G E O P O L I T I K O N

Spectacolul ideilor pe hartă

26/nov/2009 Documente valide şi erori penibile despre Nicolae Ceauşescu şi august ’68

Momentul de glorie al lui Nicolae Ceauşescu

Adrian CIOROIANU despre:

 Lavinia Betea (coord.), 21 august 1968. Apoteoza lui Ceauşescu, Ed. Polirom, Iaşi, 2009, 273 p., 27 RON

Lavinia Betea este editoarea unuia dintre cele mai interesante suplimente de presă din România de azi: terifiantul & simpaticul ziar în patru pagini (numit, cum altfel, Scînteia!) care, în acest an, vine în mîna oricărui cumpărător al Jurnalului naţional. Niciodată, cred, n-a fost Scînteia mai interesantă şi mai jucăuşă decît azi, cînd aduce un memento al acelei Românii din 1989. Pe lîngă echipa de “redactori” din secţia de istorie recentă a J.n., această Scînteia are şi colaboratori de elită (excelente, de ex., paginile lui M. Iorgulescu despre viaţa literară & Uniunea Scriitorilor!).

Alături de trei colegi (Cristina Diac, Florin-Răzvan Mihai, Ilarion Ţiu – toţi absolvenţi ai Facultăţii de Istorie din Bucureşti), dna Betea a purces la alcătuirea unui volum despre momentul august 1968. Lucru lăudabil şi necesar: scena balconului din 21 august ’68 stă la baza întregului episod de istorie românească numit (peiorativ sau nu) “epoca Ceauşescu”. Multe legende (supraevaluatoare sau demolatoare) au contaminat acest episod, astfel încît orice abordare focalizată e binevenită. Partea incontestabil reuşită a volumului e cea documentară – paginile de arhivă (inedite sau nu) ori fragmentele de interviuri luate de dna Betea unor oficialităţi ale vremii. Teribile, de exemplu, nota Securităţii din 5 august 1968 prin care Ceauşescu era informat despre “intensificarea activităţii militare sovietice la graniţele României” sau, după eveniment, scrisorile primite de Ceauşescu de la diverşi cetăţeni români, unii clar exaltaţi. Interesante detaliile aduse de Ion Stănescu (şef al Securităţii atunci – el spune că în iunie ’68 Ceauşescu fusese avertizat de invazie!) sau Eugen Ionescu (corespondent Agerpres la Praga în august ’68); în plus, de citit & recitit stenograma discuţiei din 24 august ’68 dintre Ceauşescu şi Tito, care lămureşte multe!

Meritoriu în sine, volumul are măcar trei lacune: i) una, că nu spune dacă Ceauşescu a fost anunţat sau nu de către Brejnev de această invazie (ipoteza pe care eu o susţin e că liderul român nu a fost înştiinţat – şi de aici revolta şi temerea lui, combinate); ii) apoi, volumul trece cu vederea alte faţete ale aceluiaşi an: ’68 nu e doar anul condamnării invadării Cehoslovaciei, ci şi anul în care Ceauşescu lansează un credo: în întîlnirile cu membrii Uniunii Artiştilor Plastici (19 aprilie), cu intelectualii din Cluj (30 august), cu cei din Iaşi (16 octombrie), cu Uniunea Scriitorilor (16 noiembrie) sau cu Uniunea Compozitorilor (13 decembrie), el va prefigura nefast  “tezele” sale din 1971. Ne place sau nu, acesta e Ceauşescu-’68: eroul ce condamnă intervenţia din Cehoslovacia, dar şi conservatorul ideologic ce anticipa propriile lui teze de peste trei ani. În fine, iii), deschiderea capitolului IV (autor Ilarion Ţiu) e cea mai superficial redactată şi conţine penibile erori de datare şi logică istorică: de exemplu, I.Ţ. insistă (de trei ori!) pe ideea că “guvernul de la Bucureşti” se îndepărtase de la «linia» Moscovei (în realitate, nu de guvern e vorba, ci de PCR – pentru că partidul tutela guvernul şi nu invers), apoi spune că în ’68 Ceauşescu ar fi avut în lume “aura de lider democrat într-o Europă de Est totalitară” (în realitate, nu “democraţia” lui Ceauşescu era admirată în Occident, ci rebeliunea lui în coasta Moscovei), iar despre cartea Orizonturi roşii a lui I.M. Pacepa scrie că ar fi “apărut în SUA în anii ’70“ (în realitate, Pacepa a fugit din România în 1978, deci nu avea cum să-şi publice cartea înainte, iar Orizonturi roşii urma să apară abia în 1987!) ş.a.

Sînt de aşteptat şi alte cărţi ale dnei Betea după experienţa Scînteia-2009 – poate ceva mai atent redactate, poate şi cu alţi colaboratori. 

_______________________

text publicat în revista Dilemateca, nr. 11, noiembrie a.c.

Anunțuri

26 Noiembrie 2009 - Posted by | Bibliografii, Intelo, Istorie | , , , ,

7 comentarii »

  1. Si care este mirarea? Oricum nu voi cumpara cartea asta, desi titlul ma tenteaza – si de obiceui trec, la o carte, si dincolo de titlu. Dl Tziu este cel mai peniiibiiil asistent de care am avut parte. Complexat si certaret, l-a facut oricum de ras pe profesorul Giurescu. Si facultatea de istorie, despre care oricum spune ca nu-i de rangul lui.
    „Radu”, student dezamagit.

    Comentariu de Radu | 27 Noiembrie 2009 | Răspunde

    • Stimate student,
      Ma indoiesc ca ai participat la vreun seminar pe care l-am tinut la Facultatea de Istorie. Nu m-am certat cu nimeni la seminarii, adu-mi aminte daca ma inseala memoria. Si semneaza-te, e „fair-play”.

      Comentariu de Ilarion Tiu | 23 Decembrie 2009 | Răspunde

  2. Radu bro,
    saltare! Esti la Istorie, Universitate Buc? Haram de tine. Altii sunt mai batuti de soarta. Dak ai sti ce face fanariotu asta la Dimitrie Cantemir – cre k bietu Cantemir s-ar rasuci in mormant – si aici tipu e un fel de asistent, babar n-are, citeste din foi si urla la noi. Ma mir c-a pacalit-o pe Betea, parea treaza!
    skandi

    Comentariu de skandenberg | 27 Noiembrie 2009 | Răspunde

    • Stimate student,
      Ca si in cazul de mai sus, ma indoiesc ca ai participat la vreun seminar de-al meu la Universitatea „Dimitrie Cantemir”. Asa de verificare, cum se numeste cursul la care tin seminariile?
      Si o informatie pentru cei care citesc comentariul de mai sus – niciodata nu am citit de pe foi la seminar. Si nici nu tzip la studentii mei.

      Comentariu de Ilarion Tiu | 23 Decembrie 2009 | Răspunde

  3. Ilarion Tiu ne dascaleste pe toti pe propriul blog; l-am avut student; trata de sus cursurile mele, dar nu era in stare sa faca un referat cat de cat explicativ, cu minima capacitate de sinteza si analiza postfactologica. A terorizat la Istorie/Univ Bucuresti vreo doua serii de studenti, profitand de buna credinta a profesorului Giurescu.

    Comentariu de f.com | 27 Noiembrie 2009 | Răspunde

    • Stimate domnule Profesor,
      Sunt doar doi profesori a caror cursuri (adica mai mult de unul) le-am urmat: prof. dr. Mihai Retegan si prof. dr. Adrian Cioroianu. Ma indoiesc sincer ca vreunul dintre dumnealor este autorul acestui comentariu.
      Cat despre „terorizarea” studentilor, va rog sa dezvoltati subiectul. Si va semnati, bineinteles.
      Va multumesc!

      Comentariu de Ilarion Tiu | 23 Decembrie 2009 | Răspunde

  4. Mai sa fie… dezbaterea d-aci ma minuneaza….pacat ca o vad la doi ani distanta…n-am citit cartea, dar daca domnul Cioroianu- care fie vorba intre noi, e cel mai mare specialist pe care-l are natiunea romana(a include in acest termen si elemente de peste Atlantic …sic!) in domeniul istoriei regimului comunist roman- nu-i subliniaza decat 3 defecte, pe care le gasesc totusi minore, inseamna ca IT e chiar un profesionist, iar cartea trece cu brio orice critica! Combinatia cu MFR-ul mi se pare un pic suspecta (la capitolul artistic, desigur), dar deh, ceea ce acu’ un deceniu parea imposibil…

    Mesaj pentru studenti ..in limbajul comun acestei categorii! Puneti ba, analfabetilor mana pe carte, vreti numai fufe cu craci lungi, droguri legale si ilegale, alcool si tigari? Bine va face Tiu, ce vreti sa va treaca asa, ca Saorma Solcan?? Unde esti tu Peto (a se citi si Babes, Brezeanu sau Lucia Popa saraca)sa dai de pamant cu aiuritii astia ce se vor absolventi in 3 ani? O tempora!!!

    Skanderbeg, pe langa faptul ca esti analfabet si incult, n-ai avut nici macat tupeul sa-ti spui numele…

    Radule, desi nici tu nu-ti dai numele adevarat,afla ca l-am avut pe Giurescu profesor si pe Tiu candva prieten, dar iti spun ca Tiu are 10 la puterea n clase peste DCG…si stii de ce?pentru ca e un om integru, care n-a beneficiat de niciun sprijin, cu o putere de munca care transcede orice obstacol, spre deosebire de mos, care pe langa sansa de a fi fost feciorul marelui sau tata, a recunoscut ca in timpul regimului dezbatut in cartea cu pricina, pentru a putea publica, a mancat haka cu lingurita, iluzionandu-se moral ca apropiatii sai au ingurgitat acelasi material, dar folosindu-se de polonic. Si sa stii mai Radule, povestea cu lingurita si polonicul e reala, martorii – in numar semnificativ, peste 100- mai sunt in viata, exact acum 10 ani intamplandu-se confesiunea, in Amf. Iorga!

    PS…tenta ce se vrea ironica, dar evident penibila din ultima fraza a articolului d-lui Cioroianu nu-i face cinste unui om cunoscut pentru modul in a-si trata „de sus” studentii(sau poate totul era in imaginatia mea de plebeu persecutat)

    Semnat: ba-bou-in!!!

    Comentariu de abc | 1 Decembrie 2011 | Răspunde


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: