22/iun/2010 Populism în Polonia, naţionalism în Ungaria, corupţie în România şi Bulgaria – ziarul spaniol „El Pais” despre Europa de Est, astăzi

Un flanc de Est în continuare agitat

Cristina Galindo | 21 iunie a.c.| El País, Madrid | preluat prin presseurop.eu

Gdansk, 18 iunie 2010 : simpatizanţi ai candidatului conservator la presedenţia poloneză Jarosław Kaczyński, în timpul ultimului său miting – foto: AFP

Ei ar trebui să fie motorul emergent al Europei unite, dar, la două decenii după căderea Zidului Berlinului, instabilitatea politică şi criza economică au scos în evidenţă lipsa de stabilitate a unora dintre noii parteneri comunitari din Est.

Ascensiunea fulgerătoare şi surprinzătoare a ultra-conservatorului şi eurosceptic fost prim-ministru polonez Jaroslaw Kaczynski în sondajele care au precedat alegerile din 20 iunie – datorată mai curând compasiunii stârnite de moartea fratelui său decât ideilor sale politice -, creşterea sentimentului naţionalist în Ungaria şi ameninţarea unei crize politice în România şi statele baltice provoacă îngrijorare în Uniunea Europeană.

În Polonia, care este una dintre democraţiile cele mai bine stabilite în regiune, jocul politic paralizează acţiunea guvernului. Analiştii consideră că, în ciuda potenţialului economic polonez, creşterea a rămas sub posibilităţile reale. Puterea promisese în 2007 reforme pentru a moderniza ţara (reduceri bugetare, reforma pieţei muncii, a sistemelor de sănătate şi de pensii), dar preşedintele dispărut, Lech Kaczynski, şi-a folosit dreptul de veto pentru a bloca sau ameninţa cu blocarea textelor legislative cheie. Repartizarea puterii între şeful statului, care acţionează în calitate de străjer al sistemului, şi şeful guvernului, care întruchipează puterea executivă reală, este obişnuită în Est şi constituie o sursă de instabilitate. Să ne amintim de criza declanşată în Europa în 2009 de refuzul preşedintelui ceh, euroscepticul Vaclav Klaus, de a semna Tratatul de la Lisabona, atunci când era deja aprobat de Parlamentul său.

Guvernele ţărilor din Est nu au sprijin

O altă problemă frecventă în regiune este greutatea de a forma guverne care să beneficieze de un sprijin suficient şi solid. În Ungaria, noul executiv de centru-dreapta a câştigat în aprilie o majoritate istorică absolută, dar această performanţă a fost umbrită de debuturi la putere controversate. La sfârşitul lunii mai, un purtător de cuvânt a sugerat într-adevăr că ar fi fost manipulate conturile publice şi că Ungaria, care se confruntă cu cea mai gravă criză economică de 18 ani încoace, ar fi într-o situaţie similară cu cea a Greciei. FMI şi UE au trebuit să dezmintă aceste observaţii iresponsabile pentru a linişti pieţele.

Aceste declaraţii au fost precedate de aprobarea unei legi nu mai puţin controversate, care subliniase tendinţele naţionaliste şi populiste ale noului guvern ştampilat Fidesz. Această lege acordă cetăţenia maghiară persoanelor de etnie ungară care trăiesc peste hotare (între 2 şi 3 milioane de persoane locuind în principal în Slovacia, România, Serbia şi Ucraina), chiar dacă nu îşi au reşedinţa în Ungaria, ceea ce a redeschis răni vechi în unele ţări vecine, în special în Slovacia.

Revoluţiile din 1989, departe de a fi uitate

Adevărul este că Estul trăieşte într-o agitaţie aproape permanentă din 1989. La două decenii după căderea comunismului, unele ţări din regiune care au aderat la UE încă se mai luptă să stabilească un sistem democratic stabil. Experţii atribuie acest lucru, printre altele, lipsei de soliditate a grupărilor politice după îndelungata domnie a Partidului Comunist unic.

O altă cauză a acestei fragilităţi este corupţia, care continuă să submineze România şi Bulgaria. În aceste ţări, criza economică a intensificat dezbaterea cu privire la oportunitatea intrării lor în UE. La Bucureşti, fragila coaliţie la putere a rămas anevoie pe poziţii la mijlocul lunii iunie : prim-ministrul Emil Boc a reuşit să inducă respingerea unei moţiuni de cenzură împotriva planului de austeritate draconic pregătit de guvern pentru a continua împrumutul acordat de FMI şi pentru a evita falimentul. Încercările de a pune în aplicare planurile de rigoare au costat deja scump guvernele lituanian şi leton, care şi-au pierdut majoritatea în Parlament în martie.

Publicitate