24/dec/2009 Revoluţia română, serviciile secrete & Ion Iliescu (I)

Intervenţia prof. univ. Adrian Cioroianu la masa rotundă organizată de „Institutul Revoluţiei române din decembrie 1989”, desfăşurată la Muzeul Ţăranului român

(partea I-a)

Vă mulţumesc, domnule profesor Scurtu. Domnilor preşedinţi Iliescu şi Constantinescu, doamnelor şi domnilor, o să încerc să mă încadrez în cele 8 minute, drept care mă simt dator să fac câteva elogii.

În primul rând, elogiu simplităţii: vedeţi, aici s-a vorbit mult despre adevărul acelui decembrie 1989 şi se va mai vorbi cu siguranţă, însă fiecare are adevărul său în această poveste. Ori esenţa a ceea ce a fost Revoluţie Română de acum 20 de ani, atunci când vom ajunge la ea, dincolo de toate concepţiile, teoriile şi construcţiile noastre, mai mult sau mai puţin fundamentate, vom vedea că este în sine foarte simplă – pentru că adevărul este cu siguranţă mai simplu decât imaginarul pe care timp de două decenii nu am ezitat să îl adăugăm peste istoria reală a acestei revoluţii.

Nu mă refer aici la elucubraţiile flagrante, nu mă refer la oamenii care îi cred pe soţii Ceauşescu ascunşi prin Paraguay, ca istoric nu mă pot raporta la aşa ceva, chiar şi „dispariţia” cadavrelor sau „înlocuirea” lor sunt nişte poveşti de senzaţie care nu au mare legătură cu istoria, şi îi sfătuiesc pe cei cu care intru în contact, în speţă studenţii de la Facultatea de Istorie din Bucureşti să evite capcana teoriilor senzaţionaliste şi conspiraţioniste. Cu atât mai mult ţin să-i felicit pe cei care au iniţiat această masă rotundă, care sub sigla Institutului Dvs. le permite tuturor, fie că sunt politicieni, profesori sau revoluţionari, să îşi dea partea lor de adevăr, pe baza căreia istoricii de azi şi de mâine să construiască acea naraţiune simplă şi curată a revoluţiei române din decembrie 1989. Probabil aceasta nu se va întâmpla foarte curând, dar se va întâmpla cu siguranţă.

Al doilea elogiu, pe cale de consecinţă, este unul adus profesionalismului. Eu nu am avut onoarea de a fi revoluţionar – mi-ar fi plăcut, dar nu a fost cazul –, dar am avut în schimb onoarea de a fi senator de Timiş, şi mă bucur că văd aici la masă câţiva reprezentanţi ai acelui judeţ care trăieşte cu o mare demnitate legenda, istoria şi memoria  revoluţiei. Nu aş vrea să se supere nimeni pe mine, nici revoluţionarii, nici oamenii politici din sală, nu vreau să stârnesc animozităţi, dar cred că cei care vor desluşi revoluţia nu vor fi nici politicienii şi nici revoluţionarii. Ci sunt istoricii. Iar istoricii trebuie să se bazeze pe toate sursele veridice şi să-i consulte pe toţi, indiferent de partizanatul lor politic (dacă îl au sau nu) şi din acest motiv permiteţi-mi un modest apel către toţi cei prezenţi: văd că aici avem revista Institutului, care a ajuns deja la numărul 21, ceea ce înseamnă sute de pagini de istorie şi de mărturii, 21 de numere ori 60 de pagini înseamnă peste 1200 de pagini… Toţi cei care mai au încă amintiri din revoluţie, care au participat la ea, trebuie să-şi lase mărturia. Cred că este nevoie şi de adevărul lor, al revoluţionarilor, de mărturiile lor. Domnul Dincă vorbea mai devreme despre „exaltaţi”, sau nu mai ştiu exact cum le-a spus, despre „inconştienţi”… Ei bine, haideţi să ne înţelegem, sigur îţi trebuia o doză de inconştienţă şi de exaltare ca să fi mers la Baricadă atunci, îţi trebuia o doză de nebunie, dar era o nebunie frumoasă şi eroică până la urmă, pentru că, să fim sinceri, revoluţiile nu se fac cu oameni reci şi raţionali. Iar eu, ca istoric, pe aceşti oameni deosebiţi şi curajoşi care au fost în punctele fierbinţi ale revoluţiei îi invit să lase ceva în urmă, să povestească, să scrie; pentru că indiferent ce vor da jurnalele televizate de seară despre această întâlnire, adevărul istoric al revoluţiei se va cerne şi va rămâne, iar certurile noastre din faţa camerelor de vederi sunt inutile. De ceea vă rog să lăsaţi în urma dumneavoastră mărturii pe care studenţii studenţilor noştri le vor folosi cu succes. (va urma – continuarea, mâine)

_________________________

® iunie 2009

Publicitate