20/apr/2010 Rusia şi terorismul cecen: pumnul sau palma? (1/2)

Pumnul sau palma? Rusia şi terorismul cecen

Adrian Cioroianu

(1/2)

Atentatele cu bombă din metroul de la Moscova, din dimineaţa lui 29 martie a.c. – soldate cu 38 de morţi şi alte zeci de răniţi – au fost cele mai dure incidente de acest fel din ultimii şase ani. Până atunci, “recordurile” dramei erau deţinute acolo de alte două evenimente de gen: mai întâi atentatele cu bombe din câteva blocuri moscovite (în septembrie 1999), soldate cu peste 200 de morţi – atentate puse în seama cecenilor, dar care au născut în Rusia şi în Occident noian de teorii, unele conspiraţioniste, ce implicau şi forţele ruseşti de securitate (FSB). Aceste blocuri aruncate în aer au rămas un dosar neclarificat, iar consecinţele lor au fost importante: pe termen scurt, ele au pus gaz pe foc în desfăşurarea celui de-al doilea “război cecen” (lansat atunci, în august 1999), iar pe termen lung ele au reprezentat motivaţia aparentă a regimului de mână forte ce tocmai se năştea în Rusia premierului (în toamna lui ’99), apoi preşedintelui (2000 – 2008) şi din nou premierului (din 2008 până azi) Vladimir Putin. Iar al doilea eveniment de gen s-a consumat în februarie 2004: cel mai ucigaş atentat din metroul capitalei ruse, cu tristul bilanţ de 39 de morţi şi alte zeci de răniţi.

Şi două probleme de detaliu, dar care se impun în discuţia de faţă: i) reţeaua de transport reprezintă, în cazul unei metropole, una dintre cele mai vulnerabile piese ale puzzle-ului comunitar. Moscova nu face excepţie. Cu o linie de metrou intens ramificată încă din epoca sovietică, cu sisteme de securitate incipiente şi cu un mare trafic uman la anumite ore ale zilei, staţiile de tren subterna din capitala Rusiei par a fi ţinte ideale pentru terorişi. Şi celălalt detaliu, ii): republica nord-caucaziană a Ceceniei (autoseparată, la începutul anilor ’90, de Inguşetia), ca atare, nu numără mult peste un milion de locuitori – în mare parte musulmani sunniţi. Ea este, pe hârtie, parte a Federaţiei Ruse – care adună în jur de 142 de milioane de locuitori. Ei bine, acest raport de (peste) 140 la 1 în favoarea Rusiei ţine de anecdotica pură a istoriei – pentru că nici un alt popor, în ultimii 20 de ani, nu a dat mai mare bătaie de cap Moscovei decât aceşti ceceni! Două războaie (1994-1996 şi 1999-2009), zeci de mii de morţi în total, valuri de atentate cecene şi acţiuni represive de o duritate extremă din partea forţelor ruse – toate acestea par a traduce în fapte o antipatie (y compris etnică şi religioasă) de lungă tradiţie. Acum 65 de ani, regimul stalinist a deportat aproape întreaga populaţie ceceno-inguşă (sub acuzaţia că ar fi pactizat cu invadatorul german) din locurile ei natale către Kazahstan sau către Nordul siberian. Acum 55 de ani, regimul lui Hruşciov le-a permis deportaţilor să se întoarcă acasă. Iar din 1991 focul crizelor succesive s-a reaprins. Pe scurt: cecenii vor independenţa deplină a republicii lor, iar Rusia nu e dispusă nicidecum să le-o acorde, pentru că aceasta ar conduce la prăbuşirea întregului control al Moscovei în acea zonă, în “coasta moale” a Caucazului. (va urma)

– text publicat în revista Scrisul românesc, nr. 4, aprilie a.c.

Publicitate