24/apr/2010 Rusia şi terorismul cecen: pumnul sau palma? (2/2)

Pumnul sau palma? Rusia şi terorismul cecen

Adrian Cioroianu

(2/2)

Atentatele din 29 martie recent, vor avea, la rândul lor, multiple consecinţe. Iată câteva dintre cele posibile: i) nu există, practic, nici un motiv pentru ca forţele de contra-reacţie ruse (aflate sub comanda efectivă a premierului Putin) să nu riposteze cu o duritate sporită. Pumnul înarmat va prevala, şi nu palma întinsă. În dosarul cecen, Putin (mai ales) îşi joacă propria sa credibilitate[1] – tocmai pentru că el şi-a asumat, încă din 1999, “războiul împotriva terorii” în varianta sa rusească.

Apoi, ii) rămâne de văzut cum aceste atentate vor influenţa politica locală din Cecenia, desfăşurată sub regimul ultra-forte al preşedintelui (susţinut de Moscova) Ramzan Kadîrov. Kadîrov (el însuşi fiu al unui fost separatist devenit apoi preşedinte pro-rus al republicii) nu este un nume necunoscut în presa mondială: fie că a fost vorba despre uciderea ziaristei ruse Anna Politkovskaia, fie de dispariţia suspectă a unor activişti ai drepturilor omului, numele preşedintelui cecen a reapărut periodic în atenţie, mai mult sau mai puţin întemeiat.

Totuşi, iii) este greu de crezut că intervenţia dură a sistemului Putin-Kadîrov va duce într-un viitor previzibil spre “cuminţirea” cecenilor separatişti. Aşa cum se întâmplă de regulă, violenţa duce la violenţă care va duce la altă violenţă ş.a.m.d. E greu de imaginat, deocamdată, că cecenii suveranişti vor ceda – sau că Moscova ar putea ceda. Deci atentatele din martie a.c. sunt doar ultimele drame de gen – dar, mă tem, nu şi cele din urmă.

În context, iv) rămâne de văzut cum va evolua situaţia în zonă dat fiind că elementul primar al ei rămâne acelaşi: separatismul cecen are o certă conotaţie religioasă – iar rezistenţa este animată, acolo, de un fundamentalism islamic de proporţii. Tehnic vorbind, nu este nici o îndoială că acest radicalism cecen a fost şi foarte probabil rămâne conectat cu radicalismul islamic de factură Al Qaeda din lumea arabă sau cu reţelele acestuia care au ajuns, în anii ’90, până în Balcani. Chiar dacă propaganda regimului Putin n-a excelat niciodată în a transmite în cuvinte credibile acest lucru, nimeni nu se mai îndoieşte de faptul că terorismul ceceno-inguşet (care este parte a luptei lor pentru libertate, dar totodată şi o “întreprindere” ideologico-religioasă ce a dus la moartea absolut condamnabilă a unor civili – vezi criza ostaticilor din teatrul Nord-Ost din Moscova, în octombrie 2002, sau masacrul din şcoala din Beslan, în septembrie 2004), acest terorism, aşadar, este parte din reţeaua mondială a fundamentalismului islamic armat.

Să mai reţinem că v) aceste atentate reprezintă un serios avertisment cu privire la securitatea pe care Rusia va trebui s-o asigure în vederea Jocurilor Olimpice de iarnă care vor avea loc la Soci, în 2014. Şi, în fine, vi) mai nou se pare că veritabilul “călcâi al lui Ahile” pentru Moscova îl reprezintă drogurile: Rusia a devenit ţara cu cel mai activ trafic de narcotice din lume[2]. Majoritatea acestor droguri vin din Afganistan – şi acest comerţ (ilicit dar extins) cu vise alimentează cu bani inclusiv pe insurgenţii ceceni. Potrivit unor estimări, costul pagubelor atentatelor din metroul moscovit ar fi de cca 150 de mii de dolari (excluzând vieţile umane, evident). Tot acesta este preţul – pe piaţa neagră din Moscova – a unui singur kilogram de heroină.

---

[1] Clifford J. Levy, “Moscow attack – a test for Putin and his record against terror”, în New York Times, 30 martie a.c.

[2] “Viktor Ivanov – Moscow’s terror fighter”, în Newsweek, 12 aprilie a.c.

Publicitate