22/mai/2010 Rusia, ca un Hamlet cu milioane de chipuri (3/3)

Rusia recentă, ca un Hamlet pe scenă

 Adrian Cioroianu

(1/3) – (2/3) – (3/3)

Pentru prima dată în istoria recentelor celebrări de 9 mai, în acest an prin Piaţa Roşie au defilat trupe din unele ţări ex-sovietice – inclusiv Republica Moldova, deşi e greu de spus care a fost rolul acesteia în înfrângerea lui Hitler! –, ca şi trupe invitate din Franţa, Marea Britanie, Polonia şi SUA. “Trădare! Ce să caute NATO în Piaţa Roşie?” – au strigat, ca un Laertes colectiv, partidele naţionaliste şi partidul comunist din Rusia. Şi, astfel, drama unui popor mare (dar care suferă că nu este şi mai mare) merge mai departe.

Recent, dintr-un sondaj operat ad hoc de Institutul sociologic rus Levada (şi citat de CNN) reieşea că majoritatea ruşilor îşi declară convingerea că Armata Roşie l-ar fi înfrânt pe Hitler, acum 65 de ani, şi fără ajutorul aliaţilor de-atunci. Orice discuţie suplimentară e inutilă: în istoria contrafactuală, totul este posibil şi nu poţi dovedi deplin nici o ipoteză anume şi nici contrariul ei. Dar această certitudine declarativă de astăzi nu vorbeşte despre armata lui Stalin de atunci, ci despre temerile Rusiei de azi. În imaginarul popoarelor (şi ruşii nu fac excepţie), cu cât prezentul este mai nesatisfăcător cu atât trecutul este nimbat cu mai mult aur. Probabil că fastul sponsorizat de stat al fiecărui 9 mai este revanşa implicită pentru toate neajunsurile din celelalte zile ale anului.

Publicitate