun mod de a descrie acest lucru este să vorbim despre ideea de reformă. Până la sfârşitul mandatului mi-ar plăcea să văd NATO ca pe o alianţă modernă, care s-a adaptat noilor provocări privind securitatea. Avem nevoie de o capacitate militară mult mai mobilă şi mai flexibilă. Dacă vrem să facem apărarea noastră teritorială mai credibilă, trebuie să ne asigurăm că forţele noastre militare se pot deplasa cu multă uşurinţă. Fără a mai vorbi de necesitatea de a trimite forţe şi în afară, aşa cum este cazul celor din Afganistan, de exemplu. În al doilea rând, mi-ar plăcea să văd o organizaţie în care aliaţii să găsească soluţii colective multinaţionale. Cred că putem să ne folosim fondurile mult mai eficient dacă ne punem resursele la un loc. De exemplu, avioanele de transport C17 sunt foarte scumpe. De aceea, este foarte dificil pentru o singură ţară NATO să achiziţioneze asemenea aparate. Dar dacă îţi pui resursele în comun cu alte ţări, atunci vei reuşi. Şi vedem acum că zece aliaţi plus doi parteneri şi-au unit forţele şi au achiziţionat trei avioane C17. Cred că se poate proceda la fel în cazul elicopterelor şi al altor capacităţi militare.

I.M.I.:Cine sunt inamicii NATO în secolul XXI?

NATO a fost o organizaţie de succes în timpul Războiului Rece, împiedicând ca acesta să se transforme într-unul fierbinte. Comunismul s-a prăbuşit, Pactul de la Varşovia s-a prăbuşit şi a apărut o lume nouă. Dar au apărut noi ameninţări, cum sunt terorismul şi proliferarea armelor de distrugere în masă. De aceea avem nevoie de o alianţă puternică, în stare să protejeze popoarele noastre. NATO a fost indispensabil în timpul Războiului Rece şi mulţumită NATO oamenii din Europa pot trăi din nou împreună în libertate şi pace. Este ambiţia mea ca aceasta să fie misiunea Alianţei şi în secolul XXI. Când vorbim despre modul cum ar trebui să arate Alianţa la sfârşitul mandatului meu, aş vrea să menţionez că îmi doresc să văd o Alianţă reformată, cu structură de comandă mult mai modernă, cu mai puţină birocraţie şi mult mai concentrată asupra operaţiunilor noastre.

I.M.I.: Deci NATO nu este doar un bătrân veteran cu un trecut glorios?

În sens pozitiv, NATO e un veteran, cu foarte multă experienţă. Dar este, de asemenea, o organizaţie vie, în plin proces de reînnoire. Ambiţia mea este să ducem mai departe aceste reforme, astfel încât NATO să fie o organizaţie chiar mai puternică şi mai de succes decât a fost în secolul trecut.

„Îmi doresc să văd o Alianţă reformată, cu structură de comandă mult mai modernă, cu mai puţină birocraţie şi mult mai concentrată asupra operaţiunilor noastre.”

„Scutul antirachetă costă mai puţin de 200 de milioane de euro, pe timp de 10 ani, pentru cei 28 de aliaţi.”

Publicitate