30/apr/2010 De la tratatul START la pădurea Smolensk: cu ochii spre Est (2/2)

Cu ochii spre Est

De la tratatul START la pădurea Smolensk 

 Filip Vârlan

(2/2)

Adversitatea aproape congenitală pe care Polonia a dezvoltat-o faţă de statul rus făcea împăcarea imposibilă în anumite contexte. Formele de manifestare ale antipatiei au fost diverse dar esenţa lor a rămas comună. Principalul mod de a arăta cuiva că nu i te supui este să faci tocmai invers decât ţi se spune. Văzută din această perspectivă, tragedia aviatică poate fi  considerată ca o consecinţă a acestor mândrii naţionale. Poate graba şi dorinţa de a ajunge cât mai repede la locul comemorării, dublate de imposibilitatea comunicării într-o limbă internaţională, să fi stat la baza unor decizii pripite din partea piloţilor care au decis aterizarea în condiţii nefavorabile. Chestiunea care rămâne de stabilit este dacă ei au acţionat la ordinele preşedintelui Poloniei sau din proprie iniţiativă.

Aş mai adăuga un alt element de o importanţă ce adeseori este tratată cu indiferenţă, iar în acest caz, comentariile apărute sunt icomplete. În timpul Războiului Rece, componenta înfruntării ideologice a fost dublată şi susţinută de factorul tehnologic aflat într-o permanentă dezvoltare şi considerat subiect de interes strategic din punct de vedere al armamentului. Însă, în afară de latura militară a acestui factor, a existat şi o latură a utilităţilor şi facilităţilor de natură civilă pe care fiecare regim le punea la dispoziţia locuitorilor săi. Aici, industria aeronautică a jucat un rol important. Există o teorie, nedemonstrată dar acceptată tacit, care afirmă că mare parte din creaţiile industriei aeronautice sovietice ar fi avut ca model de inspiraţie avioanele apărute în Vest. Acest aspect făcea automat ca tehnica să fie mai întâi spionată, reconstituită şi apoi adaptată cerinţelor sovietice.

Bunăoară, cazul avionului Tu-154 B2 (Tupolev 154) este un exemplu concludent. La data la care proiectul a fost dezvoltat (sfârşitul anilor ’60), deja exista pe piaţă omologul său american, Boeing 727. Chiar dacă, din punct de vedere aerodinamic Tu-154 B2 arată ca un Ferrari pe lângă un Fiat Punto a.k.a Boeing, avionul pleca din start cu o vechime morală pentru că de fapt era o copie. În anii ’70, pe când SUA îşi înlocuia flota aeriana civilă cu avioane noi, retrăgând din prim plan generaţia mai veche printre care şi Boeing-ul 727, URSS prezenta Tupolev-ul ca pe o realizare de ultimă generaţie. Nu avea să dureze mult şi, la câţiva ani de la intrarea în serviciul Aeroflot (şi al altor ţări socialiste inclusiv România) a Tu-154 B2, biroul lui Andrei Tupolev realiza o variantă îmbunătăţită şi anume Tu-154 M. Se întâmpla în 1984 când acest avion intra în serviciul liniilor aeriene sovietice şi se înregistrau primele comenzi de la parteneri precum Cehoslovacia şi Polonia. Mai trebuie spus că diferenţele între versiunile B2 şi M sunt extrem de vizibile iar performanţele tehnice ale ultimului atârnă mai greu în balanţă. Un asemenea tip de aeronavă, construită acum 20 de ani, a fost implicată în tragedia de la Smolensk. Ea era desigur proiectată într-o versiune VIP şi menţinută la standarde tehnice performante.

Ideea principală este că atunci când ştirea accidentului a făcut înconjurul întregii lumi aproape nimeni nu s-a străduit să accentueze aceste diferenţe între versiunile existente şi performanţele lor. În schimb, am asistat la opinii de-a dreptul caraghioase care nu au lipsit nici de pe posturile româneşti: de pildă, un asemenea enunţ era făcut chiar în ziua accidentului şi dădea ca vechime a avionului 36 sau chiar 40 de ani! Nimic mai fals.

Detaliile de mai sus pot părea neînsemnate dar ele sunt proba evidentă a unui mimetism de judecată. Pe tot parcursul confruntării între cele două blocuri politico-militare funcţiona regula unui joc simplu: orice dezastru pentru inamic era un câştig pentru celălalt jucător. Este interesant cum acest mod de judecată încă mai găseşte un teren care îi prieşte chiar dacă Războiul Rece s-a încheiat. Catastrofa aviatică de la Smolensk va produce în continuare diferite teorii şi cu siguranţă că vor exista şi multe cărţi pentru că asemenea evenimente vând.

Acum 19 ani, tratatul START 1 se semna cu câteva  luni înainte de dispariţia URSS. Semnarea noului tratat din 2010 este urmată la scurt timp de un eveniment dramatic, care a afectat spiritul unei naţiuni întregi. Oare ce o să rememorăm mai întâi peste ani de zile din această ultimă săptămână?