G E O P O L I T I K O N

Spectacolul ideilor pe hartă

20/apr/2010 Chiar şi după moarte, Lech Kaczynski a mai stârnit o polemică: locul înmormântării sale

Kaczynski, înmormântarea unităţii naţionale

– o revistă a presei poloneze pe acest subiect –

– publicat în data de 16 aprilie a.c.  | Presseurop

Nu toată lumea este de acord. Un tânăr aprinde o lumânare în faţa palatului prezidenţial, 14 aprilie 2010 – AFP

Nu toată lumea este de acord. Un tânăr aprinde o lumânare în faţa palatului prezidenţial, 14 aprilie 2010

În momentul în care Polonia se pregăteşte să-şi ia un rămas bun definitiv de la cele 97 de victime ale catastrofei aeriene de la Smolensk din 10 aprilie, o dezbatere aprinsă a izbucnit în presa naţională asupra faptului de a şti dacă fostul preşedinte Lech Kaczynski şi soţia lui, ambii ucişi în accident, ar trebui să fie îngropaţi în panteonul naţiunii, Catedrala Wawel din Cracovia, duminică 18 aprilie.

Catedrala Wawel din Cracovia, fosta capitală a Poloniei medievale, este locul de veci al regilor istorici, eroilor naţionali şi sfinţilor. Iar anunţul arhiepiscopului din Cracovia, cum că preşedintele Lech Kaczynski şi soţia sa Maria vor fi îngropaţi în echivalentul naţional al Abaţiei Westminster din Londra sau Panteonului din Paris a făcut să curgă multă cerneală. La începutul acestei săptămâni, într-o scrisoare deschisă publicată de Gazeta Wyborcza, Andrzej Wajda, regizorul unui film asupra masacrului de la Katyn, locul memorial pe care fostul preşedinte mergea să-l viziteze în ziua morţii sale, insistă asupra faptului că, deşi Lech Kaczynski era „un om bun şi modest, Wawel nu este un loc potrivit pentru el„. Aceste cuvinte au declanşat o controversă al cărei ecou va răsuna mult timp după ce sicriul cu rămăşiţele preşedintelui va fi coborât în cripta Wawel.

Dezbaterea nu se limitează doar la mass-media. În ultimele zile, mai multe grupuri de sute de suporteri şi adversari ai unei decizii pe care cotidianul liberal Gazeta Wyborcza o descrie ca fiind „pripită şi emoţională” s-au confruntat unii cu ceilalţi pe străzile din Cracovia şi Varşovia. Cei contra susţin că realizările lui Kaczynski în serviciul ţării nu pot fi comparate cu cele ale regilor polonezi sau cele ale mareşalului Piłsudski, tatăl independenţei naţionale din 1918, îngropaţi în acelaşi loc. „O moarte tragică a transformat preşedintele într-un erou ? Este Kaczyński un alt Piłsudski, câştigător al uneia dintre cele mai importante bătălii din istoria Poloniei şi a Europei [Bătălia de la Varşovia din 1920 împotriva sovieticilor] ?” întreabă sociologul Ireneusz Krzemiński în paginile ziarului Rzeczpospolita.

În acelaşi ziar a apărut un răspuns rapid din partea editorialistului Robert Mazurek. „Nu vedeţi că nu este atât vorba despre om cât despre simbol ? Nu înţelegeţi ideea de a îngropa simboluri ?” Mazurek subliniază, de asemenea, particularitatea lui Kaczyński de a fi primul preşedinte modern din generaţia Solidarităţii, făcând din înmormântarea la Wawel şi „un tribut adus Solidarităţii„.

Dziennik Gazeta Prawna subliniază faptul că funeraliile figurilor naţionale importante au mai fost subiect de certuri naţionale şi în trecut. A fost cazul cu preşedintele asasinat Gabriel Narutowicz, îngropat în Varşovia, precum şi cu laureatul premiului Nobel pentru literatură, Czeslaw Milosz, îngropat în Cracovia, dar nu la Wawel. În Polonia, regula spune în continuare că, „cu cât este mai mare semnificaţia politică legată de funeraliile unui personaj important, cu atât este mai mare controversa pe care o ridică„. „De aceea„, susţine Dziennik Gazeta Prawna, „în criptele de la Wawel se odihnesc şi cei care au dorit întotdeauna să sfârşească în acest lăcaş, dar şi cei care nici măcar nu au visat vreodată la asta. Şi poate că aceştia nici nu ar fi acceptat să fie înmormântaţi acolo„.

Preşedintele Kaczyński s-ar fi numărat oare printre cei din urmă? Potrivit istoricului Antoni Dudek, citat de Dziennik Gazeta Prawna, atât cei pentru cât şi cei împotriva unei înmormântări la Wawel au reacţionat prea pripit. El susţine că ar fi fost mai bine să se amâne o astfel de decizie pentru câţiva ani, un deceniu, sau chiar pentru mai multe decenii după decesul omului, până când moştenirea lui ar fi devenit „clară şi unanimă„. Dudek susţine că „ambele părţi au făcut o mare greşeală. Şi totuşi, cu sau fără tragere de inimă, ne certăm din nou. Dar cum am putea să nu ne certăm ? Este vorba totuşi de panteonul nostru naţional„.

Anunțuri

21 Aprilie 2010 - Posted by | Geopolitica, Intelo | ,

Niciun comentariu până acum.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: