08/iun/2010 Cronică de teatru: ODISSEYA, după Homer, în regia lui Tim Carroll

Epopeea, altfel decât în carte

 Mircea Morariu

În caietul de sală al spectacolului Odisseya după Homer, care se joacă la Sala Mare a Teatrului Naţional „Marin Sorescu” din Craiova, regizorul britanic Tim Carrol, semnatarul montării, ne reaminteşte că „pentru noi, Odiseea e o carte” dar că „ea nu şi-a început viaţa într-o formă atât de fixă”. Înainte de a exista în forma scrisă datorată lui Homer, ea a existat şi s-a propagat în formă orală, a fost recitată de rapsozi (rhapsodos înseamnă a însăila), artişti profesionişti de condiţii sociale diferite ce cutreierau cetăţile greceşti, care îi cunoşteau toate episoadele, care o recitau mereu altfel. Arta lor consta tocmai în această capacitate de a spune altfel ceva ce era cunoscut de toată lumea fiindcă, precum mai târziu în Evul Mediu cântecele de gesta, şi Odiseea era „bun public” ce se prezenta într-un spectacol complet în care conta recitarea, dar şi arta de a combina, de a improviza a interpretului. Era, de fapt, vorba despre un joc al fidelităţii şi al trădării, al invenţiei şi al respectării tradiţiei pe care Tim Carrol şi-a propus să îl reînvie în felul prin care conceput spectacolul.

Împreună cu 11 actori, în marea lor majoritate tineri, dispuşi să îşi asume riscul, cu maestrul  Iosif Herţea care şi, de astă dată, s-a dovedit un admirabil „creator de sunete ciudate”, cum glăsuieşte titlul unei cărţi ce i-a fost consacrată, cu Puiu Antemir (semnatarul decorului) şi cu Lia Dogaru (autoarea costumelor), regizorul britanic a realizat un spectacol de improvizaţie care, deşi deloc perfect, adesea nemulţumitor artisticeşte, merită totuşi atenţia publicului. Care public are şi el rolul lui- nu numai fiindcă la un moment dat i se cere chiar lui să spună o poveste printr-un reprezentant al său de bonne volonté care poate să apară sau nu. Un spectator oarecare, ales şi el la întâmplare, îi întinde unui anumit actor care tocmai ne anunţase ce personaj întrupează, un ulcior de lut ars din care e extrasă o bucăţică de ceramică pe care e înscrisă sarcina şi felul în care trebuie ea îndeplinită. Actorii sunt chemaţi să joace, să rezume, să ilustreze, să retranspună în alt limbaj decât cel majoritar verbal (uneori chiar la modul non- verbal), câteodată într-o unitate de timp precis stabilită, deloc generoasă, fiecare dintre cele 24 de cânturi ale epopeii. Interpreţii trebuie aşadar să repovestească epopeea păstrându-i sensurile, translatându-le în epoca noastră, dar nu la modul agresiv, ci cât mai subtil cu putinţă, să îmbogăţească sensurile cu pricina, să le sporească expresivitatea şi impactul.

Actorii Adrian Andone, Monica Ardeleanu, Cătălin Băicuş, Gina Călinoiu, Ştefan Cepoi, Iulia Colan, George- Albert Costea, Anca Dinu, Vlad Drăgulescu, Romaniţa Ionescu, Angel Rababoc ne repovestesc, ne reamintesc, sau, după caz, ne fac cunoştinţă cu rătăcirile lui Odiseu şi aşteptările  lui Telemac sau ale Penelopei, cu avatarurile lui Circe, Calypso, Atena, Laerte, Demodocos, mânuind bâte şi cercuri, străduindu-se să surprindă esenţa modelului dar şi să facă faţă capriciilor „sorţii”, ale întâmplării care a făcut ca spectatorul desemnat de ei să extragă din urnă o sarcină nu tocmai uşoară ori „prietenoasă” .

Se vede cu ochiul liber şi se aude uneori apăsat, prea apăsat, că nu toţi interpreţii au disponibilităţi maxime pentru acest gen de spectacol. Nu toţi ies biruitori din încleştarea cu cerinţa ce le-a fost hărăzită. Nu toţi ştiu să povestească, nu toţi au capacitatea de a găsi suficient de repede cuvintele, unii depăşesc cu asupra de măsură plafonul de bâlbe admis. Uneori pe scenă se consumă un teatru de păpuşi fără păpuşi. Ceea ce nu bine deloc.

Dar dacă Odisseya îi determină pe spectatorii majoritar tineri nu doar să se amuze, nu numai să îşi manifeste prietenia pentru unul sau altul dintre interpreţi ori, şi mai important, solidaritatea cu efortul creator al acestora, ci să mai facă un efort, acela de a merge la bibliotecă pentru a citi Odiseea lui Homer scopul montării poate fi socotit atins.

Teatrul Naţional „Marin Sorescu” din Craiova – ODISSEYA după Homer; Regia – Tim Carroll; Muzica – Iosif Herţea; Decoruri – Puiu Antemir; Costume- Lia Dogaru; Cu- Adrian Andone, Monica Ardeleanu, Cătălin Băicuş, Gina Călinoiu, Ştefan Cepoi, Iulia Colan, George- Albert Costea, Anca Dinu, Vlad Drăgulescu, Romaniţa Ionescu, Angel Rababoc

Publicitate