G E O P O L I T I K O N

Spectacolul ideilor pe hartă

15/ian/2010 A fost mareşalul Ion Antonescu un erou?

Oare toţi patrioţii sunt eroi ?

 Adrian Cioroianu

 Generalul – ulterior mareşalul – Ion Antonescu a fost i) un patriot, ii) un om integru, iii) ca şef al unui stat intrat în război nu şi-a luat nici o garanţie diplomatică, iar iv) ca tactician avea o bună pregătire, numai că a fost contrazis flagrant de desfăşurarea ca atare a războiului. Dar nu a fost şi nu este un erou.

Voi argumenta (într-o ordine aleatoare) aceste idei.

Chiar dacă nu era – cum spune legenda – absolvent al şcolii militare de la Saint-Cyr (şi nicidecum “şef de promoţie”, cum scria Marin Preda în romanul Delirul), Ion Antonescu a fost un ofiţer român bine pregătit şi demn de uniforma armatei. Numai că – asemenea multor ofiţeri europeni de pe teatrele celui de-al II-lea război mondial – el a fost depăşit de evoluţia prea puţin convenţională a conflictului. Antonescu a mizat totul pe cartea superiorităţii armatei germane. Era convins, în 1941, că Hitler va câştiga războiul şi că va fixa termenii păcii viitoare. Puţini mai sperau, în vara lui 1941, că Anglia nu va fi îngenunchiată – dar, ulterior, intrarea în război a SUA a schimbat datele problemei. Puţini mai credeau, în vara lui 1942, că URSS & Stalin mai au vreo şansă – dar episoade viitoare precum Stalingrad sau Kursk au întors sensul ofensivei. În faţa dârzeniei britanicilor, forţei Americii şi sacrificiului sovieticilor, Reich-ul german a intrat în agonie. Aliat al Germaniei, Antonescu a fost victima propriei sale încrederi totale în Hitler.

Aici apare a doua problemă: alianţa României cu Germania lui Hitler s-a făcut în termenii unui gentlemen agreement verbal, fără nici un acord scris. Orbit de încrederea în Hitler şi condescendent/ironic faţă de junele rege Mihai al României, Antonescu n-a cerut garanţii şi n-a pus (iniţial) condiţii. E o greşeală uriaşă a lui Antonescu. Ca şef de stat, nu poţi implica ţara într-un conflict fără o minimă bază diplomatică. Faptul că, ulterior, a vândut nemţilor petrol şi grâu contra aur nu e o compensaţie.

După model german, Antonescu s-a lansat iniţial într-o politică rasială până la un moment dat criminală. În 1941, el părea decis să pună în practică “modelul” soluţiei finale. Abia când a înţeles că Hitler ar putea pierde, regimul faţă de evrei & ţigani a mai căpătat nuanţe. Faptul că în România nu s-a purtat steaua lui David nu neagă realitatea: adică planurile rasiale pe care le avea regimul Antonescu dacă Hitler ar fi ieşit victorios în Rusia. E adevărat că procesul lui Antonescu din mai 1946 s-a desfăşurat în cel mai pur stil sovietic. Dar cred că soarta lui Antonescu să fi fost aceeaşi chiar şi dacă – prin absurd – ar fi fost judecat de anglo-americani.

În mod categoric, Antonescu a fost un om cinstit (lucru nu tocmai subînţeles la politicienii români, ieri şi azi) şi şi-a iubit ţara. Dar aici intervine întrebarea: oare, Corneliu Zelea Codreanu sau Nicolae Ceauşescu nu şi-au iubit, fiecare, România lui? Nu au fost şi ei cinstiţi (măcar materialiceşte vorbind)? Din păcate, dezinteresul material şi iubirea de ţară nu te fac automat erou. De meditat la acest lucru, pentru că eroismul real comportă infinit mai multe nuanţe şi criterii.

– text publicat în revista „Historia”, nr. 1, ianuarie, 2010

Anunțuri

15 Ianuarie 2010 - Posted by | Bibliografii, Intelo, Istorie | , , , , , ,

12 comentarii »

  1. Revista Historia se gaseste incepand de astazi la chioscuri.

    Comentariu de Simona Deleanu | 15 Ianuarie 2010 | Răspunde

  2. Istoria este scrisa intotdeauna de invingatori, iar dreptatea nu se confunda intotdeauna cu adevarul.

    Comentariu de fragmentariumpolitic | 15 Ianuarie 2010 | Răspunde

  3. pentru simona deleanu & fragmentariumpolitic
    – aveţi dreptate amîndoi.
    mulţam de mesaj,
    best,
    adrian c.

    Comentariu de EURAST Center | 15 Ianuarie 2010 | Răspunde

  4. Codreanu langa Ceausescu???
    Hai sa mai incercati odata.

    Comentariu de heraaskuortodox | 15 Ianuarie 2010 | Răspunde

  5. heraaskuortodox,
    aţi fi surprins dacă aţi încerca să vedeţi cîte au comun Codreanu şi Ceauşescu. S-ar putea ca generaţia de istorici ce vine să vadă ceva mai nuanţat problema extremei (dreapta-stînga) din România secolului XX.
    best,
    adrian c.

    Comentariu de EURAST Center | 16 Ianuarie 2010 | Răspunde

  6. Cu tot respectul dar daca il vedeti pe Codreanu din prisma unei problematici dreapta-stanga (a posteriori si decizional politic recent) nici nu se poate altfel decat spuneti. Insa… adevarul nu este cel util, de travaliu, de situatie. Caci dupa „generatia de istorici ce vine sa vada” va veni o alta generatie de istorici care… va veni si ea sa vada:)
    Astept de la istoric sa invete sa planeze. Nu pentru el insusi ci pentru a nu ILUZIONA.
    Cu bine!

    Comentariu de heraaskuortodox | 16 Ianuarie 2010 | Răspunde

  7. heraaskuortodox,
    1.istoricul trebuie să aplaneze, nu să planeze (!); 2. daţi câteva argumente în sprijinul ideii pe care o susţineţi (nu am înţeles foarte bine care-i teza dvs.)
    best,
    adrian c.

    Comentariu de EURAST Center | 17 Ianuarie 2010 | Răspunde

  8. Asta este sensul planarii. Aplanarea. Adica sa fie cat se poate de decis sa nu se lase prada utilului cotidian.
    Spun ca exista foarte multe puncte din care, pozitionandu-ne, putem gasi asemanari sau diferente intre doi sau trei sau 100 de oameni.
    Este util societatii actuale ca Ceausescu si Codreanu sa fie frati de spirit? Daca este util trebuie sa lasam spatiu pentru un nou util care va cere pe Ceausescu si pe Codreanu drept opusi.
    Scurt, eu sper de la istoric sa invete pe oameni sa analizeze nu sa propuna solutii oportune.
    Cu bine!

    Comentariu de heraaskuortodox | 17 Ianuarie 2010 | Răspunde

  9. Nu sunt de acord cu argumentele aduse. Nici macar firul argumentarii logice nu il prind. Domnule Cioroianu, nu toti patriotii sunt eroi, dar toti militarii care au luptat in doua razboaie mondiale si in cele din urma s-au jertfit, sunt eroi. E o mica diferenta intre Ion Antonescu, Codreanu si Ceausescu. Spre diferenta de un insurgent si un dictator, Antonescu a LUPTAT in uniforma armatei romane, a aparat onoarea Romaniei si a mai castigat si Ardealul. Faptul ca a fost invins nu inseamna ca in gandirea sa militara nu a luat in calcul o posibila interventie americana care ar fi putut intoarce balanta razboiului. De unde stiti ca a avut totala incredere in Hitler? Eu va spun ca singurii in care Antonescu a avut incredere erau soldatii romani din prima linie. Asta il face pe el si pe ei EROI.
    Din pacate, lipsa de demnitate actuala ne face sa nu ii ridicam statui. Nu americanii si evreii ar trebui sa ne spuna cine este si cine nu este erou. Oare nu romanii l-au votat in campania Mari Romani ca fiind printre cei mai mari romani? Sa ne asumam istoria, si sa ii conferim lui Antonescu locul cuvenit. A fost un erou.

    Comentariu de Adrian P | 3 Aprilie 2010 | Răspunde

  10. pentru adrian p.
    mulţam de mesaj! desigur, nu e uşor să scrii despre ion antonescu – nici pro, nici contra. la fel, teoretic orice român care a luptat într-un război, pentru ţara lui, este un erou. desigur, între antonescu, codreanu sau ceauşescu nu se află una, ci mult mai multe diferenţe – dar şi unele asemănări. ei bine, eu vorbeam despre una dintre aceste similitudini: nu cred că vreunul dintre ei nu şi-a iubit românia „lui”. şi problema este: îi face acest lucru, automat, eroi? am două observaţii la ce spui: i) nu văd, totuşi, cum a recuperat antonescu ardealul!; ii) faptul că nu a prevăzut intrarea sua în război nu este un argument pentru buna lui intuiţie de ofiţer (şi de conducător al statului!); iii) din păcate pentru el, documentele de pînă acum (vezi corespondenţa antonescu – hitler, publicată în română) pledează pentru ceea ce spuneam: iniţial, antonescu chiar a avut încredere în hitler (sau, dacă vrei, în armata germană – care se dovedise pînă în 1941 o formidabilă maşină de război); iv) în fine, ne place, nu ne place, „soluţia” găsită de antonescu pentru problema rasială a româniei era şi ea (cel puţin) discutabilă – deasemenea, documentele sunt publicate. în fine, faptul că antonescu a intrat printre „primii români” cred că vorbeşte mai mult despre noi, cei de azi, decît despre el, cel de-atunci.
    mulţam încă o dată,
    best,
    adrian c.

    Comentariu de EURAST Center | 8 Aprilie 2010 | Răspunde

  11. Deja v-am dat raspunsul pentru care Antonescu este erou. Probabil pentru un civil este mai dificila intelegerea unor aspecte care privesc eroismul militarilor. Exista mai multe tipuri de eroi, iar iubirea de tara, asa cum spuneti si dumneavoastra, nu te face erou. Intr-adevar, nu Antonescu a recuperat portiunea de teritoriu cedata Ungariei prin Dictatul de la Viena, dar urmarea acest lucru iar obiectivul a fost atins datorita politicii adoptate de guvernele aliate la conferinta de pace. Ideea de baza legata de politica Germaniei fata de Ungaria si Romania este ca ambele state trebuiau fortate sa sprijine militar Germania. Prin Dictat, Germania facuse un joc de oportunitate. Prin anexarea Basarabiei, Rusia facuse insa un joc mai vechi, pe care romanii si Antonescu il cunosteau deja de mai bine de 100 de ani. Si eu as fi avut incredere in armata Germaniei. Pentru Antonescu era cel mai logic astfel sa se alature lui Hitler pe care in cele din urma poate ar fi reusit sa il convinga cu privire la Ardeal, iar daca nu ar fi facut-o atunci teritoriul ar fi fost recuperat prin lupta la finele actiunii din est. Nu am citit prea multe despre solutia rasiala gasita de Antonescu cu privire la alte nationalitati. Relativ la acest lucru, as putea sa va pun o intrebare – este Napoleon un erou sau un simbol pentru francezi (l-am ales pe Napoleon pentru ca stim cateva episoade mai „sangeroase” ale aventurii sale atat pe teritoriu francez cat si in Orientul Apropiat)? In cazul acesta, ar trebui sa ne gandim daca nu cumva ar trebui totusi sa ii acordam lui Antonescu locul meritat in viata noastra, a celor de azi.

    Comentariu de adrian p. | 23 Mai 2010 | Răspunde

  12. Istoria propulsează personalități și eroi. Sunt convins că Ion Antonescu a dorit refacerea României Mari. Dar a mers pe pincipiul iezuit- SCOPUL SCUZĂ MIJLOACELE. E bine? Să vedem mijloacele- pactul cu un paranoic ca Hitler, un mare călău al istoriei, trecerea Nistrului deși Maniu l-a atenționat foarte realist, refuzul tratativelor cu Aliații, inclusiv URSS, care era vecinul cel mai periculos, deportarea evreilor care au murit în număr imens ( oare peste 150.000 este un număr mic?)deși erau civili și absolut nevinovați, acestea au fost mijloacele eroului Antonescu. Judecați cum vreți, fiecare este liber să se exprime. Dar de bădărani sunt sătul, mai bine să tacă.

    Comentariu de bmarian | 3 Noiembrie 2010 | Răspunde


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: