G E O P O L I T I K O N

Spectacolul ideilor pe hartă

19/apr/2010 Despre răul banalizat, despre Cecenia şi despre Natalia Estemirova

Natalia Estemirova – Dreptul femeilor ruse de a fi împuşcate

Bedros Horasangian

(1/2)

Greu de exprimat în cuvinte bucuria de a citi o povestire de Cehov. Una mai lungă, “Doamna cu căţelul”, de dragoste, să zicem – se poate uita aşa ceva ? – sau mai scurtă, „Strănutul”, tot să zicem, despre ravagiile obedienţei. Greu de exprimat în cuvinte emoţia după un concert cu lucrări pentru pian de Skriabin sau Rahmaninov. O simfonie fulgurantă de Ceaikovski sau nişte bijuterii sentimentale de Prokofiev.Greu de exprimat bucuria de a alcătui lista marilor ruşi, artişti şi literaţi deopotrivă, pe care-i admirăm. Ar fi, este teribil de lungă. Şi mereu se adaugă nume noi pe ea. Cine ar fi crezut acum zece ani că Nina Berberova va deveni o apropiată a inimii noastre ? Cine ar fi crezut acum trei ani că Serghei Dovlatov va fi un bun prieten de cursă lungă într-o lume unde prietenii dispar sau mor pe neaşteptate ? Cine ar fi crezut mai acum cîţiva ani că o femeie bravă ca Anna Politkovsakaia ne va servi ca exemplu de intransigenţă etică şi combustie umană ? În plan real, ceea ce reuşeau în plan literar eroinele marii literaturi ruse. Şi iar lista entuziasmelor rămîne neterminată. Marii prozatori ruşi, chiar dacă nu-i mai citim, îi cităm cu evlavie şi ne raportăm la ei ca la marile spirite ale culturii europene. Şi tot aşa, dacă ar fi să lungim pomelnicul de iubiri şi admiraţii, de Nikita Mihalkov şi Ludmila Gurcenko ce ziceţi ? Dar de Richter, Oistrach şi Rostropovici, de care începem să uităm, cu toate că ne-au însoţit o viaţă întreagă – care nu s-ar mai încheia.

Natalia Estemirova

Totuşi. Ceva nu e în ordine şi cu ruşii ăştia. Sau îngeri sau demoni, şi crimă şi pedeapsă, gesturi eroice şi mizerii la fel de odioase. De ce ? Pentru că mereu au stat prost la capitolul democraţie. Pravoslavnicia lor nu i-a scutit de mari păcate. Nu s-ar zice că englezii nu au făcut grozăvii de-a lungul istoriei, spaniolii au căsăpit şi ei la indienii americani cu nemiluita, turcii au masacrat destui armeni ca să poate fi şters cu buretele răul făcut, nemţii au banalizat răul pînă la marginea absolutului prin Holocaust, şi iar se lungeşte lista celor care au făcut grozăvii prin istoria lumii. Au fost popoare bune şi altele rele?

Jenant de făcut clasamente, totuşi nu putem pune semn de egalitate între diferitele regimuri politice, ideologii sau religii. Mulţi morţi de-a-lungul istoriei. Fascismul a livrat cîteva zeci de milioane pe timp de război, comunismul a livrat şi mai mulţi şi pe timp de pace. Dacă despre marile procese de la Moscova s-a tot scris şi vorbit, dacă despre Gulag am avut mărturii zguduitoare, precum cele ale lui Varlaam Şalamov şi Soljeniţin, dacă despre Holocaust avem o bibliogafie teribilă, despre faimoasele lagăre ale comunismului chinez, teribilele Lao Bai nu ştim mai nimic. Experţii au estimat la peste 40 de milioane de morţi. Mai contează acum cînd fiecare ţară europeană are propria ei comunitate de chinezi şi fiecare economie este legată prin mii de fire de economia şi piaţa de desfacere chineză? Ce dreptate să mai faci pe lumea asta cînd, din cauza înghesuielii şi intereselor multiple  nu mai ai loc să scoţi sabia justiţiară şi nici măcar să arăţi cu degetul că ar fi cineva vinovat?

 Vinovăţia tuturor devine a nimănui. Şi totuşi.

Totuşi cineva ar trebui să răspundă de moartea unei singure femei. Se numeşte Natalia Estemirova şi a fost ucisă pe 15 iulie 2009, la Groznîi, capitala Ceceniei. Parte componentă a Federaţiei Ruse, pentru care s-au purtat două războaie cu mii de victime.

Cecenia, despre care s-a tot vorbit în ultimele deja aproape două decenii, face parte în continuare din Federaţia Rusă. Încercările liderilor ceceni de a obţine prin forţa armată independenţa ţării s-au dovedit zadarnice şi neputincioase. Ca şi în secolul XIX, cînd un faimos lider local precum Imam Şamil a încercat scoaterea cecenilor de sub tutela rusă. Intervenţia trupelor ruseşti şi veşnicele campanii din Caucaz au instaurat de fiecare dată o linişte şi ordine temporare. Pe lîngă faptul că au generat două masive volume de proză, cîteve chiar faimoase povestiri ale lui Tolstoi.  Cea mai cunoscuta fiind Hagi Murad. Ca şi în secolul XX, cînd Djokar Dudaev, fost general de aviaţie sovietic sau alţi lideri naţionalişti islamişti precum Aslan Mashkadov şi Şamil Basaev au forţat şi obţinut o independenţă precară.Două războaie din Cecenia au adus cu sine mii de morţi şi răniţi, sute de mii de refugiaţi şi distrugerea completă a unei ţări. Abuzurile şi crimele au făcut parte din întregul proces de “pacificare”. Refacerea ţării şi a economiei de azi a Ceceniei va fi un proces îndelungat, bazat în principal pe tocarea subvenţiilor şi fondurilor guvernului Federaţiei Ruse şi mai puţin din tranzacţiile comerciale întreprinse de “baronii” locali ceceni. Sume mari din fondurile federale alocate construirii de şcoli şi spitale dispar nu se ştie unde, iar corupţia şi violenţele ce domină zi azi peisajul politic nord-caucazian îngreunează refacerea şi dezvoltarea ţării. Doar cu natalitatea se stă bine: dacă Rusia îmbătrîneşte, Cecenia are o foarte bună rată a natalităţii. (va urma)

Anunțuri

19 Aprilie 2010 - Posted by | caricaturi / comics, Geopolitica, Intelo, Istorie | , , ,

Niciun comentariu până acum.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: