30/apr/2010 O carte despre teoria (şi practica politică a) „moldovenismului”

Pe cînd Cominternul făurea o limbă şi un popor

 Adrian Cioroianu despre:

Gheorghe E. Cojocaru, Cominternul şi originile “moldovenismului”. Studiu şi documente, Ed. Civitas, Chişinău, 2009, 500 p., preţ neprecizat

Unele cărţi apărute la Chişinău au o greutate aparte – inclusiv la modul propriu: sînt legate straşnic, copertate temeinic, tipărite pe hîrtie de calitate. Paginile nu fug din cotor, cleiul nu-ţi crapă în mîini. Iată ce numesc respect faţă de carte şi faţă de cititori. Cărţile sînt, mai ales, tot mai disponibile pe o piaţă românească (re)atrofiată. Sînt edituri de peste Prut (vezi Cartier) care se mişcă în peisajul nostru mai bine decît multe edituri bucureştene.

Dincolo de forma fericită, conţinutul este deseori spectaculos – în sensul bun al termenului. Cartea lui Gh. E. Cojocaru – bine închegată, la propriu şi la figurat –, apărută în noiembrie ’09, e o probă: ea analizează

Publicitate

30/apr/2010 Din nou despre recenta carte (tradusă în româneşte) a Annei Politkovskaia

Anna Politkovskaia, jurnalist şi martir

Liviu Antonesei

Am ales astăzi să scriu despre cartea –  Anna Politovskaia, Jurnal rusesc, Cu o prefaţă de Jon Snow, traducere din limba engleză de Emanuela Jalbă-Şoimaru, Bucureşti, Meteor Press, 2010 – unei celebre jurnaliste din Rusia, care a murit asasinată tocmai din pricina modului lipsit de orice „adaptabilitate” în care a înţeles să-şi facă meserie în ţara autocratului sosit pe filiera KGB, nu chiar pe degeaba. Mai întîi, dar la suprafaţă, pentru că avem de-a face cu bnevenita traducere a cărţii în limba română. În al doilea rînd, însă, pentru a atrage atenţia celor care, la noi, se socotesc cu grăbire  „jurnalişti de investigaţie” sau „reporteri speciali”

30/apr/2010 De la tratatul START la pădurea Smolensk: cu ochii spre Est (2/2)

Cu ochii spre Est

De la tratatul START la pădurea Smolensk 

 Filip Vârlan

(2/2)

Adversitatea aproape congenitală pe care Polonia a dezvoltat-o faţă de statul rus făcea împăcarea imposibilă în anumite contexte. Formele de manifestare ale antipatiei au fost diverse dar esenţa lor a rămas comună. Principalul mod de a arăta cuiva că nu i te supui este să faci tocmai invers decât ţi se spune. Văzută din această perspectivă, tragedia aviatică poate fi  considerată ca o consecinţă a acestor mândrii naţionale. Poate graba şi dorinţa de a ajunge cât mai repede la locul comemorării, dublate de imposibilitatea comunicării într-o limbă internaţională, să fi stat la baza unor decizii pripite din partea piloţilor care au decis aterizarea în condiţii nefavorabile. Chestiunea care rămâne de stabilit este dacă ei au acţionat la ordinele preşedintelui Poloniei sau din proprie iniţiativă.

Aş mai adăuga un alt element de o importanţă ce adeseori este tratată cu indiferenţă, iar în acest caz, comentariile apărute sunt

29/apr/2010 Românii şi polonii, de la Sobieski la Kaczynski

Românii şi polonii, de la Sobieski la Kaczynski

 Adrian Cioroianu

Impresionantă solidaritatea de care mulţi români au dat dovadă după tragicul accident de la Smolensk şi moartea preşedintelui Kaczynski ş.cl. Să ne înţelegem: nu solidaritate între noi, românii, ci mai curînd solidaritatea fiecăruia dintre noi cu greu şi des încercatul popor polonez vecin şi prieten – şi chiar şi frate, după unele opinii exprimate recent.

Totul a început firesc, în aceste condiţii dramatice: flori şi lumînări la gardul ambasadei, semnături în cartea de condoleanţe etc. După care solidaritatea noastră a căpătat disproporţii bizare: fiecare televiziune a luat la disecat misterele accidentului (unii comentatori îmbrăţişînd deschis două-trei teorii ale conspiraţiei simultan, toate dintre ele arătînd spre ruşi), unii dintre concetăţeni

29/apr/2010 Presa europeană despre acordul Rusia – Ucraina privind baza navală din Crimeea

Schimbare de direcţie la Kiev

O revistă a presei europene – 28 aprilie a.c. | preluată prin Presseurop

proteste la Sevastopol (foto: AFP)

Menţinerea flotei ruseşti în Crimeea, contra gaz la preţ bun: acordul dintre Kiev şi Moscova, aprobat în 27 aprilie de către Parlamentul ucrainean suscită reacţii variate în presa europeană

29/apr/2010 Cronica de teatru: Maxim Gorki, din nou la Bucureşti

Absenţa viziunii

Mircea Morariu

Spectacologia românească se poate mândri cu câteva bune şi foarte bune spectacole cu piesa Azilul de noapte, una dintre cele mai importante scrieri ale lui Maxim Gorki. O montare din anii’50 de la Teatrul Naţional din Bucureşti, o alta, exemplară, o veritabilă piatră de hotar în arta spectacolului teatral românesc, înfăptuită în 1975 de marele Liviu Ciulei, la Teatrul „Lucia Sturdza Bulandra”, cea datorată lui Dan Alecsandrescu realizată la Teatrul Naţional din Craiova au adus fiecare cuantumul lor de noutate şi orice istorie a artei teatrale româneşti din perioada 1945- 1989 e obligată să le menţioneze la loc de frunte. Piesa aceasta, scrisă de Maxim Gorki în 1902 (deci înainte ca Rusia să cadă pradă puterii sovietelor şi înainte ca dramaturgul să aibă cu aceasta raporturi dintre cele mai complicate, uneori de-a dreptul greu de desluşit), a fost montată pe meleaguri româneşti cu o oarecare frecvenţă şi din 1990 încoace, însă cu mult mai puţin succes decât odinioară. Spectacolul de la Teatrul Naţional din Bucureşti regizat de regretatul Ion Cojar,

28/apr/2010 Scandalul din Parlamentul Ucrainei – şi consecinţele pentru România, R. Moldova, Marea Neagră

Scandal în Parlamentul Ucrainei –

şi consecinţele pentru România, R. Moldova şi Marea Neagră

EURAST Center – Adrian Cioroianu

Incidentele recente din plenul legislativului de la Kiev au făcut deliciul televiziunilor: în momentul în care se vota recentul acord ruso-ucrainian privind prelungirea contractului pentru staţionarea bazei navale ruseşti din Sevastopol-Crimeea (la Marea Neagră), preşedintele Radei Supreme, Volodimir Litvin, a fost atacat cu ouă – şi apărat cu umbrelele! Ulterior au fost aruncate în incintă şi mai multe fumigene, ceea ce a condus la un haos generalizat. (foto: Reuters)

Dincolo de exotismul incidentului, contextul este foarte serios. Este puţin probabil ca asemenea forme de protest să anuleze noua (re)aliniere a Ucrainei la comandamentele geostrategice ale Rusiei.

Contractul pentru baza de la Sevastopol a fost semnat între Rusia şi Ucraina încă din epoca Elţîn şi expira, teoretic, în anul 2017. În ultimii ani, ex-preşedintele ucrainian Iuşcenko a dat multiple semnale că un eventual leadership portocaliu la Kiev ar fi preferat ca acest contract să nu mai fie prelungit. Dar victoria recentă a lui Viktor Ianukovici a schimbat datele problemei. Contractul a fost prelungit cu alţi 25 de ani – până în 2042.

România este direct interesată de acest acord din cel puţin trei motive:

28/apr/2010 De la legionarism, prin comunism, spre liberalismul suedez – memoriile Anei Maria Narti (1/5)

Despre lumea de azi şi despre România care a fost odată

– atunci când Trecutul bunicilor şi părinţilor noştri devine pentru noi o ţară străină (şi uneori dragă) –

 Adrian Cioroianu

 (prefaţă la volumul recent apărut Fiare, îngeri şi martiri. Însemnări despre seducţia totalitară, de Ana Maria Narti, Fundaţia culturală „Camil Petrescu” & Revista „Teatrul azi” & Editura Cheiron, Bucureşti, 2010)

(1/5)

Ce poate fi mai problematic, pentru nepoţii care suntem noi toţi, decât a judeca orientarea politică a bunicilor noştri? Mai ales, aceasta, într-o Europă de Est în care politica  a avut propriile sale volte, surprize sau condiţionări forţate, care nu au depins ca atare numai de oamenii politici ai fostelor generaţii? Mai ales, aceasta, atunci când proprii noştri copii ne cer lămuriri şi detalii – cum este cazul în cartea ce se deschide aici? Sau altă întrebare: ce poate fi mai dureros decât a judeca erorile politice ale propriilor noştri părinţi – prizonieri, ei înşişi, ai unor epoci în care (nu pentru prima oară în zona noastră istorică!) vremurile l-au stăpânit pe om, şi nu invers? Şi, în fine, ce poate fi mai problematic decât a fi puşi în situaţia de a explica propriilor noştri copii propriile noastre fantasme politice din trecut?

Ana Maria Narti (foto: BBC)

Sub semnul acestor interogaţii intime, alimentând această dezbatere, cartea ce urmează

27/apr/2010 De la tratatul START la pădurea Smolensk: cu ochii spre Est (1/2)

Cu ochii spre Est

De la tratatul START la pădurea Smolensk 

Filip Vârlan

(1/2)

„Parcă nu se mai termină odată…” Acestea au fost primele cuvinte pe care mi le-am rostit instinctiv la aflarea veştii accidentului din regiunea Smolensk. Ironia a făcut să primesc ştirea când mă aflam în maşină între două melodii vesele ce sunau perfect în după-amiaza însorită de sâmbătă pe la ora prânzului. După care a urmat tăcere. Cred că multe persoane au trecut în acele momente printr-un lung efort concomitent de stăvilire a sentimentelor şi de înregistrare a primelor informaţii la cald.

Accidentul în care preşedintele Poloniei, Lech Kaczynski, împreună cu alte personalităţi din statul polonez şi-au pierdut viaţa, se suprapune mai multor evenimente de ordin politic ce au marcat sau urmau să marcheze regiunea. Trebuie semnalat de la început că a fost o săptămână foarte consistentă pentru agenda politicii externe a SUA. Preşedintele Obama a poposit cu un scop precis într-o locaţie frumoasă şi plină de substanţă istorică recentă precum Praga. Aici, pe data de 8 aprilie, tocmai se semnase noul tratat de control al armelor nucleare între Statele Unite şi Rusia – un eveniment important, fără discuţie. (foto: AFP)

Hillary Clinton şi Vladimir Putin, la Moscova, 2010

A fost demn de reţinut interesul ambelor părţi

27/apr/2010 Despre “Viaţa unui om singur” – a lui Adrian Marino – şi reacţiile de după (4/4)

“Viaţa unui om singur” – de Adrian Marino – şi reacţiile de după

Mircea Morariu

(4/4)

Acum, oricât de singur s-ar fi crezut Adrian Marino, ieşean la origine, izolat şi „exilat!” la Cluj, după ani buni în temniţele comuniste şi după alţi lungi ani de deportare în Bărăgan, e limpede că nu a fost unicul care şi-a dat seama de faptul că românilor le este străină discuţia în contradictoriu, controvera civilizată,  de pe poziţia de adversari de idei şi nu de pe aceea de inamici, că aceştia nu au cultul, nu au nici cultura polemicii autentice şi constructive, că orice contradicţie eşuează la noi în ceartă, insultă şi invectivă.

„Dacă un călător ideal ar poposi în România culturală a ultimelor decenii, – scria Horia- Roman Patapievici in cartea Despre idei & blocaje ( Editura Humanitas, Bucureşti, 2007) – ar fi frapat de faptul că aici

26/apr/2010 Cu Matrioşka, la “rădăcina” Rusiei postsovietice (2/3)

Viteză şi memorie: Rusia postsovietică

Iulia Deleanu despre

Adrian Cioroianu, Geopolitica Matrioşkăi. Rusia postsovietică în noua ordine mondială, Editura Curtea Veche, Bucureşti, 2009, 390 p.

(2/3)

– text publicat în Observator cultural, 05 martie a.c.

