04/ian/2010 Medvedev & Putin satirizaţi: libertatea presei sau operaţiune de PR?

Satiră politică sau operaţiune de PR?

– EURAST Center

Telespectatorii ruşi trebuie să fi fost surprinşi de ceea ce s-a petrecut în noaptea de 31 decembrie – 1 ianuarie, pe canalul TV de stat Kanal 1: imediat după miezul nopţii şi, mai ales, imediat după difuzarea discursului către ţară al preşedintelui Medvedev, a urmat un clip animat de 2 minute şi jumătate (sau puţin peste), în care, sub figura hazlie şi agreabilă a doi cîntăreţi & dansatori în Piaţa Roşie din Moscova (îmbrăcaţi totuşi în costumele lor de birou), Dimitri Medvedev şi Vladimir Putin „transmiteau” Rusiei (şi tuturor ruşilor) un cuplet rimat şi ritmat din care nu lipseşte autoironia, dar şi trimiteri acide la proiectul european (susţinut de SUA) Nabucco, la contractul (eşuat) de cumpărare a firmei Opel sau la preşedintele ucrainian Iuşcenko.

_____ Vezi aici versiunea integrală a filmului pe YouTube – pentru subtitrarea în engleză, click pe careul CC, în dreapta jos _____

În mod normal, presa occidentală a salutat acest gest de deschidere, fără precedent în ultimii ani (mai precis, după 2002) – ani în care satirizarea la televiziune a preşedintelui (Putin, mai ales) a fost un subiect tabu. New York Times de astăzi face puţină istorie în jurul acestei cvasi-interdicţii, iar un text similar publicat ieri, 03 ianuarie a.c., pe site-ul revistei Variety consideră că, deşi foarte soft după standardul satirei politice occidentale, acest clip de pe Kanal 1 ar putea fi semnul unei liberalizări oficial-permise în domeniu. 

În egală măsură, este cu totul posibil ca această (auto)ironizare a cuplului Medvedev – Putin să fie o mişcare de PR, necesară (din perspectiva Kremlinului) în contextul în care una dintre temele favorite ale analiştilor occidentali în cea de-a doua parte a anului 2009 a fost un posibil „divorţ” de idei şi de planuri politice între cei doi, pe fondul accentuării competiţiei dintre preşedinte (şi echipa sa) şi primul ministru (şi echipa lui). Dincolo de (auto)ironia cupletului, în acest clip animat cei doi lideri ai Rusiei apar împreună, net umanizaţi prin replici, cîntă, dansează, se complimentează reciproc şi termină „reprezentaţia” spate în spate, urînd La mulţi ani tuturor „prietenilor” (ruşi) şi spunînd că se întorc la lucru pentru că afacerile ţării „vin pe primul plan”.

În continuarea acestei prietenii & solidarităţi sugerate, agenţia RIA Novosti transmitea, ieri, 03 ianuarie a.c., că cei doi – preşedintele şi premierul – s-au întîlnit, duminică, au schiat, au băut ceai şi au conversat amical etc. în staţiunea olimpică de sporturi de iarnă de la Krasnaia Poliana – una dintre staţiunile din Soci care vor găzdui Olimpiada de Iarnă din ianuarie 2014. Q.e.d.!

Publicitate

04/ian/2010 A fost mareşalul Ion Antonescu un erou?

… generalul/mareşalul Ion Antonescu ca erou sau victimă a celui de-al doilea război mondial – acesta este unul dintre subiectele viitorului număr al revistei „Historia” (care va apărea pe 15 ianuarie a.c.). În avanpremieră, un fragment dintr-un text semnat acolo de prof. Adrian Cioroianu:

Generalul – ulterior mareşalul – Ion Antonescu a fost i) un patriot, ii) un om integru, iii) ca şef al unui stat intrat în război nu şi-a luat nici o garanţie diplomatică, iar iv) ca tactician al conflictului armat avea o bună pregătire, numai că a fost contrazis flagrant de desfăşurarea ca atare a războiului. Dar nu a fost şi nu este un erou.

Voi argumenta (într-o ordine aleatoare) aceste idei.

Chiar dacă nu era – cum spune legenda – absolvent al şcolii militare de la Saint-Cyr (şi nicidecum “şef de promoţie”, cum scria Marin Preda în romanul Delirul), Ion Antonescu a fost un ofiţer român bine pregătit şi demn de uniforma armatei. Numai că – asemenea multor ofiţeri europeni de pe teatrele celui de-al II-lea război mondial – el a fost depăşit de evoluţia prea puţin convenţională a conflictului. Antonescu a mizat totul pe cartea superiorităţii armatei germane. Era convins, în 1941, că Hitler va câştiga războiul şi că va fixa termenii păcii viitoare. Puţini mai sperau, în vara lui 1941, că Anglia nu va fi îngenunchiată – dar, ulterior, intrarea în război a SUA a schimbat datele problemei. Puţini mai credeau, în vara lui 1942, că URSS & Stalin mai au vreo şansă – dar episoade viitoare precum Stalingrad sau Kursk au întors sensul ofensivei. În faţa dârzeniei britanicilor, forţei Americii şi sacrificiului sovieticilor, Reich-ul german a intrat în agonie. Aliat al Germaniei, Antonescu a fost victima propriei sale încrederi totale în Hitler.

Aici apare a doua problemă: alianţa României cu Germania lui Hitler s-a făcut în termenii unui gentlemen agreement verbal, fără nici un acord scris. Orbit de încrederea în Hitler şi condescendent/ironic faţă de junele rege Mihai al României, Antonescu n-a cerut garanţii şi n-a pus (iniţial) condiţii. E o greşeală uriaşă a lui Antonescu. Ca şef de stat, nu poţi implica ţara într-un conflict fără o minimă bază diplomatică. Faptul că, ulterior, a vândut nemţilor petrol şi grâu contra aur (va urma, pe G E O P O L I T I K O N )

04/ian/2010 Dimitri Medvedev face un bilanţ al anului 2009 pentru Rusia (II)

La finele anului trecut, preşedintele rus D. Medvedev a acordat un interviu către trei posturi TV ruseşti – NTV, Rossia şi Kanal 1, un interviu difuzat pe 24 decembrie 2009, la o oră de maximă audienţă -, în cadrul căruia a făcut un bilanţ al anului 2009 pentru spaţiul Federaţiei Ruse şi pentru relaţiile acesteia cu vecinii. G E O P O L I T I K O N  prezintă acest interviu în integralitate, în varianta sa engleză, într-o succesiune de trei episoade, avînd convingerea că cei ce urmăresc cu atenţie evoluţiile (geo)politicii ruse vor găsi interesant acest text – EURAST & Adrian Cioroianu  

_____________ 

Interviu al preşedintelui rus Dimitri Medvedev  

pentru trei posturi TV ruseşti, 24 decembrie 2009 

– a doua parte, 2/3 – 

(sublinieri operate de EURAST – Center) 

Sursa: site-ul preşedinţiei Rusiei, www.kremlin.ru 

***   

VLADIMIR KULISTIKOV: Mr President, I do not think that all political parties have equal footing when it comes to claims of improper election practices. I think that the current ruling party, which is supported by a majority of voters, has particular responsibility for ensuring that democratic procedures in our nation are properly followed. Like no other party, it must react sharply to the instances of administrative zeal that have led to very unpleasant occurrences during elections.   

And of course, the party in power has a great deal of responsibility in regard to public administration. I want to share an unforgettable memory of when I was listening to you in St George Hall. It was unforgettable not only because of your speech but also because of what I observed inside the hall. I was shocked by the fact that some of the people present showed complete indifference to what you were saying. Some were having their own side conversations, some were still recovering from the activities of the previous night, and others were simply playing with their smart phones. And I assure you, there were many people like these. 

So here is what I thought. You are putting forward certain goals and making certain decisions. But our country is very expansive, stretching over more time zones than any other nation in the world. There is an army of bureaucrats standing between you and the day-to-day lives of our citizens. Can you please talk about what you are doing to ensure that your decisions are implemented in the regions, rather than being turned into a parody of themselves? 

DMITRY MEDVEDEV: Mr Kulistikov, at the end of this programme, would you please give me the list of people you remember messing around during the Address. 

VLADIMIR KULISTIKOV: Absolutely. 

DMITRY MEDVEDEV: We will deal with them separately. 

VLADIMIR KULISTIKOV: I suspect that I am going to become very popular among the bureaucrats. 

DMITRY MEDVEDEV: I’m certain of it. You will earn some serious points. (Laughter.) Or you may lose something. 

VLADIMIR KULISTIKOV: I may gain or lose. 

DMITRY MEDVEDEV: But in all seriousness, we really do have a variegated nation and the authorities vary as well. I’ll put it this way: those who are ready to change, who understand that without modernising the economy and the political system our nation has no future, those people should be and will be at work. As for those who think they can be on the drift, – we have people like that both at the regional and federal level, nobody is perfect, – they will simply need to understand for themselves whether it’s time to retire. Thus, this process will go on.  (episodul 2/3 integral în format word doc.: Medvedev bilant 2009 – II )