G E O P O L I T I K O N

Spectacolul ideilor pe hartă

13/dec/2009 Turcia – o nouă politică externă „imperială”?

… în numărul viitor al revistei Foreign Policy România, o analiză a noii politici externe a Turciei şi a celui care gestionează această schimbare: ministrul Ahmet Davutoglu. (aici este textul integral)

Omul care vede în Turcia un imperiu

(iarăşi, de mâine)

Adrian CIOROIANU

 (…) Pe acest fond[1] s-a produs, în guvernul Turciei – condus de Partidul (moderat islamic) AKP – schimbarea unui ministru-cheie. Ministrul de Externe Ali Babacan, pe care l-am cunoscut şi apreciat (şi care îndeplinise simultan, din 2005, şi rolul de negociator-şef al aderării Turciei la UE), afişase un optimism constant în privinţa viitorului european al ţării sale – inclusiv atunci când declarase presei turce că 2008 va fi anul priorităţii pro-UE în politica Turciei[2]. Dar n-a fost să fie. La finele lui 2008, relaţiile dintre Turcia şi UE atingeau un minimum istoric. La fel relaţiile dintre Turcia şi Israel – pe fondul operaţiunilor israeliene din Gaza, aspru criticate de Ankara (Turcia a mers până la a refuza vizita în Turcia a ministrului de Externe evreu Tzipi Livni, care dorea să aducă lămuririle necesare). În acest context s-a evidenţiat un bărbat discret, cu vorbă domoală şi idei multe: Ahmet Davutoglu – un profesor universitar de 50 de ani devenit diplomat şi consilier de politică externă al premierului turc Erdogan –, care a dat atunci curs unui autentic turneu diplomatic între Egipt, Siria şi Fâşia Gaza.

Profesorul Davutoglu era considerat omul din spatele tuturor deciziilor de politică externă ale premierului turc. Una dintre cărţile sale, Stratejik DerinlikProfunzimea strategică, din 2001, netradusă în engleză dar foarte populară printre militarii, politicienii şi universitarii turci – îi crescuse considerabil cota. Ideea de bază a acestei analize era respectul lui Davutoglu faţă de trecutul imperial al ţării sale. Fără a reclama în mod deschis o revanşă, el demonstra că acest trecut nu este o povară pentru Turcia – ci un mare avantaj în vederea profilării mai accentuate a importanţei sale regionale şi internaţionale.

Concepţia geopolitică a lui Davutoglu – numită de el însuşi “încredere în sine a naţiunii” iar de alţii neo-otomanism – pleacă mai curând din revolta acestui intelectual (devenit strateg) faţă de (ceea ce el crede a fi) regresul importanţei ţării sale de-a lungul secolului XX. (textul integral, pe 11 ianuarie 2010)

Alte analize EURAST despre Turcia:

04/aug/2009 Adrian Cioroianu: Noua geopolitică a Turciei de azi

22/oct/2009 Filip Vârlan despre “triunghiul” Turcia, Armenia, UE

03/oct/2009 Adrian Cioroianu: Trei noi priorităţi: vecinii, Turcia, China

02/oct/2009 Adrian Cioroianu: Rusia, UE şi proiectul Nabucco

27/oct/2009 Metin Omer: Geopolitica tătarilor


[1] Bruce Macphail, „Turks to EU: Never mind”, articol postat de autor pe 21 octombrie 2008 pe site-ul PostGlobal – vezi http://newsweek.washingtonpost.com/postglobal/sais/nexteurope.

[2] Saban Kardas, „Can Egemen Bagis Revive Turkey’s Stalled EU Accession Process?”, în Eurasia Daily Monitor Volume: 6 Issue: 6, January 12, 2009.

Anunțuri

13 Decembrie 2009 - Posted by | Geopolitica, Intelo, Istorie | , , ,

5 comentarii »

  1. Turcia nu a renuntat niciodata la politica ei expansionista. Dupa perioada grea prin care a trecut (cand era controlata de Aliati, dar si prin razboiul greco-turc), Mustafa Kemal a reusit sa recastige independenta Turciei. Fiind intr-o situati ingrata, Turcia nu a nutrit sperante de revedicare a unor teritorii altadata sub control propriu.Insa in `36 a recuperat Antakia. Mai mult, chiar si in timpul lui Mustafa Kemal au existat politicieni care afirmau ca teritoriul turc trebuie sa se intinda pana la Dunare.
    In plus, opinia publica nu tine nici ea mortis ca tara lor sa se integreze in UE iar liderii turci ar dori sa intre in UE dar nu in orice conditii. Lucrurile nu par simple mai ales acum cand au interzis partidul pro kurd iar Europa a si avertizat ca in felul asta turcii nu o sa ajunga de curand in UE. Un studiu interesant in revista IDR este despre cum Europa ar deveni in mare parte musulmana daca Turcia ar fi primita.
    In ce ma priveste cred ca Turcia ar trebui sa fie tinuta aproape de europeni altfel relatiile ruso-turce si turco-tari musulmane vor crea anumite probleme UE.

    Comentariu de Ionut Cojocaru | 13 Decembrie 2009 | Răspunde

    • dle cojocaru,
      rolul şi importranţa Turciei în zona sa (şi anoastră) a crescut în ultimii ani şi această direcţie, cred, va continua. interesant este că ea a fost obligată să se acomodeze simultan în două dosare foarte delicate – cel kurd şi cel armean – şi se pare că a reuşit, măcar în parte. este foarte credibilă informaţia că recent, în vizita făcută la Washington, premierului Erdonag i s-a sugerat de către administraţia Obama să nu mai condiţioneze deschiderea graniţei cu Armenia de retragerea trupelor armene din Nagorno-Karabah. dacă Ankara va accepta acest lucru, se va supăra Azerbaidjanul. ori pentru a funcţiona ca power broker în zona sa (ceea ce doreşte), Turcia trebuie să aibă relaţii constant bune cu toţi vecinii săi. în privinţa vecinătăţii Turcia – Azerbaidjan, aici e ceva mai mult decît o simplă relaţie, din raţiuni pe care le ştiţi. cred că rămîn de urmărit evoluţia opiniei publice faţă de Occidentul generic şi, în paralel, evoluţiile din caracterul laic/democratic al statului.
      best,
      adrian c.

      Comentariu de EURAST Center | 14 Decembrie 2009 | Răspunde

  2. Trebuie salutata decizia de deschidere a granitei turco-armene intamplata luna trecuta.Pasii mici pe care turcii ii fac inspre imbunatatirea relatiilor de altadata vor creste si mai mult importanta acestora in zona. Daca ne gandim ca sunt a VI-a putere economica in Europa si a XIV-a in lume (date culese din presa lor) cu siguranta in viitorul nu foarte indepartat vor veghea asupra relatiilor balcanice dar si a celor din Orientul apropiat. Cu siguranta sunt multi turci care stiu vechile granite ale I.O si nu pot renunta la nostalgie. Din cate am inteles din intalnirile avute cu oficialitatile lor daca de revendicari nu se mai pune problema important este sa gaseasca modalitati de a beneficia economic. „Scolile turcesti” pe diverse paliere si nu numai din Thailanda in China, Kazakstan Iraq, Romania pana in America si Canada arata rolul lor de a nu renunta la incercarea de a se mentine in fata.Davutoglu militeaza in acest sens iar Turcia continua sa initieze paşi importanti ın scopul stabilirii relatiilor problema zero cu vecinele şi dezvoltarea politicilor de pace regionala. Ministrul afacerilor externe va media o intrevedere importanta in Bosnia Hertegovina unde a plecat pentru reuniunea miniştrilor de externe a Aliantei Civilizatiilor. Davutoğlu va aduce laolalta pentru a treia oara miniştrii de externe bosniac şi sırb. Sunt convins ca si pentru noi reprezinta un real interes deciziile care se vor lua acolo.
    Caracterul laic/democratic al statului a creat multe probleme populatiei. Daca pana in `24 in afara de M.Kemal nimeni nu concepea desfiintarea Califatului, dupa aceasta data ruperea de traditie si de ceea ce reprezenta Califatul a trebuit sa fie impusa prin forta. Dupa cum stiti, procesul s-a incheiat in 1928 odata cu schimbarea caracterelor arabe cu caractere latine. Mai mult, dupa impunerea de catre Adunarea Nationala in Constitutia din `23 a paragrafului „Religia statului turc este Islamul”, scoasa tot in `28 printr-un proiect de lege din Constitutie.
    Sunt de acord cu dmv. ca trebuie sa ne aplecam asupra acestor aspecte.

    Comentariu de Ionut | 15 Decembrie 2009 | Răspunde

  3. ionut,
    observaţiile sînt pertinente, se vede că vă pasionează problema. Personal, cred că soarta laicităţii în Turcia, în viitorii 20 de ani, reprezintă miza principală a politicii interne. Cît priveşte politica externă, liniile directoare se pot intui – si aţi făcut-o bine.
    best,
    adrian c.

    Comentariu de EURAST Center | 15 Decembrie 2009 | Răspunde

    • Fiind vorbitor de turca si in ultimul an la doctorat pe aceasta tema am zis sa vin in completarea postarii dmv.
      Oricand cu adaugiri,
      Cele bune!

      Comentariu de Ionut | 15 Decembrie 2009 | Răspunde


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: