G E O P O L I T I K O N

Spectacolul ideilor pe hartă

02/mai/2010 Oligarhii ruşi cumpără (la propriu) ziare europene

Oligarh rus caut ziar de vânzare

08 aprilie a.c.  | Libération, Paris | prin presseurop.eu

Hélène Despic-Popovic & Sonia Delesalle-Stolper & Veronika Dorman

The Evening Standard, The Independent şi France Soir,  trei cotidiene recent căzute în plasa magnaţilor moscoviţi.

The Evening Standard, The Independent şi France Soir, trei cotidiene recent căzute în plasa magnaţilor moscoviţi.

Sergueï Pougatchev preia France-Soir, Alexandre Lebedev cumpără The Independent şi The Evening Standard. Ce îi împinge oare pe miliardarii moscoviţi să se intereseze atât de o presă europeană aflată în clară pierdere de viteză, se întreabă Libération.

Omul de afaceri rus Alexander Lebedev tocmai a cumpărat pentru modica sumă de o liră sterlină prestigiosul The Independent, un cotidian de centru-stânga britanic, de calitate, dar înglodat în datorii. Este vorba de al treilea titlu al presei europene cumpărat de un rus bogat, în mai puţin de doi ani. Anul trecut deja, Lebedev a pus mâna pe un alt cotidian londonez, popularul The Evening Standard. Între timp, în Franţa, France-Soir a trecut în proprietatea unui alt oligarh, Serghei Pougaciov. Pougaciov şi-a numit fiul, Alexander, în fruntea cotidianului francez, iar în Marea Britanie, Lebedev, şi-a numit fiul, Evgheni, în fruntea lui The Evening Standard. Politica comercială a celor două jurnale lasă să se înţeleagă că nu e vorba neapărat de o afacere de bani, ci mai degrabă de jucării pentru odrasle ale unor familii bogate. France Soir costă, începând din luna martie, doar 50 de centime iar The Evening Standard, a devenit gratuit încă din luna octombrie anului trecut.

Agenţii de influenţă ai Kremlinului

De ce oameni de afaceri ruşi, bogaţi, din sectorul bancar şi industrial au început a cumpăra ziare europene în declin, şi mai ales de ce France Soir, un ziar muribund, chiar dacă cândva acesta a fost un titlu prestigios? Întrebarea dă naştere la multe speculaţii. În societăţile noastre raţionale, preferăm răspunsurile raţionale. Prin urmare, am putea imputa acestor persoane rolul de posibili agenţi de influenţă ai Kremlinului. Unele elemente ar putea susţine acestă teză : lui Pougatchev tatăl, îi place să se recomande drept prieten al lui Vladimir Putin.

În ceea ce îl priveşte pe Alexander Lebedev, acesta a comis detestabilul păcat al tinereţii : a integrat KGB, agenţie al cărui produs este Putin însuşi. Dar, este cu adevărat cumpărarea unui jurnal, un mijloc de a influenţa o societate deschisă, unde scrisul este pe moarte? Ne putem îndoi de acest lucru. „Scopul nu este de a promova Rusia”, ar fi afirmat tânărul Alexander Pougaciov, devenit francez pentru susţinerea cauzei, într-un interviu acordat săptămânalului Le Nouvel Observateur, cu prilejul anunţului relansării cotidianului France-Soir.

The Evening Standard acordă puţin spaţiu actualităţii internaţionale. „Nu am nici un motiv să cred că Alexander Lebedev va încerca să scrie despre Rusia în The Independent. Chiar dacă este evident că Rusia este foarte interesată de orice modalitate care i-ar putea permite să-şi amelioreze imaginea în afara ţării„, subliniază profesorul George Brock, şeful departamentului de jurnalism de la Centrul Universitar din Londra. E adevărat că de câţiva ani Moscova face mari eforturi de comunicare în afara ţării. Agenţia oficială de presă, Ria Novosti, a lansat în 2005 o reţea de informaţii în flux continuu, Rusia Today [Rusia astăzi], care difuzează în engleză, arabă şi spaniolă informaţii favorabile autorităţilor ruse.

Ziarele ca şi titluri de nobleţe

În Rusia, unde oligarhii s-au bătut multă vreme pentru mass-medile audio-vizuale, înainte de a fi eliminaţi la începutul anilor 2000 de Putin, devenit preşedinte şi decis să joace pentru acestea rolul unui şef de orchestră, analiştii se îndoiesc de faptul că ar exista un substrat politic în spatele cumpărării ziarelor. La fel ca şi personajele lui Balzac, care îi imitau pe aristrocraţi, oligarhii vizează biletele de intrare în înalta societate, occidentală bineînţeles, singura care contează. „Este campania lor de comunicare personală, pentru a inta în rândul elitei. Aceştia îşi instalează copii în fruntea jurnalelor pentru ai înnobila. Iar aceştia din urmă, încetează de a mai fi ruşi şi devin europeni„, spune analistul Stanislav Belkovski, pe vremuri în bune relaţii cu Kremlinul, autor în 2003 al unui raport care a făcut să se vorbească mult despre „oligarhi şi stat„.

Proba : aceştia şi-au pregătit fii pentru a ocupa locuri bune în societate, trimiţându-i de mici la şcoli şi universităţi din vechile imperii francez şi britanic. Referindu-se la cumpărarea cotidianului The Independent de către Lebedev, George Brock concluzionează : „Probabil este vorba de o problemă de prestigiu. A fi proprietarul unui ziar înseamnă a fi invitat la tot felul de petreceri„.Fii oligarhilor fac de acum parte din popor. Tânărul Lebedev, adesea considerat drept un playboy, s-a afişat la braţul fostei Spice Girl, Gery Halliwel, înainte de a trece la cel al actriţei Joely Richardson (Nip Tuck), fiica actriţei Vanessa Redgrave, ea însăşi provenită dintr-o dinastie de oameni de teatru.

Oligarhii sunt cu siguranţă fenomenul cel mai marcant al transformării societăţii ruse din timpul epocii Elţin (1991-1999) : redistribuirea imenselor bogăţii colective ale economiei sovietice în profitul câtorva fericiţi. Unii din aceşti noi oameni de afaceri nu au supravieţuit crizei financiare din 1998, alţii, mai puţini, foarte însetaţi de putere au fost obligaţi să se exileze, şi cel puţin unul, proprietarul companiei petroliere Ioukos, Mihail Kodorovski, a fost arestat. Restul se mulţumesc cu favorurile politice care le-au fost acordate.

Doi bancheri în căutarea unui imperiu

În această constelaţie, Serghei Pougaciov şi Alexander Lebedev s-ar părea că se află la antipozi. Necunoscut înainte de 2002, bancherul Pougaciov, original din Saint-Petersburg, precum Putin şi Medvedev, face figura unui oligarh pios. În vârstă de 45 de ani, omul care şi-a extins imperiul un pic în toate sectoarele, printre care şi construcţia navală, a cultivat multă vreme asemănarea cu ţarul Alexandru al III, o barbă lungă, ortodoxă şi craniu ras. El este cel care l-a prezentat lui Putin pe duhovnicul său, călugărul Tikhon. Iar Putin l-ar fi sfătuit să preia şantierul naval de la Severnaia Verf. Religios, fără a fi un om sfânt, acesta ar avea „un trecut criminal„, asigură editorialista Iulia Latinina, care aminteşte de o condamnare a lui Pougaciov, în anii 80. 

Bancher şi industriaş (în aviaţie mai cu seamă), Alexander Lebedev este la rândul său un bărbat cu alură modernă, având legături cu Mihail Gorbaciov, cel care a semnat desfinţarea Uniunii Sovietice. Acesta finanţează fundaţia Premiul Nobel pentru pace, care poartă numele defunctei sale soţii, Raisa, şi a creat de curând un partid moderat, de opoziţie. Proprietar al Novaia Gazeta, ziarul Anei Politkovskaia, curajoasa reporteră asasinată, acesta a oferit chiar o recompensă în schimbul informaţiilor care ar putea duce la descoperirea asasinului. Dar ar fi nedrept să opunem răul oligarh, care nu vorbeşte cu presa – Alexandre Pougaciov, cel care a refuzat să răspundă întrebărilor cotidianului Libération şi nu ratează nici o ocazie de a-l urmări în justiţie pentru defăimare, şi bunul oligarh, metamorfozat din KGB-ist într-un bun liberal, apreciat de jurnaliştii străini pentru că este uşor accesibil.

Toţi oligarhii au devenit prosperi deoarece au profitat de banii statului şi de corupţia funcţionarilor„, aminteşte Belkovski. Lebedev este pur si simplu mai simpatic şi mai bine educat. Pougatchev, în schimb, este mai puţin iubit de colegii săi, şi nu e atât de apropiat de Kremlin precum şi-ar dori, scrie Iulia Latinina. Atunci, ce este cu aceste ziare? Sunt ele mijloacele de a reintra în curtea celor mari? Asta, dacă nu e vorba de a spălare de bani sau de folosirea influenţei câştigate pentru a obţine contracte mai bune? Sau, de ce nu, pentru a se pune în serviciul elitelor ţărilor gazdă?

Anunțuri

2 Mai 2010 - Posted by | Geopolitica, Intelo | , ,

Niciun comentariu până acum.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: