G E O P O L I T I K O N

Spectacolul ideilor pe hartă

23/iun/2010 Avanpremieră: mâine, „Dilema veche” scoate pe piaţă un număr dedicat stării democraţiei în Rusia

… coordonatorul acestei ediţii este jurnalistul Andrei Manolescu. Prezentăm, în avanpremieră, articolul acestuia de deschidere a dosarului tematic, cel care argumentează un număr al Dilemei vechi ce se anunţă foarte interesant  – EURAST

Să recapitulăm cîteva asasinate

 Andrei Manolescu

În octombrie 2006, Anna Politkovskaia a fost împuşcată în holul blocului unde locuia, în Moscova. Era jurnalistă la Novaia Gazeta şi considerată una din puţinele voci rămase critice la adresa puterii de la Kremlin. În ultimii ani fusese preocupată de torturile, crimele şi abuzurile săvîrşite în Cecenia de forţele ruse şi pro-ruse. Îl critica frecvent pe premierul cecen pro-rus de atunci, Ramzan Kadîrov (devenit ulterior preşedinte al Ceceniei). Mulţi au bănuit că el ar fi comandat asasinatul.

După aproape un an însă, procuratura din Rusia a anunţat că omorul ar fi fost pus la cale în străinătate şi executat de către un grup de criminali ceceni printre care „din păcate”, cum spunea procurorul general Iuri Ceaika, se numărau şi angajaţi sau foşti angajaţi ai Ministerului de Interne şi ai serviciului de informaţii rus FSB. Procurorul general al Rusiei a mai spus că acelaşi grup ar fi putut să fie implicat şi în uciderea, în 2004, a jurnalistului Paul Klebnikov, care edita versiunea rusească a revistei Forbes, şi în asasinarea din 2006 a lui Andrei Kozlov, director adjunct al Băncii Centrale a Rusiei.

Ziarul britanic The Times a constatat că rezultatul la care au ajuns procurorii ruşi semăna cu reacţia pe care Vladimir Putin a avut-o la două zile după asasinarea Annei Politkovskaia, cînd a sugerat că omorul ar fi putut să fie pus la cale de duşmani ai Kremlinului care doreau să şifoneze imaginea Rusiei. Presa britanică a remarcat şi sugestia reieşită din declaraţiile procurorului general al Rusiei, cum că asasinatul putea fi ordonat de magnatul rus Boris Berezovski, un fost apropiat al lui Boris Elţîn şi un înverşunat adversar al regimului Putin, refugiat în Marea Britanie.

Cu alte cuvinte, procuratura Rusiei a spus că vina în cazul Politkovskaia ar avea-o nu Guvernul Rusiei (precizînd expres că nu a găsit vreo conexiune între acesta şi asasinat), ci dimpotrivă, duşmanii guvernului, adică Boris Berezovski şi rebelii ceceni.

Oarecum paradoxal, în aceeaşi perioadă un cecen a fost arestat în Marea Britanie şi expulzat în Rusia, fiind acuzat de autorităţile britanice că ar fi încercat să-l asasineze pe Boris Berezovski.

Atentatul împotriva lui Berezovski a eşuat. Cu cîteva luni înainte însă, un alt atentat a reuşit. Fostul agent KGB Aleksandr Litvinenko, care se refugiase la rîndu-i, la Londra, a fost otrăvit cu poloniu radioactiv. Iar despre acest asasinat, o înaltă oficialitate britanică declara la BBC că există „indicii foarte puternice” că ar fi fost o acţiune de stat. Evident, statul fiind cel criticat în permanenţă de Litvinenko. Acesta scrisese o carte, Aruncînd în aer Rusia, în care denunţa corupţia şi metodele ilegale folosite de serviciile secrete din Rusia lui Vladimir Putin. De altfel, înainte de a muri pe patul unui spital din Londra, Litvinenko a dictat un mesaj în care-l acuza în mod direct pe Vladimir Putin de uciderea sa. Litvinenko era interesat foarte serios şi de amănuntele asasinatului împotriva Annei Politkovskaia, petrecut cu doar o lună înainte ca el să fie otrăvit.

Ancheta poliţiei britanice privind otrăvirea lui Litvineko a dus la incriminarea unui fost spion rus şi fost bodyguard al premierului Egor Gaidar, pe nume Andrei Lugovoi. Londra a cerut oficial Rusiei extrădarea acestuia. Şeful procuraturii publice din Marea Britanie de atunci, Sir Ken MacDonald, susţinea că a ajuns la concluzia că „dovezile trimise de poliţie parchetului sînt suficiente pentru ca Andrei Lugovoi să fie pus sub acuzare pentru uciderea lui Aleksandr Litvinenko prin otrăvire intenţionată”. Lugovoi a negat toate acuzaţiile şi a susţinut că el însuşi ar fi fost o victimă a acelui asasinat şi nicidecum un făptaş.

Pe data de 1 noiembrie 2006, Litvinenko se întîlnise într-un hotel din Londra cu Andrei Lugovoi şi cu omul de afaceri Dimitri Kovtun. La cîteva ore după întîlnire lui Litvinenko i s-a făcut rău şi a acuzat simptomele otrăvirii. Ulterior, atît Lugovoi cît şi Kovtun au fost internaţi în spital, la Moscova, cu simptome de iradiere. Poliţia britanică a exclus varianta otrăvirii lui Litvinenko înainte de întîlnirea cu cei doi, iar potrivit BBC urme de poloniu 210 au fost găsite în apartamentul din Hamburg al fostei soţii a lui Kovtun şi, de asemenea, în toate locurile din Londra pe unde a trecut Lugovoi. Cu toate astea, autorităţile ruse nu au dat curs cererii de extrădare. Lugovoi este astăzi parlamentar în Duma de Stat, ales pe listele Partidului Liberal Democrat (condus de Vladimir Jirinovski) şi, la un moment dat, şi-a anunţat chiar intenţia de a candida la primăria oraşului Soci (acolo unde se va ţine viitoarea Olimpiadă de Iarnă). Între timp a renunţat. 

– textul va apărea mâine, 24 iunie a.c., în Dilema veche nr. 332.

Anunțuri

23 Iunie 2010 - Posted by | avanpremieră, Intelo, Istorie | , ,

Niciun comentariu până acum.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: