G E O P O L I T I K O N

Spectacolul ideilor pe hartă

07/mart/2010 Adrian Cioroianu: Marx, astăzi – o speranţă sau o iluzie?

Două motive de recunoştinţă pentru Marx

(Karl; în cazul lui Groucho, am mai multe!)

Adrian Cioroianu

(1/2)

Am două motive pentru care-i sînt recunoscător lui Marx. Primul este acela că, deşi am devenit licean şi student într-o Românie pe deplin socialistă, nu m-am intersectat cu scrierile marxiste deloc. În România anilor ’80 Marx era un fel de bizarerie vag elitistă în raport cu care Ceauşescu (prin scrierile lui) ieşea cîştigător. Pentru primele examene serioase ale vieţii mele am avut, ca bibliografie, capitole din “operele” Conducătorului, fragmente din conferinţe sau congrese ale PCR etc. – dar niciodată un text propriu-zis marxist. Abia la mijlocul anilor ’90, ca asistent al profesorului Lucian Boia, am avut ocazia, vreme de un lustru universitar, să fac unele dintre seminariile de Istoriografie de care aveau parte studenţii anului I din Facultatea bucureşteană de Istorie. Ocazie pentru care am citit din Marx & Engels – părţi din Capitalul, Manifestul Partidului Comunist (un text admirabil scris!), Originile familiei, proprietăţii private şi statului ş.a.

Cu alte cuvinte, în cazul meu a trebui să cadă comunismul pentru ca Marx să devină, cît de cît, obiect de studiu – dar nu cred c-am fost o excepţie, din moment ce, s-o recunoaştem, în România lui Ceauşescu părintele marxismului era mai curînd venerat decît citit. Nu cred că a existat un stat condus de un regim autodeclarat marxist-leninist (precum cel al PCR) în care studierea lui Marx să fi fost mai anemică şi mai neglijată. Inclusiv de către Conducător: am mari dubii că N. Ceauşescu ar fi citit vreodată şi altceva decît, eventual, rezumate simplificatoare ale celui care, teoretic, îi era magistru. Cu atît mai suprins sînt cînd aflu că a fost o vreme, în ultimii ani ’50, cînd o studentă din Bucureşti se putea apropia de comunism din plăcerea pe care o avea polemizînd cu un profesor greoi, care vorbea româneşte cu poticneli, dar care era foc de deştept şi de citit. Studenta era Ana Maria Narti (critic de teatru & film în anii ’60; cartea ei de memorii va apărea în curînd), iar profesorul era Ion Ianoşi – cred, unul dintre puţinii intelectuali români contemporani autentic marxişti.

Al doilea motiv pentru care Marx mi-e simpatic e acela că (şi) datorită lui am ajuns în Lumea Nouă. Concret: tot în anii ’90 am întîlnit la Bucureşti o admirabilă profesoară délicieusement marxistă pe nume Rose Marie Lagrave (de la EHESS-Paris) cu care am polemizat de la a treia întîlnire. Într-o cvasi-teză pe care o propuneam atunci (în virtutea unei burse de doctorat pe care o primeam) aveam un capitol numit “Raportul mase – conducător în operele teoretice, de la Marx la Stalin şi Ceauşescu”, iar dna Lagrave m-a invitat la o ţigară (fuma cam cît toţi marxiştii Franţei la un loc) şi mi-a sugerat că nu e bine să-l pun pe Marx lîngă Stalin şi Ceauşescu (ceea ce eu făceam doar în acel titlu). Mi-a zis-o cu tandreţe – nu la adresa mea, cît la adresa lui Marx. Drept care ulterior m-am dus la dna Zoe Petre şi i-am spus că, dacă tot e să primesc bursa, mai bine plec în Québec-ul canadian decît la Paris. Ceea ce s-a şi întîmplat. Merci, Marx! (va urma)

_________________________

– text publicat în revista Dilema veche, nr. 316, 04 martie a.c.

Anunțuri

7 Martie 2010 - Posted by | Intelo, Istorie | , ,

1 comentariu »

  1. Despre Marcs
    adăugat de Horia Ivan la data de 19 Aprilie 2010 03:04:48
    Draga Adrian, (in sensul de, Domnule profesor universitar Cioroianu),
    Am citit cu atentie articolul tau, ca mai toate, ingrijit si convingator. Totusi, lovindu-ma de observatia ta – contextul este deasupra, laindemina orcui – cum ca ai citit : „din Marcs & Engels – (…) Manifestul Partidului Comunist (un text admirabil scris!), (…) ş.”, nu pot decit sa reactionez prompt si oarecum indignat.
    Iti marturisesc ca m-am muncit cu continutul acestui material, in doua editii italiene, divers prefatate si comentate, de doua ori si la intervale de ani. Ei bine, desi ma consider un cititor robust si tenace, capabil sa abordez texte dificile, niciodata n-am reusit sa deosebesc ceva util in aceasta poliloghie ambigua si incarcata doar de ura… Ma pregatesc, pentru a treia oara sa citesc totul, inclusiv numeroasele prefete, de aceasta data in versiunea romaneasca.
    Despre Marcs stiu o seama de detalii ce ni-l prezinta in culorile cele mai sumbre. Este suficient sa dai o ocheada la formidabilul film, „The Soviet Story”, unde din primele minute – filmul ce dureaza 85 de minute se blocheaza mereu dupa nici o ora – vei descoperi cu stupoare cit de rasist a fost acest criminal. In plus si un om extrem de las. Comunarzii parizieni l-au invitat in van sa-i viziteze, ideologul lor preferind de frica sa ramina la Londra. Citeva persoane din familia sa s-au sinucis… El a apartinut unei familii de evrei crestinati, a fost o vreme credincios, apoi, uitind de „dragostera de aproapele”, a devenit un febril Ateu Militant Anticrestin. C-a scris „Manifestul”, cum zici tu, cu eleganta, nu ma poate mira: timp de 35 de ani, pina a murit, impreuna cu Engels, a avut suficient ragaz sa-si „ia la laba capodopera”, s-o cizeleze si s-o actualizeze potrivit schimbarilor notabile petrecute-n Germania si-n intreaga lume. Frantuzoaica fumatoare inversunata, ne-a tras mult mai mult in piept pe noi cu mizeriile ideologice a lui Marx, decit s-a intoxicat ea insasi cu nicotina. Ianosi, la rindu-i, nu este decit un marxist chick, salonard, platit si ras-platit spre a ne intuneca mintile si a ne injecta ura unora impotriva altora.
    Reagen, asta da om de referinta, conducea in California un institut de studii cremninologice.
    Academia Poloneza, chiar si-n timpul robiei sovietice, se spunea ieri in timpul funeraliilor, era compusa DOAR din persoane afirmate si verificate ca fiind anticomuniste…
    La voi, la Institutul de Istorie Nicolae Iorga ar trebui infiintata o catedra de Antimarxism, pentru a nu pingari memoria celui ce-i da numele.
    Esti tinar, sufleca-ti minecile si mergi pe acest drum.

    Comentariu de Horia Ivan | 23 Septembrie 2010 | Răspunde


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: