06/mai/2009 Geopolitica, o „sumă” a istoriei

O sumă a istoriei: geopolitica

 Adrian Cioroianu despre:

  Oleg Serebrian, Despre geopolitică, Ed. Cartier, Chişinău, 2009, 176 pagini, 28 ron

 Sunt, în istorie, frontierele naturale mai viabile decît graniţele politice? Unde anume se află Turcia? Face ea parte din Europa de Sud-Est (aşa cum se spune astăzi la Washington) sau mai curînd din Asia de Vest (aşa cum spune, la Paris, preşedintele Sarkozy)? A existat o bază nazistă pe coastele Antarcticii? Dacă da, ce scop ar fi avut ea? Ce legătură subtilă poate fi între războiul ruso-japonez din 1904-1905 şi bombele atomice americane de la Hiroşima şi Nagasaki? Cum se explică continua schimbare a frontierei sud-estice a Rusiei după 1812? Este Rusia – sau se consideră Rusia – un stat “european” sau unul “eurasiatic”? Care sînt mizele interesului niciodată secat al Rusiei pentru provincia occidentală (privind dinspre Moscova) sau, dimpotrivă, orientală (privind dinspre Berlin) numită Basarabia? În ce măsură mizele geopolitice ale Republicii Moldova şi ale Georgiei de astăzi sînt comparabile? Ce înseamnă, dincolo de prezenţa ei pe hartă, enclava numită Transnistria? Ce anume va precumpăni în zona Mării Negre, “integrarea europeană” sau “dezintegrarea eurasiatică”?

Celor interesaţi de astfel de întrebări – şi altele de acest gen –, cartea lui Serebrian le va aduce surprize mari şi plăcute. În primul rînd, pentru că ea minează cu succes o prejudecată pe care mediocrii şi politrucii au pus-o consecvent în circulaţie: anume că geopolitica nu e o ştiinţă, ci un moft imperialist, şi nu ar avea nici un fundament în afara poftei de (şi mai mare) putere a marilor puteri. Cu o frază calmă şi clară, beneficiind de sprijinul uneia dintre cele mai bune edituri de limbă română – mă refer la această meritorie Cartier –, neepatîndu-şi calificarea profesională (autorul este Doctor în Ştiinţe politice, după studii în R. Moldova, Franţa sau Marea Britanie) dar nefăcînd vreo clipă rabat de la ea, Serebrian restabileşte – de-a lungul a 13 capitole concise, interconectate deşi tratează “dosare” aparent diferite – parametrii reali ai oricărui discurs onest despre geopolitică. Reiese limpede că aceasta este, înainte de toate, o sumă a istoriei. O minimă iniţiere în geopolitică asigură o mai bună pătrundere şi înţelegere a trecutului. Totodată, ca însoţitoare constantă a politicii de înalt nivel şi extrapolare a geografiei, geopolitica mai are şi avantajul că, deşi lucrează cu foarte multe constante (cu factori înscrişi în durata lungă a istoriei, cum ar spune F. Braudel), ea se află mereu la mijloc între trecut şi viitor: pe de o parte, cum spuneam, geopolitica explică mai bine ceea ce s-a petrecut, pe de altă parte aruncă o lumină asupra a ceea ce s-ar putea petrece, în virtutea logicii istorico-politice, în viitor. De reţinut că autorul nostru nu este la prima carte pe teme geopolitice (ci la a patra!), aceasta pe o piaţă pe care oferta de acest gen nu excelează – atît la nivelul autorilor de limbă română (cel puţin aparent neinteresaţi de reflecţia geopolitică), cît şi la nivelul traducerilor (transpunerea în româneşte a lucrărilor clasice ale geopoliticii europene încă rămîne un proiect ipotetic).

Primele trei capitole ale volumului propun o reconsiderare (şi reabilitare) a geopoliticianului german Haushofer, o analiză a proiectelor geopolitice naziste din zona Polului Nord şi o panoramă a geopoliticii japoneze din prima parte a secolului al XX-lea. Apoi Serebrian insistă, cale de opt capitole, asupra disensiunilor (sau concurenţei, uneori) geopolitice dintre Rusia, România, Ucraina sau Uniunea Europeană asupra acestui stat cu teritoriu mic şi probleme uriaşe care este Republica Moldova. Mă-ntreb pe ce planetă trăieşte intelectualul român care nu este interesat măcar de unele dintre aceste probleme.

(text publicat în revista „Dilemateca„, mai 2009)

Publicitate