G E O P O L I T I K O N

Spectacolul ideilor pe hartă

31/dec/2009 Revelion la familia Obama, la Casa Albă!

(just for fun!)

by Robert Ariail 02 dec 09

31 decembrie 2009 Posted by | caricaturi / comics, Intelo | , , , | Lasă un comentariu

31/dec/2009 În Iran, guvernul şi opoziţia înoată în aceleaşi ape!

(just for fun!)

by Robert Ariail 17 dec 09

31 decembrie 2009 Posted by | caricaturi / comics, Geopolitica, Intelo | , , | Lasă un comentariu

30/dec/2009 Despre relaţiile SUA – China în ultimii 40 de ani!

(just for fun!)

by Kal, The Economist 12 nov 09

30 decembrie 2009 Posted by | caricaturi / comics, Geopolitica, Intelo | , , , | Lasă un comentariu

30/dec/2009 Date noi despre parteneriatul Uniunea Europeană – Rusia!

Dessin de Chappatte

30 decembrie 2009 Posted by | caricaturi / comics, Geopolitica, Intelo | , , , , | Lasă un comentariu

30/dec/2009 America, între Irak şi Afganistan

(just for fun!)

by Nick Anderson 01 dec 09

30 decembrie 2009 Posted by | caricaturi / comics, Geopolitica, Intelo | , , , , | Lasă un comentariu

30/dec/2009 Lui Vladimir Putin îi place să-şi impresioneze vecinii!

(just for fun!)

by Kal, The Economist 13 aug 09

30 decembrie 2009 Posted by | caricaturi / comics, Intelo | , , , | Lasă un comentariu

29/dec/2009 Senzaţional: G.W. Bush – Vl. Putin – detalii inedite din istoria „scutului antirachetă”!

Après avoir rencontré George W. Bush pour la première fois, le 16 juin, en Slovénie, Vladimir Poutine menace de moderniser l’arsenal nucléaire russe en riposte au projet américain de bouclier antimissiles.

by Kal, The Economist, iunie 2001

29 decembrie 2009 Posted by | caricaturi / comics, Geopolitica, Intelo | , , , , | Lasă un comentariu

29/dec/2009 SUA şi Iran discută (iarăşi) dosarul nuclear!

(just for fun!)

by Kal, The Economist 19 sept 09

29 decembrie 2009 Posted by | caricaturi / comics, Geopolitica, Intelo | , , , , | Lasă un comentariu

29/dec/2009 Un alt interviu-bombă dat ziarului „La Vanguardia” (nu, nu de Patapievici!)

Les préparatifs des élections s'étaient faits dans la peur des attaques et attentats promis par les talibans. Mais les actes violents enregistrés ici ou là ont été moins nombreux que ce que l'on pouvait craindre.

Preşedintele Karzai: „Alegerile din Afganistan au fost un succes! Pentru moment, am înregistrat mai mulţi votanţi decât morţi!”

Dessin de Kap paru dans La Vanguardia

29 decembrie 2009 Posted by | caricaturi / comics, Geopolitica, Intelo | , , , | Lasă un comentariu

29/dec/2009 Barack Obama, între Afganistan şi Pakistan!

(just for fun!)

by Kal, The Economist 08 oct 09

29 decembrie 2009 Posted by | caricaturi / comics, Intelo | , , , , | Lasă un comentariu

29/dec/2009 EURAST recomandă: predicţii geopolitice pentru următorul deceniu! (click pe imagine pentru o rezoluţie mai bună)

by Kal, The Economist 17 dec 09

29 decembrie 2009 Posted by | caricaturi / comics, Intelo | , | Lasă un comentariu

28/dec/2009 În curînd, un (alt) interviu bombă din ziarul „La Vanguardia” (să fie vorba tot de Patapievici?)!

mâine, 29 decembrie a.c., ora 13.05,  ziarul La Vanguardia aduce aici o informaţie explozivă despre geopolitica Orientului Mijlociu (SUA, Afganistan y compris)!

28 decembrie 2009 Posted by | caricaturi / comics, Geopolitica, Intelo | , , , | Lasă un comentariu

28/dec/2009 Schimbările „climatice”, pe înţelesul tuturor!

(just for fun!)

by Jeff Stahler 24 nov 09

28 decembrie 2009 Posted by | caricaturi / comics, Intelo | , , | Lasă un comentariu

28/dec/2009 Iarăşi, manifestaţii de stradă în Iran – şi răspunsul autorităţilor!

Des protestations, où ça ?

Dessin de Kap paru dans La Vanguardia

28 decembrie 2009 Posted by | caricaturi / comics, Geopolitica, Intelo | , , | Lasă un comentariu

28/dec/2009 Hillary Clinton strînge bani pentru combaterea încălzirii globale!

(just for fun!)

by Henry Payne 20 dec 09

28 decembrie 2009 Posted by | caricaturi / comics, Intelo | , , , | Lasă un comentariu

28/dec/2009 Despre finalul anului politic 2009

… azi, luni 28 decembrie a.c., ora 13.00, postul Realitatea TV propune dezbaterii finalul anului politic 2009; printre invitaţi, Florin Iaru şi Adrian Cioroianu.

28 decembrie 2009 Posted by | Intelo | , , | Lasă un comentariu

28/dec/2009 O altă strategie a lui B. Obama în Afganistan!

(just for fun!)

by Ed Stein  01 dec 09

28 decembrie 2009 Posted by | caricaturi / comics, Intelo | , , , | Lasă un comentariu

27/dec/2009 S-a aflat ce face Ossama bin Laden în aceste zile!

(just for fun!)

by Carl Moore 11 dec 09

27 decembrie 2009 Posted by | caricaturi / comics, Intelo | , , | Lasă un comentariu

27/dec/2009 Acordul de la Copenhaga privind încălzirea globală!

(just for fun!)

by Robert Ariail 08 dec 09

27 decembrie 2009 Posted by | caricaturi / comics, Geopolitica, Intelo | , , , | Lasă un comentariu

27/dec/2009 Copenhaga 2009 – încălzirea globală şi consecinţele sale

by Bruce Beattie 08 dec 09

27 decembrie 2009 Posted by | caricaturi / comics, Intelo | , , | Lasă un comentariu

27/dec/2009 O altă perspectivă asupra Premiului Nobel 2009 al lui Barack Obama

 

by Bill Day 08 dec 09

27 decembrie 2009 Posted by | caricaturi / comics, Intelo | , , , , | Lasă un comentariu

27/dec/2009 Geopolitika 2009 – relaţiile dintre SUA, Rusia, Estul Europei & Iran

(just for fun!)

by Kal, The Economist 15 oct 09

27 decembrie 2009 Posted by | caricaturi / comics, Intelo | , , , , | Lasă un comentariu

26/dec/2009 Bill Clinton & Al Gore versus încălzirea globală!

(just for fun!)

 by Carl Moore 02 dec 09

26 decembrie 2009 Posted by | caricaturi / comics, Intelo | , , , , | Lasă un comentariu

26/dec/2009 Barack Obama şi George Bush Jr. în faţa probei numite „Afganistan”

by Bill Day 02 dec 09

26 decembrie 2009 Posted by | caricaturi / comics, Intelo | , , , , | Lasă un comentariu

26/dec/2009 Soluţia la încălzirea globală se va găsi în 2040!

(just for fun!)

by Kal, The Economist 19 nov 09

26 decembrie 2009 Posted by | caricaturi / comics, Intelo | , , | Un comentariu

26/dec/2009 Ce şi-a dorit Barack Obama de la Moş Crăciun?

(just for fun!)

by Jeff Stahler 17 dec 09

 

26 decembrie 2009 Posted by | caricaturi / comics, Intelo | , | Lasă un comentariu

25/dec/2009 Am aflat date despre întîlnirea lui Barack Obama cu Moş Crăciun!

(just for fun!)

by Robert Ariail 22 dec 09

25 decembrie 2009 Posted by | caricaturi / comics, Intelo | , | Lasă un comentariu

25/dec/2009 Senzaţional: am aflat că, aseară, Moş Crăciun a şantajat pe unii părinţi!

(Just for fun!)

by Mark Parisi 08 dec 09

25 decembrie 2009 Posted by | caricaturi / comics, Intelo | , | Lasă un comentariu

25/dec/2009 Nu vi se pare că Moş Crăciun e puţin ciudat în ultima vreme?!

(Just for fun!)

by John Deering 8 dec 09

25 decembrie 2009 Posted by | caricaturi / comics, Intelo | , | Lasă un comentariu

25/dec/2009 Revoluţia română, serviciile secrete & Ion Iliescu (II)

Intervenţia prof. univ. Adrian Cioroianu la masa rotundă organizată de „Institutul Revoluţiei române din decembrie 1989”, desfăşurată la Muzeul Ţăranului român

(partea II-a şi ultima)

Permiteţi-mi totodată, în legătură cu necesarul nostru profesionalism atunci când analizăm revoluţia din decembrie, să amintesc importanţa extraordinară a momentului politic şi geopolitic reprezentat de revoluţia română.

Vedeţi Dvs., această revoluţie a avut nişte implicaţii geopolitice foarte mari în Europa de Sud-Est, aici, în aria vestică a Mării Negre. Eu am convingerea – şi am scris-o într-o carte despre Rusia post-sovietică ce va apărea în curând[1] – că atunci, în decembrie ’89, după fuga lui Ceauşescu (nu după demisia lui, cum se mai spune uneori, pentru că el nu şi-a dat niciodată demisia), deci după plecarea lui, Rusia sau URSS de atunci a crezut că-şi reface pârghiile de control asupra României. Uniunea Sovietică a considerat că după dispariţia lui Ceauşescu (şi asta se va dovedi în timp) România urma să reintre în sfera sa de influenţă. La Craiova, Lugoj, Timişoara, toţi ne imaginam că gata, odată cu revoluţia dispare comunismul şi influenţa sovietică!

Dar în fapt lucrurile nu stăteau aşa. Într-o perspectivă puţin mai cuprinzătoare în acest puzzle, vom vedea că astfel se explică multe dintre evenimentele din anii ’90, ’91 sau ’92. Revoluţia din decembrie a înscris România pe harta geopolitică a zonei noastre într-o poziţie foarte importantă – dar şi riscantă, atunci. S-a discutat aici şi se discută mereu despre problema serviciilor secrete: sper că nu este nimeni atât de naiv încât să-şi închipuie că la un eveniment de o asemenea amploare cum a fost acea revoluţie a noastră nu erau prezente servicii secrete de peste tot! Pentru că asta este datoria lor: să fie acolo unde ceva important se petrece. Desigur, nici revoluţionarii, nici oamenii politici nu pot spune cu exactitate care este doza lor de implicare, cât li se datorează, şi atenţie, aici mă refer şi la serviciile secrete sovietice sau ruseşti, şi la cele occidentale, dar şi la cele româneşti, pentru că degeaba aducem în discuţie numai partea străină, din moment ce serviciile noastre au jucat în aceeaşi horă cu ele, împotriva aceluiaşi „duşman” – care atunci era Ceauşescu.

În fine, elogiul final vreau să îl aduc preciziei în definirea termenilor. Pentru că în anii 1990, pe fondul unor adversităţi politice şi al partizanatelor de tot felul, noi am desacralizat o revoluţie care ar fi fost un prilej excepţional pentru transformarea noastră la nivel de mentalitate. Tot ce s-a întâmplat atunci, toată graba noastră de a caricaturiza acea revoluţie s-a întors până la urmă împotriva noastră. De ce am numit-o „contrarevoluţie”, „loviluţie”, „evenimente”, de ce am numit-o în fel şi chip? Am avut cu toţii ezitarea de a numi-o revoluţie dintr-un impuls partizan, plecat dintr-o luptă politică firească atunci, în 1990, după decenii de încătuşare şi de despotism.

Cred că ar fi timpul să cădem cu toţii de acord că a fost o revoluţie şi punct. Nu a fost o contrarevoluţie, nu a fost o lovitură de stat, dar în acelaşi timp, doamnelor şi domnilor, îmi doresc sincer ca peste 200 de ani să se spună că a fost şi ultima revoluţie a poporului nostru.  Pentru că noi, de la 1734 şi până în 1989, noi am avut şapte revoluţii (mai mult sau mai puţin reale, dar fiecare a avut partizanii ei) şi cel puţin trei lovituri de stat, gândiţi-vă la Cuza, Antonescu sau Regele Mihai. Mi-aş dori ca măcar 200 de ani de acum încolo să avem răgazul să ne explicăm revoluţiile şi să nu mai facem altele noi în stradă. Noi am avut atât de multe revoluţii încât nu prea avem timp să învăţăm ceva din ele!. Nu am fost niciodată un partizan al preşedintelui Iliescu, dar am convingerea fermă că ceea ce s-a întâmplat în decembrie 1989 are directă legătură cu evoluţiile din anul 1990. Ca unul care am fost în Piaţa Universităţii – şi nu mă voi dezice niciodată de prezenţa mea acolo –, ca istoric îmi pun azi problema dacă acel moment numit Piaţa Universităţii a fost continuarea revoluţiei din decembrie sau nu cumva a fost primul episod al revoluţiilor colorate, al revoluţiilor zise „portocalii” din Estul Europei. Merită să medităm la aceste lucruri.

Închei prin a spune aşadar că în decembrie 1989 a fost o reală revoluţie şi că în anul următor, 1990, România a trecut foarte aproape de o posibilă catastrofă. Ne amintim tulburările etnice de la Târgu Mureş, din martie acel an… România putea atunci prefaţa drumul pe care a luat-o ulterior Iugoslavia sau, de ce nu, puteam să ne alegem cu un „conflict îngheţat” pe teritoriul României, între români şi maghiari, acolo în Transilvania. Iar faptul că nu s-a întâmplat aşa ceva se datorează şi preşedintelui ţării de atunci. Vă mulţumesc.


[1] A.C., Geopolitica Matrioşkăi. Rusia postsovietică în noua ordine mondială, Ed. Curtea Veche, Bucureşti, 2009.

25 decembrie 2009 Posted by | Intelo, Istorie | , , , , , , | 6 comentarii

24/dec/2009 Cel mai frumos cadou de Crăciun în timp de criză!

(Just for fun!)

by Rob Rogers 02 dec 09

24 decembrie 2009 Posted by | caricaturi / comics, Intelo | , | Un comentariu

24/dec/2009 Dilema (veche) a lui Moş Crăciun

(Just for fun)

by Jeff Stahler 15 dec 09

24 decembrie 2009 Posted by | caricaturi / comics, Intelo | Lasă un comentariu

24/dec/2009 Paradigma geopolitică a lui Moş Crăciun în contextul încălzirii globale!

(Just for fun!)

by Jeff Stahler 8 dec 09

24 decembrie 2009 Posted by | caricaturi / comics, Intelo | Lasă un comentariu

24/dec/2009 Am dezlegat misterul: de ce Moş Crăciun e mai sprinten în acest an?

(just for fun!)

by Steve Benson 09 dec 09

24 decembrie 2009 Posted by | caricaturi / comics, Intelo | , | Lasă un comentariu

24/dec/2009 Acum 30 de ani, URSS atacau Afganistanul. Azi, NATO & SUA pot învăţa ceva din istorie?

(Un text marca Foreign Affairs despre lecţiile pe care eşecul sovieticilor în Afganistan, după 1979, le-ar putea da astăzi într-un conflict a cărui soartă pare în cumpănă. Pe această temă, EURAST mai recomandă: strategia propusă de administraţia Obama; interviu cu Henry Kissinger).

The Soviet Victory That Never Was

What the United States Can Learn From the Soviet War in Afghanistan

 Nikolas K. Gvosdev

December 10, 2009

 http://www.foreignaffairs.com/

Summary – The Soviet Union came closer than many think to achieving its objectives in Afghanistan. How it almost managed to win – and why it ultimately did not – should serve as a lesson for U.S. policymakers today.

NIKOLAS K. GVOSDEV is Professor of National Security Studies at the Naval War College. The views expressed herein are entirely his own.

Could the Soviet Union have won its war in Afghanistan? Today, the victory of the anti-Soviet mujahideen seems preordained as part of the West’s ultimate triumph in the Cold War. To suggest that an alternative outcome was possible – and that the United States has something to learn from the Soviet Union’s experience in Afghanistan – may be controversial. But to avoid being similarly frustrated by the infamous “graveyard of empires,” U.S. military planners would be wise to study how the Soviet Union nearly emerged triumphant from its decade-long war.

There are, of course, some fundamental differences between the Soviets’ war in the 1980s and the U.S.-led mission today. First, the Soviet Union intervened to save a communist regime which was in danger of collapsing due to resistance to its comprehensive and often traumatic social-engineering programs. Unlike the Soviets and their client regime, the United States is not interested in forcibly removing the burkas from Afghan women, shooting large numbers of mullahs for resisting secularization, or reprogramming the political and social mores of Afghans. Instead, Washington has a far more limited objective: namely, ensuring that Afghanistan remains an inhospitable base for extremist groups hoping to attack the West.

Second, the Soviet army was prepared to fight a total war in Afghanistan, taking heavy losses in men and machinery and inflicting sweeping violence on the Afghan people. No U.S. commander would be willing to wage such a war today; the U.S. military realizes that making a desert and calling it peace is no way to curtail an insurgency.

But the Soviet experience should not be entirely ignored. When Soviet troops pulled out of Afghanistan in February 1989, many in the United States expected to see the mujahideen quickly topple the pro-Moscow government in Kabul. This did not happen. The regime led by Mohammad Najibullah, whom Moscow installed as president in 1987, remained in control of the country. For a moment, it appeared as if the Kremlin had successfully left in power an Afghan government and army that could withstand the Soviet withdrawal.

For a moment, it appeared as if the Kremlin had successfully left in power an Afghan government and army that could withstand the Soviet withdrawal. The Najibullah government was able to survive because Najibullah recognized the futility of the earlier Soviet strategy in Afghanistan. Afghans, he knew, would not fight and die for the Soviet Union. But, he realized, Afghans could be co-opted to work with the government to defend local and clan interests. Najibullah allowed regional leaders – and, in some cases, former mujahideen commanders – to form their own militias and, with mixed results, to join the regular army. The most successful of these was the Uzbek militia led by General Abdul Rashid Dostum, which formed the 53rd infantry division of the Afghan army.

 The departure of Soviet troops – “the foreigners” – weakened ties among various mujahideen factions. Najibullah’s government used long-standing rivalries, along with selective and generous bribery, to drive wedges between militant groups and then take advantage of the fighting that broke out as a result. At the same time, Najibullah received weaponry, food, and fuel from the Soviets, which gave his forces a significant advantage in terms of battlefield firepower and resources. The Afghan military flew the latest Soviet aircraft and had hundreds of Soviet-made Scud missiles in its arsenal. (text integral word doc. – Gvosdev – Afganistan – FAff dec 09 )

_______click pe imagine pentru o rezoluţie mai bună; by Bill Day 17 nov 09

24 decembrie 2009 Posted by | caricaturi / comics, Geopolitica, Intelo, Istorie | , , , , , | Lasă un comentariu

24/dec/2009 EURAST vă ajută să recunoaşteţi sania lui Moş Crăciun!

(Just for fun!)

by Gary Varvel 09 dec 09

24 decembrie 2009 Posted by | caricaturi / comics, Intelo | Lasă un comentariu

24/dec/2009 Revoluţia română, serviciile secrete & Ion Iliescu (I)

Intervenţia prof. univ. Adrian Cioroianu la masa rotundă organizată de „Institutul Revoluţiei române din decembrie 1989”, desfăşurată la Muzeul Ţăranului român

(partea I-a)

Vă mulţumesc, domnule profesor Scurtu. Domnilor preşedinţi Iliescu şi Constantinescu, doamnelor şi domnilor, o să încerc să mă încadrez în cele 8 minute, drept care mă simt dator să fac câteva elogii.

În primul rând, elogiu simplităţii: vedeţi, aici s-a vorbit mult despre adevărul acelui decembrie 1989 şi se va mai vorbi cu siguranţă, însă fiecare are adevărul său în această poveste. Ori esenţa a ceea ce a fost Revoluţie Română de acum 20 de ani, atunci când vom ajunge la ea, dincolo de toate concepţiile, teoriile şi construcţiile noastre, mai mult sau mai puţin fundamentate, vom vedea că este în sine foarte simplă – pentru că adevărul este cu siguranţă mai simplu decât imaginarul pe care timp de două decenii nu am ezitat să îl adăugăm peste istoria reală a acestei revoluţii.

Nu mă refer aici la elucubraţiile flagrante, nu mă refer la oamenii care îi cred pe soţii Ceauşescu ascunşi prin Paraguay, ca istoric nu mă pot raporta la aşa ceva, chiar şi „dispariţia” cadavrelor sau „înlocuirea” lor sunt nişte poveşti de senzaţie care nu au mare legătură cu istoria, şi îi sfătuiesc pe cei cu care intru în contact, în speţă studenţii de la Facultatea de Istorie din Bucureşti să evite capcana teoriilor senzaţionaliste şi conspiraţioniste. Cu atât mai mult ţin să-i felicit pe cei care au iniţiat această masă rotundă, care sub sigla Institutului Dvs. le permite tuturor, fie că sunt politicieni, profesori sau revoluţionari, să îşi dea partea lor de adevăr, pe baza căreia istoricii de azi şi de mâine să construiască acea naraţiune simplă şi curată a revoluţiei române din decembrie 1989. Probabil aceasta nu se va întâmpla foarte curând, dar se va întâmpla cu siguranţă.

Al doilea elogiu, pe cale de consecinţă, este unul adus profesionalismului. Eu nu am avut onoarea de a fi revoluţionar – mi-ar fi plăcut, dar nu a fost cazul –, dar am avut în schimb onoarea de a fi senator de Timiş, şi mă bucur că văd aici la masă câţiva reprezentanţi ai acelui judeţ care trăieşte cu o mare demnitate legenda, istoria şi memoria  revoluţiei. Nu aş vrea să se supere nimeni pe mine, nici revoluţionarii, nici oamenii politici din sală, nu vreau să stârnesc animozităţi, dar cred că cei care vor desluşi revoluţia nu vor fi nici politicienii şi nici revoluţionarii. Ci sunt istoricii. Iar istoricii trebuie să se bazeze pe toate sursele veridice şi să-i consulte pe toţi, indiferent de partizanatul lor politic (dacă îl au sau nu) şi din acest motiv permiteţi-mi un modest apel către toţi cei prezenţi: văd că aici avem revista Institutului, care a ajuns deja la numărul 21, ceea ce înseamnă sute de pagini de istorie şi de mărturii, 21 de numere ori 60 de pagini înseamnă peste 1200 de pagini… Toţi cei care mai au încă amintiri din revoluţie, care au participat la ea, trebuie să-şi lase mărturia. Cred că este nevoie şi de adevărul lor, al revoluţionarilor, de mărturiile lor. Domnul Dincă vorbea mai devreme despre „exaltaţi”, sau nu mai ştiu exact cum le-a spus, despre „inconştienţi”… Ei bine, haideţi să ne înţelegem, sigur îţi trebuia o doză de inconştienţă şi de exaltare ca să fi mers la Baricadă atunci, îţi trebuia o doză de nebunie, dar era o nebunie frumoasă şi eroică până la urmă, pentru că, să fim sinceri, revoluţiile nu se fac cu oameni reci şi raţionali. Iar eu, ca istoric, pe aceşti oameni deosebiţi şi curajoşi care au fost în punctele fierbinţi ale revoluţiei îi invit să lase ceva în urmă, să povestească, să scrie; pentru că indiferent ce vor da jurnalele televizate de seară despre această întâlnire, adevărul istoric al revoluţiei se va cerne şi va rămâne, iar certurile noastre din faţa camerelor de vederi sunt inutile. De ceea vă rog să lăsaţi în urma dumneavoastră mărturii pe care studenţii studenţilor noştri le vor folosi cu succes. (va urma – continuarea, mâine)

_________________________

® iunie 2009

24 decembrie 2009 Posted by | Intelo, Istorie | , , , | Un comentariu

23/dec/2009 Ce-i spune Moş Crăciun unei fetiţe blonde:

(Just for fun – nu, iarăşi aţi înţeles greşit: nu este cine credeţi voi!)

by Jeff Stahler 20 dec 09

23 decembrie 2009 Posted by | caricaturi / comics, Intelo | , | Un comentariu

23/dec/2009 Ce-şi poate dori de Crăciun o doamnă din guvernul Boc?

(Just for fun! – nu, aţi înţeles greşit, nu-i vorba despre cine credeţi voi!)

(continuarea acestei poveşti: va urma, tot azi, la ora 18!)

23 decembrie 2009 Posted by | caricaturi / comics, Intelo | Lasă un comentariu

23/dec/2009 Tot ce-ţi doreşti de Crăciun, ambalat cu bani puţini!

(Just for fun!)

 

by Peter Waldner 22 dec 09

23 decembrie 2009 Posted by | caricaturi / comics, Intelo | , | Lasă un comentariu

23/dec/2009 Ce ne-a (re)adus revoluţia est-europeană din 1989?

Revoluţia din 1989 şi recâştigarea normalităţii

Adrian CIOROIANU

 În opinia mea, principalul merit al revoluţiilor din 1989 a fost acela de reinstaurare a normalităţii sociale. Această idee, în sine, poate părea riscantă – pentru că revoluţiile, dimpotrivă, sugerează mai curând o ieşire din normal. Şi totuşi, revoluţiile anticomuniste se sustrag acestei logici – din motivul (pe care eu îl consider evident) că tocmai regimul comunist reprezenta o excepţie de la normalitatea socială.

Într-o carte recentă, Michael Meyer – care în toamna lui 1989 era corespondent al revistei Newsweek pentru Europa Centrală şi de Est, Balcani şi ţările baltice – povesteşte cum, la o întâlnire cu premierul maghiar Miklos Nemeth, acesta, ca dovadă a bunei sale credinţe (politice) ar fi luat de pe birou un exemplar din Constituţia Statelor Unite şi i-ar fi spus ziaristului “Reţineţi ce vă spun, aceste principii vor fi peste 9 luni şi ale noastre”. Era o declaraţie de principii – anume că nu există democraţie originală, ci există doar un set de principii obligatorii ale democraţiei, la care poţi adera sau nu.

La fel în Rusia: imediat după victoria sa, în 1991, Boris Elţîn declara că scopul său este de a face din ţara sa una “normală”: adică una democratică, capitalistă, angrenată în sistemul occidental. Ulterior, acelaşi preşedinte a bombardat (în octombrie 1993) Parlamentul din Moscova şi, de atunci mai departe, a insistat pe ideea că democraţia din Rusia va fi, cel puţin o vreme, una “originală”, adaptată situaţiei, tradiţiei, realităţilor ruseşti.

Nu altfel stăteau lucrurile în România. Într-o zi de octombrie 1989, Dan Marţian mi-a oferit una dintre cele mai mari surprize imaginabile atunci. Ca student în anul II al Facultăţii de Istorie din Bucureşti, tocmai începusem (cu profesorul D. Marţian, alături de alţi cca. 10 colegi) un fel de cursuri de Statut al PCR – motivul fiind acela că noi, studenţii care în anul I al facultăţii avusesem media între 9 şi 10, urma să fim făcuţi în câteva luni membri de partid. La una dintre discuţiile insipide şi pline de clişee pe care le-am avut, săptămânal, în acea toamnă, Marţian a avut o ieşire spectaculoasă. Cum un coleg tocmai îi reda, maşinal, ideile privind rolul conducător al partidului [unic, n.m., AC] în societate, Marţian a intervenit calm şi a spus că (simplific) nimeni nu poate spune care este normalitatea ideologică din moment ce alte partide frăţeşti din ţări vecine deja sunt pe cale să experimenteze sisteme cvasi-pluripartide etc. Peste câteva săptămâni am fost surprins să-l văd pe profesorul Marţian în spatele viitorului lider Ion Iliescu; azi nu mai sunt deloc surprins, ba chiar am convingerea că, în măsura în care a existat un “complot” premergător revoluţiei din decembrie, Marţian (şi Iliescu ş.a.) a fost parte din el.

Bineînţeles, fiecare dintre aceste “normalităţi” – a lui Miklos Nemeth, a lui Boris Elţîn sau a lui Dan Marţian – arăta inevitabil altfel. Tocmai diferenţa acestor variante de “normalitate” explică viteza diferită cu care aceste state s-au apropiat de Occident şi de standardele acestuia.

_____(fragment din conferinţa La Roumanie après vingt ans. Les vertus et les vices de la normalité sociale susţinută de Adrian Cioroianu la Ambasada României din Paris, 18 decembrie a.c.; acest fragment a fost publicat în ediţia de săptămîna trecută a revistei Opinia studenţească din Iaşi)

23 decembrie 2009 Posted by | Intelo, Istorie | , , , , , , | Lasă un comentariu

23/dec/2009 Fiecare epocă are un Moş Crăciun al ei!

(Just for fun!)

click pe imagine pentru o rezoluţie mai bună

by Greg Cravens 01 dec 09

23 decembrie 2009 Posted by | caricaturi / comics, Intelo | Lasă un comentariu

23/dec/2009 Acel 1989 al meu. De ce este bine să ai o singură revoluţie în viaţă (VII)

1989 al meu

(de ce este bine să ai doar o singură revoluţie-n viaţă)

 Adrian CIOROIANU – episodul 7/7

Şi astfel am ajuns în dimineaţa despre care de fapt doream să scriu: cea de sâmbătă 23 decembrie 1989. Ea distilează pentru mine tot ce poate fi mai imprevizibil, mai aţâţător şi mai tragic-spectaculos într-o revoluţie. La mijitul zorilor magia se mai disipase şi ne apucase oboseala. De la Casa Studenţilor am mers spre casa unui camarad de ultimă oră, la timp pentru a bea o cafea şi a asculta radiojurnalul Europei libere de la ora 6.00 (sau 7.00?). Apoi am plecat, singur, spre casă – pe lîngă Biserica Sfinţii Apostoli, coborând pe străzile Ulmului şi Nerva către Piaţa Chiriac. Mă apropiam de casă, priveam şi nu-mi venea să cred: în lumina incertă a dimineţii, spre orizontul de Sud, al Parcului Romanescu, curgeau roiuri albe de gloanţe trasoare.

Şi atunci mi-am spus: asta înseamnă o revoluţie – ca o generaţie care a crescut vorbind despre pace şi despre dezarmare să se trezească brusc cu gloanţe plutind pe deasupra casei părinteşti şi să simtă în nări, la o adiere venind dinspre parcul în care ai plimbat primele puştoaice, mirosul sărat-piperat al prafului de puşcă. Străzile erau pustii. Şansa mea a fost că nu am trecut pe lîngă vreo unitate militară. Tot la acea oră, pe alte străzi, colegi de generaţie mureau stupid – împuşcaţi pe când veneau spre casă de la obiectivele pe care “le păziseră”.

