26/mai/2010 Din istoria celui de-al II-lea război mondial: scufundarea cuirasatului Bismarck (2/3)

Scufundarea cuirasatului Bismarck

 – 27 mai 1941 –

Adrian Cioroianu

(2/3)

Loviturile submarinelor erau însoţite şi de cele ale unor cuirasate mai mici germane (corsarii de buzunar, cum îi alinta Hitler), precum Amiral Scheer, Scharnhorst, Gneisenau ş.a. În cursul anului 1940, flota britanică a pierdut 520 de nave, cu o capacitate totală de 2,4 milioane de tone. În anul următor, bilanţul se anunţa a fi şi mai dramatic: numai până în mai 1941, britanicii au pierdut 215 nave de linie şi de război, cu o capacitate de 1,2 milioane de tone. Până în acel moment, corsarii lui Hitler reuşiseră dă evite confruntarea cu forţe engleze superioare, atacând cu predilecţie convoaie mai izolate şi modest protejate; totuşi, la sfârşitul primăverii 1941, aceste vase de război germane au fost obligate să se întoarcă în porturile franceze, pentru reparaţii.

În acel moment, conducerea Kriegsmarine a decis trimiterea în prima linia a cuirasatului Bismarck; pe 18 martie 1941, acest vas a pornit în misiune în Atlanticul de nord, pentru a lovi în mod decisiv flota engleză – într-un moment în care, şi de-asupra uscatului, bătălia aeriană pentru cucerirea Angliei intra într-o fază hotărâtoare. Pe data de 5 mai 1941, pe când se mai afla încă în raza portului Danzig (azi Gdansk) de la Marea Baltică, cuirasatul Bismarck a primit vizita cancelarului Hitler, care i-a dat binecuvântarea pentru intrarea în luptă şi a încurajat, în stilul său, numerosul echipaj (peste 2000 de marinari).

În înaintarea sa spre Marea Nordului, două săptămâni mai târziu, cuirasatul a fost reperat oarecum întâmplător, în largul portului norvegian Bergen, de către un avion de recunoaştere englez. Două nave britanice aflate în zonă au fost trimise pe urmele sale: crucişătorul HMS Hood şi cuirasatul HMS Prince of Wales. Acestea l-au ajuns pe Bismarck în largul coastelor Islandei şi au angajat bătălia navală, în ziua de 24 mai. Disproporţia de forţe era însă evidentă. Hood a fost repede scufundat de o încărcătură explozivă lansată de Bismarck ce i-a aruncat în aer magazia, iar Prince of Wales, lovit şi el, a fost nevoit să se retragă. Totuşi, confruntarea afectase si structura de suprafaţă a cuirasatului german; crezându-se încă la adăpost, comandantul Lindemann a luat decizia întoarcerii în portul francez Brest, pentru reparaţii. 30 de ore mai târziu, Bismarck a fost din nou reperat de aviaţia britanică şi, din acest moment, scufundarea acestui vas a devenit o problemă de onoare pentru flota engleză, care s-a mobilizat în acest unic scop. În cursul zilei de 26 mai, un atac cu torpile lansat asupra sa de către crucişătorul britanic HMS Ark Royal i-a crăpat în mod superficial armura. Hăituit de avioane torpiloare, Bismarck a fost lovit în tot cursul nopţii de 26 spre 27 mai. (va urma)

Publicitate