G E O P O L I T I K O N

Spectacolul ideilor pe hartă

22/dec/2009 Lucian Boia – calmul, eleganţa şi dubiul în Istorie

Laudatio – Lucian Boia

Adrian Cioroianu

La începutul anilor 90, în tumultul de teorii şi opinii, lamentaţii şi elogii, scuze şi acuze ale acelui timp, a devenit din ce în ce mai prezentă vocea – şi mai ales scrisul – unui profesor al Facultăţii de Istorie din Bucureşti.

Atunci, apreciat foarte mult de către studenţii săi dar relativ necunoscut publicului intelectual din România, acest profesor a şocat prin curajul şi francheţea unui discurs istoric de tip nou, prin care a încercat să identifice şi să explice partea de mit, de mitografie şi de imaginar din conştiinţa istorică a noastră, a românilor. Împreună cu unii dintre colegii şi studenţii săi, acest profesor a înfiinţat în Universitatea Bucureşti, în acei primi ani 90, un Centru de Istorie a Imaginarului. Câteva volume dedicate mitologiei comunismului românesc, apărute atunci sub egida acestui centru, au avut un neaşteptat succes şi au plasat analiza comunismului şi ceauşismului într-o nouă paradigmă.

Iar cartea din anul 1997 a acestui profesor, numită Istorie şi mit în conştiinţa românească, a devenit în câteva luni un adevărat hit editorial. Cum e firesc să se întâmple în lumea istoricilor, această carte a stârnit reacţii: unii au aplaudat-o, alţii au combătut-o cu argumentele lor. Aşa cum se mai întâmplă uneori la noi atunci când un om ridică privirile mai sus decât alţii, acest profesor a fost şi atacat – deseori gratuit, ilogic şi nedemn. Din invidie, din neştiinţă sau pur şi simplu din răutate, unii au spus despre autor că nu şi-ar iubi ţara, că nu ar preţui istoria neamului, că ar fi el însuşi un dubios agent de influenţă ş.a.m.d.

Profesorul despre care vorbim a mers însă mai departe, pe drumul său, cu scrisul său, şi a publicat în toţi aceşti ani din urmă, la Paris, la Bucureşti sau la Londra, alte cărţi de răsunet. Iar amfiteatrele sale au rămas la fel de pline precum erau şi acum 20 de ani.

I-am fost student acestui profesor iar apoi am avut privilegiul de a-i fi asistent în Facultatea de Istorie, câţiva ani buni. Azi am şansa de a-i fi coleg. Iar în astă seară, aici, sunt onorat să aduc acest modest laudatio unui om care a adus efectiv o nouă direcţie în istoriografia română din ultimele decenii. Un om care gândeşte cu calm şi care scrie bine, un profesor rămas veşnic tânăr înfăşurat în mantia-i de talent, de eleganţă, de discreţie, de inteligenţă, de bun-simţ şi de onestitate intelectuală: dl Lucian Boia!

(21 decembrie 2009, ora 19.10, Ateneul Român, Realitatea TV –  “10 pentru România”: acestea erau ideile pe care doream să le rostesc acolo, în onoarea profesorului Boia. Deşi am plecat de acasă la 17.50, am ajuns la Ateneu la cîteva minute după ce profesorul Boia îşi luase premiul (în jur de 19.15)! De la Ambasada R.P. Chineze pînă în Piaţa Victoriei am făcut mai bine de o oră – laolaltă cu zecile de maşini care îndurau acelaşi calvar, al unor bulevarde bucureştene ce devin inoperabile la prima ninsoare mai serioasă. Oricîte premii am da, oricîţi preşedinţi sau guverne am schimba – sau nu i-am schimba -, circulaţia în Bucureşti rămîne aceeaşi. De coşmar – Ad. C.)

Anunțuri

22 Decembrie 2009 - Posted by | Intelo, Istorie | , , ,

6 comentarii »

  1. Pacat ca nu ati reusit sa ajungeti, fiindca Laudatio al dvs ar fi sunat mai bine decat cel facut ad-hoc de Emil Hurezeanu. Cred ca si pentru domnul Boia cuvintele unui Laudatio ar fi sunat altfel spuse de unul dintrei cei caruia i-a fost mentor.

    Comentariu de Simona Deleanu | 22 Decembrie 2009 | Răspunde

  2. Nimeni nu e vinovat – nici măcar E. Hurezeanu -, cu excepţia mea, care nu mi-am imaginat că voi face 1h30 de acasă pînă la Ateneu (max. 20 de minute în mod normal, eu calculasem max. 40). Imaginaţi-vă ce bine e să stai în taxi – în dreptul Casei Vernescu, pe Calea Victoriei – şi să auzi la radio-ul maşinii cum te strigă M. Tatulici prin sală! Culmea ghinionului a fost că dl Boia a fost şi primul premiat, cred. Ulterior, dl Boia mi-a spus că iniţial dorise şi dînsul să ia un taxi, dar pînă la urmă a venit cu metroul – mai bine, pentru că altfel nu era nici premiatul de faţă! Asta e! Ca să glumim puţin: i-am făcut aseară un rezumat dlui Boia asupra ideilor de mai sus şi, în mare, părea a fi de acord. O să le trec „pe curat” şi o să i le dau – dealtfel, sînt convins că cine i-a citit cărţile cu atenţie ar fi spus cam aceleaşi lucruri ca şi mine.
    best,
    adrian c.

    Comentariu de EURAST Center | 22 Decembrie 2009 | Răspunde

  3. Sa stiti ca si noi eram in masina lui Ovidiu Nahoi si am auzit tot la radio cum va striga cu insistenta Tatulici. Sincer nici eu nu ma asteptam sa fie printre primii premianti.

    Comentariu de Simona Deleanu | 22 Decembrie 2009 | Răspunde

  4. Sunt atatea motive pentru care profesorul Boia merita aceasta recunoastere incat nu ma mir decat de faptul ca a venit abia in editia a 5-a a acestui proiect.

    Comentariu de Andrada BALAN | 22 Decembrie 2009 | Răspunde

  5. Fără îndoiala că premiul primit de domnul profesor este pe deplin meritat.Lucian Boia este promotorul unui alt mod de a privi si de a înţelege istoria.Cum spuneţi si dumneavoastră,a fost atacat si combătut de multe ori fără demnitate şi gratuit;cu toate acestea repet este promotorul unui alt mod,plin de curaj,al scrierii istoriei.
    Emil Cioran in eseul „Din mărturisirile unui naţionalist” afirma:”Miturile unei naţiuni sunt adevărurile ei finale.Acestea pot sau nu să corespundă adăvarului;faptul n-are nici o importanţă.Suprema sinceritate a unei naţiuni faţă de sine insăşi se manifestă în refuzul autocriticei,in vitalizarea propriilor ei iluzii.Si apoi,o naţiune caută adevărul?O naţiune caută puterea”.(am preluat citatul din cartea lui Adrian Iorgulescu,Dreapta.Principii si perspective,p.282).Intrebarea mea este cum raportaţi discursul demitizant al profesorului Boia in fata unei atare abordări ca cea a lui Cioran?
    Mulţumesc,
    Bogdan Vârşan

    Comentariu de Bogdan Vârşan | 29 Decembrie 2009 | Răspunde

  6. dle Vârşan,
    problema pusă de dvs. este una reală, chiar dacă, de regulă, nu poţi analiza ipotezele de lucru ale unui istoric în funcţie de grila de interpretare a unui scriitor – mai ales cînd cei doi se dovedesc a fi structuri intelectuale diferite. Ajunge să spunem, bunăoară, că în tinereţe Cioran era un naţionalist (sau scria precum unul) iar Boia la maturitate este orice mai puţin aceasta.
    Pe de altă parte, în ultimul deceniu au fost cîţiva recenzenţi (nu toţi istorici) care au opinat că deconstrucţia mitologică operată de Boia ar fi mai curînd parte din instrumentarul metodologic al stîngii intelectuale. Aduceţi-vă aminte, Roland Barthes însuşi se întreba, la un moment dat dacă „mitul” este de dreapta sau de stînga.
    Personal, nu aş aplica această grilă fixă (mitul istoric = dreapta, deconstrucţia mitului = stînga) în cazul dlui Boia – care mi se pare a fi un om de stînga exact în măsura în care este şi un naţionalist (adică deloc).
    Cred, mai curînd, că analiza de-mitologizantă operată de Boia în anii 90 era pur şi simplu necesară – pentru că, într-adevăr, în anii 70-80 discursul istoric ca atare, în România, fusese constant contaminată cu stereotipuri şi clişee (de ordin retoric sau interpretativ) care făcuseră din Istorie un fel de apendice al propagandei naţionale de partid (vedeţi manualele de istorie a României pentru liceu din anii 80, de exemplu).
    Pe scurt: un scriitor naţionalist poate să spună că „miturile unei naţiuni sînt adevărurile ei finale”, dar un istoric, dacă acceptă aşa ceva, compromite în egală măsură statutul său, ca şi statutul disciplinei pe care o serveşte.
    mulţam de mesaj,
    best,
    adrian c.

    Comentariu de EURAST Center | 4 Ianuarie 2010 | Răspunde


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: