17/apr/2010 După summit-ul pentru securitate nucleară de la Washington

Van Rompuy, necunoscut la Washington

Evita Neefs

Publicat în data de Aprilie 14 2010  |   De Standaard |  preluat prin presseurop.eu

Mai marii lumii la Summitul pentru securitate nucleară, Washington, 12-13 aprilie 2010 – foto AFP

La summitul privind securitatea nucleară de la Washington din 12 – 13 aprilie, Barack Obama nu a acordat o întrevedere privată preşedintelui Consiliului Europei, confirmând astfel lipsa de recunoaştere a acestuia pe scena internaţională. Dar trebuie să fim indulgenţi pentru moment, scrie De Standaard.

În sfâşit avem dovada : pentru Herman Van Rompuy nu se opreşte circulaţia în Washington. Mai rău : la summitul asupra securităţii nucleare din 12-13 aprilie, acesta nici măcar nu a fost considerat demn de a avea o discuţie privată cu Barack Obama, trebuind să se mulţumească cu o strângere de mână. Pentru europeni, aceasta este o nouă ocazie de a-şi plânge soarta. Mai întâi, Obama a refuzat participarea la adunarea UE – SUA care va avea loc la Madrid în luna mai. Apoi, săptămâna trecută la Praga, nu a invitat nici un reprezentant al UE pentru a asista la semnarea tratatului START III asupra dezarmării nucleare. Iar acum, o altă lovitură.

UE, singurul bloc regional prezent la Washington

Totuşi, europenii ar putea interpreta această situaţie într-o manieră diferită : la acest ultim summit, preşedintele american a invitat reprezentanţii a 46 de ţări, liderii Naţiunilor Unite, liderii Agenţiei Internaţionale a Energiei Atomice şi, pe Herman Van Rompuy. Acesta din urmă a fost singurul reprezentant al unui bloc de ţări, ceea ce reprezintă  totuşi o recunoaştere al caracterului unic al UE. Nicăieri în lume nu există o grupare de state care să cunoască o integrare atât de profundă,  atât de încoronată de succes. Summitul nu a avut un obiectiv social. Obama a vrut să facă afaceri şi să-şi optimizeze timpul de lucru. Aceasta este logica întâlnirilor bilaterale. Kazahstanul, Africa de Sud şi Ucraina au fost felicitate pentru a fi renunţat la armele lor nucleare. Alte ţări precum Turcia, Iordania, India şi Pakistanul, sunt afectate de conflicte în care sunt implicate SUA sau în care SUA joacă un rol de mediator. În ceea ce priveşte China, litigii importante îl opun pe Obama omologului său Hu Jintao, în probleme precum sancţiunile contra Iranului sau devalorizarea monedei chinezeşti. În ceea ce priveşte UE, cooperarea cu SUA este bună, strânsă şi nu există tensiuni majore.

Angela Merkel, primită personal, dar nu şi „preşedintele european„

Dar ceea ce nu a convenit la toată lumea este că Obama a avut o întâlnire privată cu Angela Merkel şi nu cu „preşedintele” Europei. Cu siguranţă că a avut ce discuta cu cancelara germană : Iranul, Orientul Mijlociu, Afganistanul şi eliminarea armelor nucleare tactice în Germania. Van Rompuy nu poate discuta în numele UE dacă Consiliul Europei nu îi conferă un mandat în acest sens. Altfel spus : Van Rompuy trebuie să-i adune pe cei 27 de şefi de state şi de guverne, şi trebuie să obţină  consensul acestora într-un număr maxim de dosare. Acest lucru necesită timp, şi nu trebuie uitat că nu au trecut decât 100 de zile de când acesta şi-a  preluat mandatul. Tratatul de la Lisabona nu a intrat în vigoare decât pe data de 1 decembrie iar noile instituţii nu şi-au intrat încă pe deplin în funcţie. Mai mult, tratatul nu este un model de claritate. Chiar în sânul UE se bâjbâie încă, deoarece competenţele şi rolurile noilor posturi nu sunt clar definite. Interpretarea tratatului dă naştere la confuzii. Mai ales în privinţa problemei nucleare, rolurile sunt foarte neclare sub aspect juridic. Unii cred că Van Rompuy are un mandat foarte clar şi fac referinţe la tratatul Euroatom şi la politica europeană în materie de securitate a materialelor nucleare. Alţii consideră că nu a fost definit încă un punct de vedere comun.

Washington se pierde în faţa noii construcţii instituţionale a UE

Dar oare Van Rompuy, are suficientă putere pentru a vorbi în numele UE, chiar fără un mandat? „Prin urmare, nu este de mirare că americanii privesc în direcţia în care bate vântul„, consideră Hendrik Vos, profesor la Universitatea din Gand. Potrivit opiniei diplomaţilor europeni în post la Washington, guvernul american nu şi-a găsit încă drumul spre noua structură instituţională a UE. Joao Vale de Almeida, noul ambasador al UE la Washington, ştie deci ce are de făcut. Van Rompuy nu are mandat juridic. Dar în calitate de preşedinte al Consiliului Europei, tratatul prevede că acesta reprezintă UE în străinătate, consideră Vos. „Acesta are suficientă putere pentru a vorbi în numele Uniunii, chiar fără mandat„. Dacă la sfârşitul mandatului său Van Rompuy va trebui să se mulţumească doar cu o strângere de mână din partea preşedinteluli american şi de o scurtă intervenţie publică în locul unei întâlniri private, acest lucru va înseamna că Rompuy a eşuat în misiunea sa. Mai mult, Europa va trebui să se îngrijoreze în privinţa importanţei pe care o acordă americanii păstrarii bunelor relaţii.

Publicitate