Ajuns la ai mei, am promis ca data viitoare, dacă va mai fi vreo revoluţie şi dacă-mi voi mai petrece noaptea cu ea, măcar voi suna acasă. Apoi tata a mers la chioşcul de ziare şi s-a întors fluturând o foaie: ediţia nr. 13909, din anul XLVI a cotidianului Înainte (devenit peste noapte organ al consiliului judeţean Dolj al FSN), în doar două pagini, unde, pe verso, împungea pagina şi textul meu, dus cu bâtele la tipografie în seara precedentă. În tot ziarul, doar două semnături: a mea şi a altui (bănuiesc) tânăr, autor al unei poezii. Abia mai târziu aveam să pricep că Ceauşescu fugise, dar revoluţia nu se terminase – şi nici revoluţiile ca atare, pentru că tricotezele nu dorm niciodată. Aspazia stă ascunsă pe undeva, sub un alt nume, aşteptând un nou gâde, o nouă revoluţie şi un alt gât cu vedere spre piaţă.

Apoi, spre sfârşitul acelei dimineţi de sâmbătă am adormit, cred, mulţumit. Căzuse dictatorul, TVR părea a fi inaugurat un program non-stop şi eu debutasem în presa de mare tiraj – ce-ţi poţi dori mai mult de la o simplă zi de vacanţă?! 

_________________________

Acest text va fi publicat în revista Lettre internationale – ediţia română, nr. 72, iarna 2010 

23 decembrie 2009 Posted by | First chapter, Intelo, Istorie | , , , | Un comentariu

22/dec/2009 EURAST vă recomandă: cel mai bun ghid de vacanţă al secolului!

(Just for fun!)

Iată cel mai bun ghid de vacanţă disponibil (călătorii, idei, destinaţii, cadouri etc.click pe imaginea de mai jos)

by Gene Mora 22 dec 09

22 decembrie 2009 Posted by | caricaturi / comics, Intelo | Lasă un comentariu

22/dec/2009 Lucian Boia – calmul, eleganţa şi dubiul în Istorie

Laudatio – Lucian Boia

Adrian Cioroianu

La începutul anilor 90, în tumultul de teorii şi opinii, lamentaţii şi elogii, scuze şi acuze ale acelui timp, a devenit din ce în ce mai prezentă vocea – şi mai ales scrisul – unui profesor al Facultăţii de Istorie din Bucureşti.

Atunci, apreciat foarte mult de către studenţii săi dar relativ necunoscut publicului intelectual din România, acest profesor a şocat prin curajul şi francheţea unui discurs istoric de tip nou, prin care a încercat să identifice şi să explice partea de mit, de mitografie şi de imaginar din conştiinţa istorică a noastră, a românilor. Împreună cu unii dintre colegii şi studenţii săi, acest profesor a înfiinţat în Universitatea Bucureşti, în acei primi ani 90, un Centru de Istorie a Imaginarului. Câteva volume dedicate mitologiei comunismului românesc, apărute atunci sub egida acestui centru, au avut un neaşteptat succes şi au plasat analiza comunismului şi ceauşismului într-o nouă paradigmă.

Iar cartea din anul 1997 a acestui profesor, numită Istorie şi mit în conştiinţa românească, a devenit în câteva luni un adevărat hit editorial. Cum e firesc să se întâmple în lumea istoricilor, această carte a stârnit reacţii: unii au aplaudat-o, alţii au combătut-o cu argumentele lor. Aşa cum se mai întâmplă uneori la noi atunci când un om ridică privirile mai sus decât alţii, acest profesor a fost şi atacat – deseori gratuit, ilogic şi nedemn. Din invidie, din neştiinţă sau pur şi simplu din răutate, unii au spus despre autor că nu şi-ar iubi ţara, că nu ar preţui istoria neamului, că ar fi el însuşi un dubios agent de influenţă ş.a.m.d.

Profesorul despre care vorbim a mers însă mai departe, pe drumul său, cu scrisul său, şi a publicat în toţi aceşti ani din urmă, la Paris, la Bucureşti sau la Londra, alte cărţi de răsunet. Iar amfiteatrele sale au rămas la fel de pline precum erau şi acum 20 de ani.

I-am fost student acestui profesor iar apoi am avut privilegiul de a-i fi asistent în Facultatea de Istorie, câţiva ani buni. Azi am şansa de a-i fi coleg. Iar în astă seară, aici, sunt onorat să aduc acest modest laudatio unui om care a adus efectiv o nouă direcţie în istoriografia română din ultimele decenii. Un om care gândeşte cu calm şi care scrie bine, un profesor rămas veşnic tânăr înfăşurat în mantia-i de talent, de eleganţă, de discreţie, de inteligenţă, de bun-simţ şi de onestitate intelectuală: dl Lucian Boia!

(21 decembrie 2009, ora 19.10, Ateneul Român, Realitatea TV –  “10 pentru România”: acestea erau ideile pe care doream să le rostesc acolo, în onoarea profesorului Boia. Deşi am plecat de acasă la 17.50, am ajuns la Ateneu la cîteva minute după ce profesorul Boia îşi luase premiul (în jur de 19.15)! De la Ambasada R.P. Chineze pînă în Piaţa Victoriei am făcut mai bine de o oră – laolaltă cu zecile de maşini care îndurau acelaşi calvar, al unor bulevarde bucureştene ce devin inoperabile la prima ninsoare mai serioasă. Oricîte premii am da, oricîţi preşedinţi sau guverne am schimba – sau nu i-am schimba -, circulaţia în Bucureşti rămîne aceeaşi. De coşmar – Ad. C.)

22 decembrie 2009 Posted by | Intelo, Istorie | , , , | 6 comentarii

22/dec/2009 Acel 1989 al meu. De ce este bine să ai o singură revoluţie în viaţă (VI)

1989 al meu

(de ce este bine să ai doar o singură revoluţie-n viaţă)

 Adrian CIOROIANU – episodul 6/7

 Sărat mirosind a pucioasă e glonţul patriei

Noaptea haosul s-a accentuat, ca în toată ţara.

Migrena mă lăsase, am fost iarăşi furat de val şi suficient de ocupat ca să nu-mi treacă prin cap să sun acasă (dulcea inconştienţă a tinereţii, nici o generaţie n-o ratează). În schimb, am vorbit de câteva ori (şi eu, şi alţii) prin telefon cu generalul de armată Roşu (care devenise şeful comitetului provizoriu de conducere a judeţului) şi cu alţi dirigenţi de ultimă oră. Intoxicările, manipulatoare, abundau.

Pe la miezul nopţii de 22 spre 23 decembrie a ajuns (cum? de unde? – mister) prin Casa Studenţilor un bilet bătut la maşină – cu litere mari şi roşii, parcă-l văd – în care scria ceva gen «FRAŢI ROMÂNI! ÎN CLĂDIREA POŞTEI CENTRALE DIN CRAIOVA SÎNT DEŢINUŢI OSTATECI COPII» etc. Noi l-am luat în serios, ne-am luat steagurile şi am pornit în marş, cu lozinci şi îndemnuri, spre Poşta de pe Calea Unirii. De la balcoanele din nou construitul centru al oraşului lumea ne aplauda frenetic, dar nu se înghesuiau să ni se alăture (zona era un mini-Centru Civic al Craiovei, cu locatari în consecinţă!).

Am ajuns la Poştă – acolo, câţiva soldaţi speriaţi şi un locotenent-major s-au jurat pe toţi sfinţii că nu deţin nici un ostatec copil. La fel, tot în acele ore, mi-aduc aminte de un apel telefonic – la care am răspuns eu din întâmplare (dar au fost zeci, preluate şi de alţii) – în care se auzea vocea unei femei implorând: “Mamă… sunteţi tineri… plecaţi acasă… eu stau lîngă gară… acu’ zece minute a sosit o garnitură de tren încărcată cu tancuri … tancurile pleacă spre centru … vin peste voi … fugiţi, mamă, acasă” etc. Bilete misterioase şi apeluri anonime au curs toată noaptea, cât să ne ţină treji: ba că a fost aruncată în aer centrala termică de la Işalniţa; ba că apa e otrăvită; ba că deasupra Craiovei au fost doborâte n elicoptere înţesate cu terorişti; ba că Spitalul Judeţean e păzit de vreo patru doctori cu armele lor de vânătoare şi teroriştii i-au împresurat etc.

Nu voi accepta niciodată ideea că aceste intoxicări au fost întâmplătoare şi nepremeditate. Nepremeditată fusese doar adunarea noastră, a 50-60 de tineri, acolo, la Casa Studenţilor, iar cineva părea foarte interesat să ne trimite fie acasă, fie pe străzi, la vânătoare de fantome. Lucrurile au luat o întorsătură şi mai kafkiană în momentul în care au sosit (să ne apere!) vreo zece soldaţi înarmaţi plus un sergent – şi, din vorbă în vorbă, am aflat că soldaţii erau ultimul leat, din septembrie ’89 şi abia dacă aveau vreo tragere cu arma la activ. Nici nu vrea să mă gândesc ce s-ar fi întâmplat dacă chiar ne-ar fi atacat cineva. (va urma – continuarea, mâine)

_______________________

by Parker & Hart, 2009

22 decembrie 2009 Posted by | First chapter, Intelo, Istorie | , | Lasă un comentariu

21/dec/2009 Istoricul Lucian Boia, premiat astăzi la Ateneul Român

Unul dintre laureaţii ediţiei din acest an a Galei “10 pentru România” organizate de postul Realitatea TV este profesorul & istoricul Lucian Boia – în această seară, într-un spectacol ce începe la ora 19.00, la Ateneul Român. Cuvântul de laudatio urma să fie rostit de fostul său student, ulterior asistent, prof. univ. Adrian Cioroianu – dar socoteala de acasă nu s-a nimerit cu cea dintr-un târg cu străzi impracticabile la orice ninsoare mai serioasă (şi cu maşini bară la bară).

21 decembrie 2009 Posted by | Intelo, Istorie | , , , | 5 comentarii

21/dec/2009 Despre Constantin Noica, Mircea Eliade, George Călinescu, Paul Celan…

… Ion Caraion, Herta Müller, C. Virgil Gheorghiu, C. Brâncuşi, B. Fundoianu / B. Fondane ş.a., plus câteva poezii inedite ale lui Marin Sorescu în numărul pe luna decembrie a.c. al revistei Scrisul românesc

aici text integral în format pdf.

________________________

Inedit – Marin Sorescu

Bate–Vânt

E-o pasăre ce-i spunem Bate-Vânt,
Ea dă din aripi fără a zbura,
De parcă zborul ei înseamnă-a sta
În aer, suspendată pe un punct.

Şi noi, încălecaţi pe un cuvânt,
Tot dăm din gură fără a-nsemna
Că spunem ceva, numai când şi când
Ceva contradictoriu, vag: Ba da!

Ba nu! urmează iar, după un timp,
Să desluşim. Negaţia e dublă.
Oricum, această bălmăjală suplă
Ne ţine loc de zbor pentru Olimp.
O, aripi de-am avea măcar, de schimb,
Şi aer să ne ţină, dar el umblă!

21 decembrie 2009 Posted by | Geopolitica | Lasă un comentariu

21/dec/2009 Acel 1989 al meu. De ce este bine să ai o singură revoluţie în viaţă (V)

1989 al meu

(de ce este bine să ai doar o singură revoluţie-n viaţă)

 Adrian CIOROIANU – episodul 5/7

În timp ce alcătuirea comando-urilor noastre bătea pasul pe loc, altcineva a ridicat vocea şi a spus “Care le-aveţi cu scrisul, că urmează să scoteam un ziar!”[1]. M-am considerat potrivit şi aici – şi aşa se face că în jurul orei 19 un grup de vreo 20 de tineri şi tinere ne-am retras într-o cameră din Casa Studenţilorsă facem sumarul. Discuţia a început promiţător, dar după o oră s-a blocat într-o teribilă polemică. Unii spuneam că e musai să deschidem prima pagină cu o scrisoare deschisă către Emil Cioran, Mircea Eliade, Eugen Ionescu, Sergiu Celibidache, Nadia Comăneci ş.a. prin care să-i invităm să revină acasă, că ţara are nevoie de ei. Alţii spuneau că merită să-i chemăm doar pe cei plecaţi mai demult, nu şi pe oportuniştii de ultimă oră; alţii spuneau să nu chemăm pe nimeni, să vină doar cine vrea etc. O vreme am participat şi eu la dezbatere (mai relativist, susţineam ultima variantă) şi apoi ştiu că m-a luat o durere de cap cu draci (nemâncat toată ziua, cu duzini de ţigări fumate, transpiraţie, vânzoleală şi curentul care în acea clădire neîncălzită fluiera la toate uşile şi ferestrele). Ca să scap de migrenă, am compus dintr-o suflare, cu pixul pe hârtie, un text mustind de retorică anticeauşistă, am scris şi tăiat deasupra lui câteva titluri, în final i-am zis Ţara fără dictator şi l-am transcris pe o foaie A4, faţă şi verso.

Şedinţa de sumar a ziarului studenţesc continua indefinit (avea să se termine târziu în noapte, fără o concluzie în privinţa chemării, invitării sau doar salutării din ţară a gloriilor româneşti din exil), aşa că, pe la ora 22, am ieşit cu doi băieţi pe care acolo îi cunoscusem şi am mers glonţ la redacţia ziarului Înainte (până în acea zi, organ al comitetului judeţean PCR!) unde reţin imaginea unor coridoare pustii şi a două-trei persoane care ne-au privit stupefiate de teama că am venit să-i luăm la bătaie (trebuie să precizez că noi, reprezentanţii studenţilor – cum bănuiesc că ne-am recomandat – aveam în mâini nişte bâte impozante, cât să ne apărăm, la nevoie, de terorişti sau de câinii vagabonzi). N-am lovit pe nimeni, am lăsat doar textul meu, i-am întrebat dacă totul e în regulă, i-am şi chestionat dacă nu vor să venim cu o echipă mai mare, să-i apărăm de terorişti (nu-nu-nu! au zis ei, în cor), i-am salutat şi am plecat. 

Sărat mirosind a pucioasă e glonţul patriei

            Noaptea haosul s-a accentuat, ca în toată ţara. Migrena mă lăsase, am fost iarăşi furat de val şi suficient de ocupat ca să nu-mi treacă prin cap să sun acasă (dulcea inconştienţă a tinereţii, nici o generaţie n-o ratează). (va urma – continuarea, mâine)


[1] Ziarul – iniţial săptămânal, apoi lunar – chiar s-a înfiinţat, sub numele de Grai şi a funcţionat (şi cu mine în redacţie) o bună parte din anul 1990, când practic se vindea tot ce se putea tipări.

21 decembrie 2009 Posted by | First chapter, Intelo, Istorie | , , , | Lasă un comentariu

20/dec/2009 Acel 1989 al meu. De ce este bine să ai o singură revoluţie în viaţă (IV)

1989 al meu

(de ce este bine să ai doar o singură revoluţie-n viaţă)

 Adrian CIOROIANU – episodul 4/7

Când am ajuns în piaţa actualei Prefecturi din Craiova, mare de popor (într-o oră devenită ocean). Mii de zvonuri circulau prin miile de guri. Pe la balconul prefecturii se perindau oameni – mai cunoscuţi, precum cantautorul Tudor Gheorghe, sau anonimi –, cuvântul de ordine era «Ceauşescu a fugit» şi am fost martor când, de câteva ori, în piaţă s-a scandat Gor-ba-ciov! Gor-ba-ciov! (asta e, ne place, nu ne place), iar la un moment dat (să fi fost în jurul orei 15) s-a întâmplat primul dintre cele câteva episoade cu totul bizare ce aveau să urmeze. Din senin, în acea masă enormă de oameni s-a produs o busculadă de proporţii, care ne-a spart rândurile şi ne-a frământat ca pe aluat. Ulterior am auzit diverse explicaţii: unii spuneau că totul a plecat de la faptul că cineva de la balcon tocmai spusese că fugarul Ceauşescu va veni spre Oltenia natală şi chiar atunci, coincidenţă, o Dacie albastră ar fi parcat vijelios undeva, în colţul dinspre magazinul Mercur al pieţei. Ceea ce eu îmi aduc aminte e că la un moment dat s-a auzit un zgomot pătrunzător, ca amplificarea unui răpăit de tălpi de bocanci pe caldarâm, lumea a început să se împingă din spatele adunării spre faţă şi imediat s-a produs haosul. Nu e exclus ca procedeul să fi fost similar (dar adaptat unei pieţe mai mici) cu cel care dusese, în ziua precedentă, la întreruperea discursului ceauşescian. Cine să-l fi pus în aplicare?

Nu mult mai târziu câţiva tineri au traversat rândurile strigând “Care eşti student… studenţii … la ora 17… la Casa Studenţilor!”. Între timp rezistasem îndârjit cererii câtorva celebratori ca şi mine de a-mi decupa steagul (de-abia în ziua următoare urma să văd primul tricolor cu gaură şi să pricep logica mutilării textile) şi, cu steag cu tot, am mers către Casa Studenţilor – unde, în scurt timp, s-au strâns zeci de tineri şi tinere, studenţi sau nu. Este extraordinară puterea de penetrare a zvonului într-o mulţime înfierbântată: curând ne-a ajuns din urmă vestea că la Bucureşti teroriştii (securişti, arabi ş.a.) îşi fac de cap – drept care după ora 18 ne-am împărţit şi noi în echipe, în ideea de a merge şi de-a apăra obiective din oraş. În prima fază, eu mă înscrisesem într-un team ce urma să păzească Facultatea de Medicină (cineva sugerase că de-acolo puteau teroriştii să fure substanţe toxice pe care să le verse în staţia de epurare a apei de la marginea oraşului!). Ne pregăteam de plecare, dar un vigilent a obiectat la adresa mea şi a altora: de exemplu eu, nefiind student la Medicină şi nici măcar în Craiova, ce puteam face dacă venea un arab şi-mi spunea că e student acolo dar el era în realitate ditamai terorist? Rezon – au zis şi alţii, aşa că detaşamentele s-au spart (iar în final n-a mai fost nici o logică în distribuire şi fiecare a păzit ce-a vrut; repet, unii chiar au murit în urma acestor haotice deplasări). (va urma – continuarea, mâine)

20 decembrie 2009 Posted by | First chapter, Intelo, Istorie | , , , | Lasă un comentariu