G E O P O L I T I K O N

Spectacolul ideilor pe hartă

08/oct/2009 Herta Müller este româncă sau nu?

Herta Müller şi (geo)politica dubiilor la Bucureşti

(scrisoare deschisă doamnei Herta Müller, recentă laureată a Premiului Nobel pentru Literatură pe anul 2009)

Adrian Cioroianu

Surpriză? Nu. Mai curând un fel de trăsnet, nu din cer senin, ci din tavanul biroului generic al intelectualului român – cam aşa aş descrie vestea că dvs., o scriitoare pe nume Herta Müller,  aţi primit Premiul Nobel pentru Literatură pe anul 2009. Şi, cunoscându-i cât de cât pe cei care ar putea fi interesaţi de această veste, nu am nici un fel de reţinere în a spune că pe unii vestea chiar i-a întristat (sau i-a iritat). La Bucureşti, capra vecinului trăieşte nu numai în curţile de mahala, cu bănci de lemn la poartă, ci şi în birouri şi biblioteci, în plin centrul urbei. Nu cred că v-am spus o noutate.

Şi, doamnă Müller, nu mă îndoiesc de faptul că acum ar putea să apară foarte mulţi care să spună cât de convinşi au fost de victoria dvs., … cât de mult şi de cât de mult timp vă stimează … cum v-au devorat toate cărţile, dramele Berlinului, câte au ieşit până acum, cum le-au citit de trei ori… eventual, de ce nu?, ar putea să apară chiar nişte foşti colegi de şcoală generală (sau de liceu, sau de facultate, dacă vi se pare mai credibil) care să spună că ei încă de pe-atunci puteau băga mâna-n foc că-ntr-o zi această bănăţeancă pe nume Herta va lua lozul cel mare… şi aşa mai departe.

Cred că adevărul, în toată această poveste, aşa cum îl văd eu, poate fi sintetizat în trei idei.

i) Ar fi frumos prin a începe să ne arătăm respectul pentru acest scriitor pe nume Herta Müller prin a-i scrie numele corect. Întâmplător, am intrat acum pe câteva site-uri de limbă română care preluau vestea premierii dvs. şi am constatat că acele biete puncte de de-asupra u-lui din Müller nu contează pentru mulţi admiratori de ultimă oră ai scriitoarei care sunteţi. Ne place sau nu, trebuie să acceptăm că există limbi în care „u” şi „ü” sunt litere diferite – aşa cum în limba română sunt „i” şi „î” sau „a” şi „ă”. Probabil că nouă nu ne pasă dacă străinii îl scriu pe Băsescu drept Basescu (deşi nu acesta este numele lui) sau pe Comăneci o asimilează lui Comaneci, iar Ceauşescu devine Ceaucescu sau Ceausescu. Tuturor celor care nu înţeleg diferenţa le voi spune că în Franţa poţi să pici un examen dacă încurci între ele două accente. La Bucureşti există o asemenea indiferenţă pentru diacriticele limbii române încât poţi vedea aproape peste tot (şi mai ales în presa scrisă!) că „ş” devine cu nonşalanţă „s”, „t” este egal cu „ţ” ş.a.m.d. Cineva ar putea spune că un semn diacritic este un detaliu minor. Nu. Pentru un scriitor – precum Herta Müller – o literă, oricare ar fi ea, nu are cum să fie trecută cu vederea. Aşadar: puţin respect faţă de literele limbii germane, dacă cele ale limbii române nu mai contează.

ii) A doua idee: prevăd că în următoarele săptămâni vor creşte ceva-ceva în România vânzările la cărţile Hertei Müller. Morala: ca scriitor născut în România, ideal este să pleci în Germania (alungat de regim, şi nu de bunăvoie) şi să fii premiat la Stockholm pentru a deveni cât de cât vizibil.  Ca scriitor, la Bucureşti nu poţi deveni relativ cunoscut decât prin trei căi: a) fie scrii aberaţii pe gustul celor ce gândesc aberant – vezi inepuizabilul Pavel Coruţ şi alţii de acelaşi calibru; b) fie laşi poezia (pradă secolului trecut) şi abordezi omniscienţa şi bucătăria (în sos de vin alb) – vezi cazul Mircea Dinescu, despre care nimeni nu mai ştie (nici măcar el, am impresia) dacă este un poet rătăcit printre arendaşi sau un arendaş de meserie care doar începuse ca poet; sau c) fie devii un fel de icon mondeno-pop (gen Paulo Coelho), despre care să vorbească, entuziasmaţi, ca experţi, oameni care altfel n-au citit alte zece cărţi în viaţa lor. Nu văd în care din aceste categorii s-au putea înscrie Herta Müller (cred că în nici una). Aşa că, stimată doamnă Müller, nu vă amăgiţi: în ţara dvs. de baştină cărţile pe care le-aţi scris se vor vinde o vreme (nu exploziv, dar orişicât!), după care publicul generic se va întoarce iarăşi la personajele sale favorite: aberantul, arendaşul şi mondenul. Sau alţii din aceleaşi speţe care-ar mai putea apărea în peisaj.

iii) Şi a treia idee: brusc, multă lume, la Bucureşti, s-a întrebat dacă Herta Müller este sau nu româncă . Doamnă Müller, nu vă consideraţi vexată: acesta este un vechi complex al celor care pun întrebarea. Unii, mai abili, au spus că sunteţi un „scriitor european” – ceea ce e corect, tehnic vorbind, deşi mie mi se pare a fi o manieră tipic bucureşteană de-a împăca varza germană (doar ştim că nemţilor le place varza!)  şi capra românească (de care vă vorbeam mai sus). La fel a fost (şi a rămas) şi cazul lui Brâncuşi – este el acelaşi cu Brancusi al francezilor? Sau Eugen Ionescu – este el acelaşi cu Eugène Ionesco, parizianul? Până şi unul dintre eroii copilăriei noastre – bănăţeanul Tarzan, alias Johnny Weissmüller (iniţial, Peter Johann Weissmüller) – este prins în această ecuaţie: este el român din Timişoara? sau german din Austro-Ungaria? sau american de la Hollywood? Dincolo de faptul că împărtăşiţi cu acest Weissmüller cele două puncte de de-asupra literei „u”, nu pot decât să sper că veţi rămâne ceea ce, în sinea dvs., v-aţi considerat a fi şi până acum, când nu eraţi premiantă. V-aţi simţit un scriitor german? Foarte bine. Un scriitor german de origine română? La fel de bine. Dvs. ştiţi mai bine decât oricine ce anume sunteţi. Orice discuţie de pe margini este inutilă.

În rest, toate bune. La Bucureşti, ca şi la Berlin, este o toamnă caldă. Nu vă amăgiţi: în ambele oraşe, generaţiile mai noi nu cunosc aproape nimic despre îngheţul stalinist sau despre dezgheţul hruşciovian. Încălzirea globală a lui Obama este însă un subiect la modă. Aşadar, calde felicitări de la Bucureşti!

A.C.

8 octombrie, 2009

Anunțuri

8 Octombrie 2009 - Posted by | Intelo

9 comentarii »

  1. Stimate Domn Adrian Cioroianu! Indraznesc sa va comunic ca v-am gasit, putin mai greu dar v-am gasit, bineinteles pe baza invitatiei dumneavoastra din Dilema Veche. Citindu-va articolul de mai sus, pot spune ca ati dat dovada de cavalerism si eleganta, dupa parerea mea, in luarea de pozitie de mai sus. Intimplarea face ca locul de nastere- satul doamnei Herta Muller (scuzele de rigoare), sa fie foarte aproape de satul in care traiesc eu, sat, prin care am trecut de mai multe ori si-mi pare cunoscut insa fara numele de Herta Muller pe buzele oamenilor. Poate de acum incolo….Ar fi multe de citit si de aflat, mai devreme sau mai tirziu, important este ca si politica sa se manifeste in mod favorabil si pt. PNL ! Cu mult respect, Peter !

    Comentariu de peter | 8 Octombrie 2009 | Răspunde

    • draga peter,
      nu e vorba de cavalerism, ci de simpla realitate. E jenant, dar în istoriile sau dicţionarele literaturii române contemporane (tipărite la noi), această autoare Herta M. abia dacă apare. Şi cu asta am spus cam tot. Nu cred că ea va deveni de acum un „star” în România (nici nu cred că şi-ar fi dorit). Şi pentru că eşti oarecum vecin cu H.M., o morală: grijă mare la vecini! Nu ştii care poate lua un Nobel, azi sau mîine!
      best,
      adrian c.

      Comentariu de EURAST Center | 24 Noiembrie 2009 | Răspunde

  2. Spre dezamagirea celor mai naivi dintre cei care au sarbatorit Nobelul castigat ieri de Herta Muller ca pe o victorie a literaturii romane, Herta Müller declara ieri:

    „Soy una escritora alemana porque escribo en alemán y el rumano lo aprendí a los 14 años”, se justificó Müller. „Es una lengua hermosa que me gusta mucho, aunque en la que no sé escribir”. / „Sunt o scriitoare germana pentru ca scriu in germana iar romana am invatat-o la 14 ani. Este o limba frumoasa care imi place foarte mult, dar in care nu stiu sa scriu.”

    http://www.elpais.com/articulo/cultura/Nobel/premia/voz/elpepucul/20091009elpepicul_1/Tes

    Comentariu de Andrada Balan | 9 Octombrie 2009 | Răspunde

    • draga Andrada,
      ai pus punctul pe i (!y). Bineînţeles că lucrurile nu post sta altfel decît aşa cum le vede autoarea respectivă. Nu poţi creea cuiva o identitate cu forţa. Mulţam de mesaj, adrian c.

      Comentariu de EURAST Center | 19 Octombrie 2009 | Răspunde

  3. Ma bucur ca v-am gasit articolul.M-am bucurat mult cand doamna Herta Muller a luat peremiul Nobel.Nu mi-a trecut prin cap sa ma intreb daca ne apartine…nu ne apartine.Germania a propus-o de trei ori pentru acest premiu.Noi am fi propus pentru premiul Nobel un cetatean roman de etenie germana? Niciodata!
    Pana la urma si nemtii stiu ca domana Muller e nascuta intr-o alta tara decat a lor si totusi valoarea scriturii ei,caracterul si atitudinea acestei doamne o fac sa isi apartina siesi si nimanui altcuiva.Guten tag ori buna ziua!Mai degraba o plecaciune in fata ei!

    Comentariu de irina | 12 Octombrie 2009 | Răspunde

    • draga Irina,
      nici nu cred că trebuie să ne chinuie atît de mult întrebarea dacă este româncă sau nu – altfel, şi cu ocazia acestui Nobel va ieşi la iveală altceva, un mai vechi complex al unora dintre români referitor „la locul nostru în lume”. Mulţam de mesaj şi încă o dată salutări. best, adrian c.

      Comentariu de EURAST Center | 19 Octombrie 2009 | Răspunde

  4. Acum, fara false regionalisme, d-na Mueller a spus-o de mai multe ori ca este „scriitoare de limba germana, din Banat”. Sa ziceam ca e un model de identitate care lasa etnicul pe locul doi in favoarea apartenentei la un spatiu, si e destul de specific Banatului si in special svabilor si chiar ungurilor din regiune; din pacate tot mai putin (noua) romanilor.

    Comentariu de darius | 20 Februarie 2010 | Răspunde

    • din păcate, darius, ai dreptate.
      Personal, cred că pentru anumite etnii valenţa culturală rămîne predominantă în Europa de azi. Românii nu se numără, cred, printre acestea – vezi „vlahii” din Serbia care se recomandă astfel sau „moldovenii” din R. Moldova care se recomandă ca atare.
      mulţam de mesaj,
      best,
      adrian c.

      Comentariu de EURAST Center | 20 Februarie 2010 | Răspunde


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: