27/mai/2010 Din istoria celui de-al II-lea război mondial: acum 69 de ani, scufundarea cuirasatului Bismarck (3/3)

Scufundarea cuirasatului Bismarck

 – 27 mai 1941 –

Adrian Cioroianu

(3/3)

Atacul decisiv a urmat în dimineaţa lui 27 mai 1941. Mai multe vase britanice – printre care cuirasatele HMS King George V, HMS Norfolk, HMS Rodney ş.a. – l-au urmărit îndeaproape, torpilându-l şi bombardându–l fără încetare. Chiar dacă blindajul rezista încă bine, din nefericire pentru Bismarck torpilele inamicului au atins cârma sa, practic distrugând-o. În aceste condiţii, fără cârmă şi cu viteza mult micşorată, cuirasatul Bismarck a primit lovitura de graţie din partea crucişătorului britanic HMS Dorsetshire; la ora 10h36 în cursul acelei dimineţi, însuşi căpitanul de pe Dorsetshire a tras ultimele trei torpile în flancul lui Bismarck. Patru minute mai târziu, silueta impozantă a cuirasatului german începea coborârea ireversibilă în apele reci ale Atlanticului. Poziţia scufundării sale: 48º09 emisfera nordică şi 16º07 latitudine vestică.

După administrarea loviturii fatale, Dorsetshire s-a depărtat, temându-se de o ultimă ripostă disperată plecată de pe Bismarck; apoi s-a reapropiat imediat, pentru a salva supravieţuitorii cuirasatului germani. La ora 11h40, căpitanul crucişătorului Dorsetshire a luat decizia de a se depărta iarăşi, deşi nu terminase culegerea sutelor de supravieţuitori germani care mai făceau semne din apă; căpitanul englez şi-a motivat ulterior gestul prin teama de a nu expune propria navă unui atac al submarinelor germane, atrase ele însele de scena conflictului. În consecinţă, din echipajul de 2 321 de oameni ai lui Bismarck au fost salvaţi numai 115. Printre victime s-au numărat căpitanul vasului, Lindemann şi amiralul german Gunther Lütjens, care-l însoţea în misiune.

În dimineaţa lui 27 mai 1941, prim-ministrul britanic Winston Churchill se afla la Church House, sediul provizoriu al Camerei Comunelor de la Londra pe timpul reparaţiei sediului din Westminster al Parlamentului, afectat de bombardamentele aviaţiei germane. În momentul în care un secretar a pătruns şi i-a întins o foaie de hârtie cu un scurt mesaj abia primit, Churchill s-a ridicat, roşu la faţă de fericire, şi şi-a anunţat colegii: “Tocmai am primit vestea că Bismarck a fost scufundat. Mă întreb ce o spune acum şacalul”. Încordarea care domnea în sală a fost spartă de un potop de urale.

Şacalul din fraza lui Churchill era, evident, Adolf Hitler.