Anul Germaniei
A nu-ţi subestima adversarul este o regulă simplă de viaţă, ignorată de liderul de la Kremlin şi echipa lui; greşeală elementară care a costat prăbuşirea U.R.S.S., a  „lagărului socialist“, a schimbat rapid faţa Europei şi a lumii. În timp ce în U.R.S.S. se instaura confuzia şi, inerent, haosul, la Strasbourg se săvîrşea proiectul „casei europene comune“, proiect care începe să fie pus în practică din august 1989, cînd „turişti“ din R.D.G. trec clandestin graniţa maghiaro-austriacă. Unde era „vigilenţa“ grănicerilor maghiari? – întrebare retorică. Gorbaciov lucra pentru extinderea politicii sale (glasnost, perestroika) în tot „lagărul socialist“, neînţelegînd că trenul era pierdut, chiar dacă, în octombrie al aceluiaşi an, Honecker era înlocuit cu Egon Krenz, simpatizant al ideilor gorbacioviste; chiar dacă face publică renunţarea la doctrina Brejnev, a  „suveranităţii limitate“, cu doctrina, numită în glumă, Sinatra, după şlagărul I do it my way, rezumată în fraza: „U.R.S.S. nu are nici un drept, nici moral, nici politic, de a se amesteca în evoluţiile ţărilor din Europa de Est“. Răspunsul? R.D.G. deschide graniţa cu R.F.G.; la scurt timp, se oficializează căderea Zidului Berlinului; se fac pregătiri pentru aderarea Germaniei la N.A.T.O.
 
Întrunirea la Huston, în 1990, a Grupului G7 decide

26/apr/2010 Cînd a început România comunistă o politică independentă faţă de Moscova? (2/5)

Cînd a început România comunistă o politică independentă faţă de Moscova?

Note de lectură: pe marginea cărţii 1968. Din primăvară pînă în toamnă, de Mihai Retegan, Ed. RAO, Bucureşti, 1998

Alexandru Mirea

(2/5)

Anul 1964 aduce cu sine detaşarea fără precedent în 20 de ani a politicii interne şi externe româneşti faţă de comandamentele Kremlinului. O serie de plenare (a Biroului Politic şi a CC) adoptă noile linii directoare de evoluţie a României în cadrul sistemului socialist: respingerea „planului Valev”, parteneriatul româno-iugoslav pentru Porţile de Fier, achiziţia de tehnică industrială occidentală, schimbarea garniturii politice şcolite la Moscova, eliberarea deţinuţilor politici, ridicarea la rang de ambasadă a unor reprezentanţe diplomatice din ţări occidentale, desfiinţarea institutelor de slavism şi limbă rusă, rebotezarea unor străzi, editarea operelor lui Marx privitoare la români ş.a.m.d.

Momentul de apogeu al acestei politici de distanţare faţă de Moscova a fost reprezentat de ampla dezbatere

26/apr/2010 A apărut numărul 4 (80), pe aprilie a.c., al revistei „Scrisul românesc”

aici, sumarul integral în format pdf. – scrisul romanesc – 4-2010 – 80

Din sumar, texte semnate de Florea Firan, Adrian Cioroianu, Irina Mavrodin, Ioan Lascu, Dumitru Radu Popa, Carmen Firan ş.a.

Craiova veche – pictură de George Vlăescu

25/apr/2010 Este bine sau nu ca Republica Moldova să participe cu soldaţi la parada de 9 mai de la Moscova?

Dilema moldavă: să participe sau nu soldaţi ai R.M. la parada de 9 mai de la Moscova?

Adrian Cioroianu

Lucrurile se limpezesc. Rusia şi Ucraina au căzut de acord: prezenţa flotei ruse în Marea Neagră prin baza din Crimeea se va prelungi şi dincolo de 2017 (anul în care, teoretic, expira contractul dintre cele două state încheiat pe vremea lui Boris Elţîn). Poate ar fi bine ca la Chişinău să se discute mai serios ce înseamnă acest lucru – pentru R. Moldova, pentru secesioniştii transnistreni, pentru relaţia dintre Chişinău şi Bruxelles (şi, implicit, Chişinău – Bucureşti).

Aflat eu însumi la Chişinău ca invitat la un congres de istorie, vineri seara (23 aprilie a.c.) am fost invitat într-o emisiune a proaspătului post de televiziune Publika Tv (care, la nivel de studiouri cel puţin, arată excelent, iar redactorii pe care i-am întîlnit acolo par animaţi de acel lăudabil entuziasm propriu tuturor începuturilor). Tema dezbaterii era: dacă e bine sau nu ca R. Moldova să participe la parada de 9 mai ce va fi organizată la Moscova. Alături de mine, participanţi la dezbatere mai erau doi oameni politici locali (Boris Vieru – PL şi Victor Corman – PD), un consilier al primului-ministru al R.M. (Nicu Popescu) şi cei doi moderatori ai emisiunii. Nu era cazul acolo ca eu să-i arbitrez sau să-mi arăt preferinţa pentru opiniile unuia sau altuia. Dar ce pot să spun acum este că vederile dlui Vieru au fost mai apropiate de ale mele.

Mă tem însă că nu toţi cei care lucrează pentru Publika TV au o bună stăpînire a meseriei lor – sau a limbii române (pe care am vorbit-o şi eu, precum toţi cei din studio). Ca dovadă, o ştire dată în cursul dimineţii de ieri, 24 aprilie a.c., cu titlul Cioroianu: „Republica Moldova va avea de pierdut dacă nu va participa la parada de la Moscova”. În fraza mea spusă, era o simplă constatare. Dar pentru cineva care nu a urmărit emisiunea, acest titlu s-ar putea traduce printr-un „sfat” pe care eu l-aş fi dat ca R. Moldova să trimită soldaţi la acea paradă!

Nimic mai fals. Şi iată cum stau lucrurile:

i) În primul rînd, nu aveam calitatea de a da astfel de „sfaturi” celor care, acum, la Chişinău, trebuie să decidă ce este bine şi ce este mai puţin bine pentru statul lor. De la bun început am făcut precizarea că opiniile mele sînt ale unui profesor de istorie invitat la un congres în domeniu la Chişinău – şi nu ale unui reprezentant al statului român sau al vreunei instituţii guvernamentale româneşti.

ii) Cum probabil cei care mi-au citit textele din ultimii ani referitoare la Rusia vor înţelege (fie cartea Geopolitica Matrioşkăi, fie alte texte care au apărut  în media diverse sau pe G E O P O L I T I K O N ), opinia mea este că recenta invitaţie din partea Rusiei adresată unor state ex-sovietice de a participa la parada de 9 mai poate fi interpretată în cel puţin două feluri: a) fie ca o ipotetică încercare de „reconciliere”, fie b) ca o demonstraţie de soft power, care să arate că influenţa Rusiei în „vecinătatea sa apropiată” este mare şi în creştere.

iii) Mi-aş dori prima variantă de mai sus, dar mă tem că cea corectă este cea de-a doua. Aceasta este ideea pe care am sugerat-o în acea emisiune – chiar dacă unii redactori de ştiri de la Publika TV nu au înţeles-o. Pentru aceştia şi pentru cei interesaţi de problemă fac aceste precizări.

iv) În opinia mea, ziua de 9 mai poate fi văzută ca zi a victoriei împotriva lui Hitler de către unii (cetăţenii lumii occidentale, de exemplu), iar de către alţii ca fiind ziua în care a început o altă ocupaţie a ţării lor. Cetăţenii R. Moldova actuale (sau cel puţin unii dintre ei, majoritari cred) sînt printre cei din urmă. Acest lucru este de înţeles. Nu-i poţi cere unui om în vîrstă din actuala R.M. să se bucure că în 1945 a scăpat de Hitler şi că a intrat pe mîna lui Stalin. Moscova ar trebui să înţeleagă această stare de spirit. În atari condiţii, actuala R. Moldova, prin majoritatea cetăţenilor ei, s-a aflat în 1945 printre învingători sau printre învinşi? Şi de aici întrebarea: în ce calitate ar defila soldaţii R. Moldova la parada de peste două săptămîni? Ca urmaşi ai unor aliaţi? Sau ca urmaşi ai unora ocupaţi atunci de către Armata Roşie?

v) Aşadar: desigur, este rolul oamenilor politici de la Chişinău să decidă cum este mai bine pentru statul lor. Personal, cred că varianta optimă ar fi fost ca R. Moldova să fie reprezentată la Moscova doar la nivel politic (printr-o delegaţie politică – aceasta era ideea preşedintelui interimar Ghimpu). Dacă R. Moldova nu va răspunde invitaţiei de a participa la paradă, nu am nici o îndoială că Moscova va găsi, într-un fel sau altul, o manieră usturătoare de a-şi exprima frustrarea (prin preţul la gaze sau prin mai ştiu ce metale ce se vor „găsi” iarăşi în vinul moldovenesc etc.). Este ceea ce am şi spus în emisiune. După cum am mai spus că, în varianta în care R. Moldova, totuşi, va participa cu soldaţi (aşa cum stătea situaţia în seara de 23 aprilie a.c.), atunci ar fi fost bine ca să se fi negociat strîns şi să se fi obţinut ceva în schimb, în beneficiul său.

În fine, mai precizez că, personal, nu consider că „moldovenii” reprezintă un popor. Ei, deocamdată, sînt cetăţeni ai unei republici mici, dar cu un rol mare în geopolitica zonei noastre. Şi tocmai de aici rezultă o responsabilitate suplimentară pentru cei ce conduc la Chişinău (în direcţia Vest, să sperăm) şi pentru solidaritatea pe care ar fi bine să o păstreze între ei – în faţa unui adversar comun, cu mult mai atent la Moscova decît la Bruxelles.

24/apr/2010 Rusia şi terorismul cecen: pumnul sau palma? (2/2)

Pumnul sau palma? Rusia şi terorismul cecen

Adrian Cioroianu

(2/2)

Atentatele din 29 martie recent, vor avea, la rândul lor, multiple consecinţe. Iată câteva dintre cele posibile: i) nu există, practic, nici un motiv pentru ca forţele de contra-reacţie ruse (aflate sub comanda efectivă a premierului Putin) să nu riposteze cu o duritate sporită. Pumnul înarmat va prevala, şi nu palma întinsă. În dosarul cecen, Putin (mai ales) îşi joacă propria sa credibilitate[1] – tocmai pentru că el şi-a asumat, încă din 1999, “războiul împotriva terorii” în varianta sa rusească.

Apoi, ii) rămâne de văzut cum

23/apr/2010 Despre “Viaţa unui om singur” – a lui Adrian Marino – şi reacţiile de după (3/4)

“Viaţa unui om singur” – de Adrian Marino – şi reacţiile de după

Mircea Morariu

(3/4)

Viaţa unui om singur  nu e o carte ce trebuie citită „pe fragmente”.Şi nici cu gândul de a o transforma într-un Cancan, Click, Atac la persoană sau altele asemenea de aproape 500 de pagini. Deşi există în ea câte ceva – un câte ceva, din păcate, destul de consistent – şi de această factură. Cartea e valoroasă numai pentru cititorul care acceptă convenţia propusă de autor şi poate face abstracţie de detaliul că acesta nu a respectat cu rigurozitate convenţia propusă. Carevasăzică e vorba despre un cititor dispus să îi acorde memorialistului o derogare şi care admite că trebuie văzut în Viaţa unui om singur o „autobiografie ideologică”. „ Un examen riguros de conştiinţă al unui intelectual român, cu toate ideile, reveriile, iluziile, revoltele, decepţiile şi…prostiile (s.m. M.M) sale”. „Procesul vieţii mele este, …, şi procesul culturii şi civilizaţiei române între anii 1920 şi 2000, repere nu chiar convenţionale”.

 Aici, Adrian Marino are un ilustru precursor.

22/apr/2010 PS 446: De la zeiţele Greciei la sinucigaşele Ceceniei

Un măr, un glonţ şi-un kil de heroină

 Adrian Cioroianu

Presimt: păli-vor de ruşine industriile, rugini-vor băncile, prăbuşi-se-vor pieţele imobiliare: pentru că tot războiul rămîne cea mai profitabilă investiţie! Din acest punct de vedere, istoria pare a merge în cerc – după cum se va vedea mai jos.

Unde bat? Ei bine, la capătul acestor rînduri vom vedea, uimiţi, cît au costat recentele atentate cu bombă din metroul moscovit. Cît de puţin, adică. Aproape la îndemîna oricărui om cu oarece largheţe la buzunar. Dar asta nu e tot. Povestea este de mult, de demult, începută.

Pentru că, mai întîi şi mai întîi, în istoria războaielor a fost – se spune – un măr. Nu mă refer aici la mărul lui Adam – şi nici la milenara cherelă dintre bărbat şi femeie, pe care doar poate dl C.T. Popescu ar putea-o descrie veridic. Mă refer la alt măr: unul aruncat în joc de zeiţa Eris, naşa în antichitate a tuturor discordiilor. Geloasă că nu fusese învitată

22/apr/2010 Cu Matrioşka, la „rădăcina” Rusiei postsovietice (1/3)

Viteză şi memorie: Rusia postsovietică

Iulia Deleanu despre

Adrian Cioroianu, Geopolitica Matrioşkăi. Rusia postsovietică în noua ordine mondială, Editura Curtea Veche, Bucureşti, 2009, 390 p.

(1/3)

– text publicat în Observator cultural, 05 martie a.c.

„Occidentul poate lucra cu acest om”

Geopolitica Matrioşkăi (Editura Curtea Veche) este o carte profundă, cu documentaţie exhaustivă, o carte de istorie contemporană, cu toate capcanele pe care le prezintă un asemenea demers, ştiut fiind că, fără distanţare suficientă în timp, există riscul alunecării spre jurnalistică. Ceea ce reuşeşte Adrian Cioroianu este dificilul echilibru între ştiinţă şi sinteză plastică a observaţiilor, echilibru obţinut prin accentul care cade mai mult pe expozeu decît pe comentariu. 
 
Tema este „dimensiunea estică a geopoliticii romîneşti“, cu „provocările care vin de acolo“, scrisă din perspectiva cuiva care crede că, fără „autoritarism, lucrurile nu par a merge în Rusia“. Punctul de pornire este definirea Războiului Rece: orice minus înregistrat de un adversar echivala cu un plus pentru celălalt. Un joc, în aparenţă, simplu; o lume, în aparenţă liniştită, trăind

21/apr/2010 Astăzi începe conferinţa internaţională de istorie de la Chişinău

CONFERINŢĂ INTERNAŢIONALĂ
ISTORIE, CULTURĂ ŞI CIVILIZAŢIE ÎN EUROPA DE SUD-EST
ediţia a XI-a, Chişinău, 21-23 aprilie 2010

HISTORY, CULTURE AND CIVILIZATION IN SOUTHEASTERN EUROPE
11TH edition of the International Academic Conference
Chişinău, April 21-23, 2010
 

Asociaţia Tinerilor Istorici din Republica Moldova organizează, în parteneriat cu Institutul Cultural Român cea de-a XI-a ediţie a Conferinţei Internaţionale „Istorie, Cultură şi Civilizaţie în Europa de Sud-Est”, care va avea loc la Chişinău, în perioada 21-23 aprilie 2010.

Conferinţa a devenit deja o tradiţie în mediul academic regional, fiind un factor stimulator pentru tinerii istorici din Moldova şi facilitând, totodată, comunicarea academică între specialişti din diverse state europene.

Lucrările conferinţei sunt organizate pe două ateliere: I. Cercetarea şi predarea Holocaustului şi II. Studierea regimurilor totalitare.

La sesiunile de comunicări sunt invitaţi istorici de prestigiu din ţară şi de peste hotare: Dennis DELETANT (University Colledge of London), Armin HEINEN (RWTH-Aachen), Antonio NADAL (Universidad de Malaga), Adrian CIOROIANU (Universitatea din Bucureşti), Gheorghe NEGRU, Igor CAŞU si Ion VARTA (Institutul de Istorie, Stat şi Drept al Academiei de Ştiinţe a Republicii Moldova). De asemenea, la lucrări vor participa cercetători din partea institutelor de profil din România: Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc, Institutul Român de Istorie Recentă, Institutul Naţional pentru Studiul Totalitarismului, Institutul de Istorie „A.D. Xenopol”, Centrul de Istorie a Imaginarului.

Program – Agenda_conferinta_Chisinau

20/apr/2010 Chiar şi după moarte, Lech Kaczynski a mai stârnit o polemică: locul înmormântării sale

Kaczynski, înmormântarea unităţii naţionale

– o revistă a presei poloneze pe acest subiect –

– publicat în data de 16 aprilie a.c.  | Presseurop

Nu toată lumea este de acord. Un tânăr aprinde o lumânare în faţa palatului prezidenţial, 14 aprilie 2010 – AFP

În momentul în care Polonia se pregăteşte să-şi ia un rămas bun definitiv de la cele 97 de victime ale catastrofei aeriene de la Smolensk din 10 aprilie, o dezbatere aprinsă a izbucnit în presa naţională asupra faptului de a şti dacă fostul preşedinte Lech Kaczynski şi soţia lui, ambii ucişi în accident, ar trebui să fie îngropaţi în panteonul naţiunii, Catedrala Wawel din Cracovia, duminică 18 aprilie.

Catedrala Wawel din Cracovia, fosta capitală a Poloniei medievale, este

20/apr/2010 Rusia şi terorismul cecen: pumnul sau palma? (1/2)

Pumnul sau palma? Rusia şi terorismul cecen

Adrian Cioroianu

(1/2)

Atentatele cu bombă din metroul de la Moscova, din dimineaţa lui 29 martie a.c. – soldate cu 38 de morţi şi alte zeci de răniţi – au fost cele mai dure incidente de acest fel din ultimii şase ani. Până atunci, “recordurile” dramei erau deţinute acolo de alte două evenimente de gen: mai întâi atentatele cu bombe din câteva blocuri moscovite (în septembrie 1999), soldate cu peste 200 de morţi – atentate puse în seama cecenilor, dar care au născut în Rusia şi în Occident noian de teorii, unele conspiraţioniste, ce implicau şi forţele ruseşti de securitate (FSB). Aceste blocuri aruncate în aer au rămas

19/apr/2010 Ce putem aştepta de la parteneriatul româno-polonez? La masa “Adevărului”: Adrian Cioroianu în dialog cu Ovidiu Nahoi şi Ion M. Ioniţă (4/4)

“Polonia va juca un rol din ce în ce mai important”. Despre Katyn, despre Kaczynski, despre relaţiile româno-poloneze

Adrian Cioroianu în dialog cu Ovidiu Nahoi şi Ion M. Ioniţă

(interviurile 2+1 “Adevărul”, 12 aprilie a.c.)

4/4

„Parteneriatul cu Polonia este unul dintre cele mai importante pentru România”

Ion M. Ioniţă: România şi Polonia sunt legate de un parteneriat strategic. Ce înseamnă acest parteneriat?

Adrian Cioroianu: În opinia mea, este unul dintre cele mai importante. Şi o spun fără vreo legătură cu moartea preşedintelui polonez. Polonia va juca în perioada următoare un rol foarte important în Europa. E o ţară mare şi cu o medie de vârstă relativ tânără faţă de ţările occidentale. Cred că pe acest fond, Polonia va deveni un stat foarte important. Polonia şi România sunt unite de un dat geografic: suntem frontiera Occidentului în zonă. Vorbim de Polonia la Marea Baltică, de România şi Bulgaria la Marea Neagră.

19/apr/2010 Cînd a început România comunistă o politică independentă faţă de Moscova? (1/5)

Cînd a început România comunistă o politică independentă faţă de Moscova?

Note de lectură: pe marginea cărţii 1968. Din primăvară pînă în toamnă, de Mihai Retegan, Ed. RAO, Bucureşti, 1998

Alexandru Mirea

– autorul acestui text este student în anul II al Facultăţii de Istorie, Universitatea din Bucureşti –

(1/5)

La două decenii de la semnarea primului „tratat de bază” între România şi Uniunea Sovietică, relaţiile diplomatice bilaterale suferiseră o deteriorare semnificativă şi chiar insolită pentru două state aflate de aceeaşi parte a cortinei de fier. Motivul acestei evoluţii îl constituie dorinţa comuniştilor români de a se distanţa de centrul unic de comandă al lumii comuniste, care se dorea a fi Moscova. Pentru a putea înţelege cît mai bine trăsăturile şi condiţiile concrete de înfăptuire ale actului de răsunet internaţional al Partidului Comunist Român, am numit aici condamnarea invadării Cehoslovaciei (RSC) în 21 august 1968, autorul ne propune pentru început identificarea rădăcinilor sale istorice şi studierea evoluţiei pe o durată mai lungă a relaţiilor dintre PCR şi Partidul Comunist al Uniunii Sovietice (PCUS).

Gh. Gheorghiu-Dej în mijlocul unor tovarăşi de partid

Prima întrebare căreia profesorul Retegan încearcă să îi dea un răspuns este

19/apr/2010 Despre răul banalizat, despre Cecenia şi despre Natalia Estemirova

Natalia Estemirova – Dreptul femeilor ruse de a fi împuşcate

Bedros Horasangian

(1/2)

Greu de exprimat în cuvinte bucuria de a citi o povestire de Cehov. Una mai lungă, “Doamna cu căţelul”, de dragoste, să zicem – se poate uita aşa ceva ? – sau mai scurtă, „Strănutul”, tot să zicem, despre ravagiile obedienţei. Greu de exprimat în cuvinte emoţia după un concert cu lucrări pentru pian de Skriabin sau Rahmaninov. O simfonie fulgurantă de Ceaikovski sau nişte bijuterii sentimentale de Prokofiev.Greu de exprimat bucuria de a alcătui lista marilor ruşi, artişti şi literaţi deopotrivă, pe care-i admirăm. Ar fi, este teribil de lungă. Şi mereu se adaugă nume noi pe ea. Cine ar fi crezut acum zece ani că Nina Berberova va deveni o apropiată a inimii noastre ? Cine ar fi crezut acum trei ani că Serghei Dovlatov va fi un bun prieten de cursă lungă într-o lume unde prietenii dispar sau mor pe neaşteptate ? Cine ar fi crezut mai acum cîţiva ani că o femeie bravă ca Anna Politkovsakaia ne va servi ca exemplu de intransigenţă etică şi combustie umană ? În plan real, ceea ce reuşeau în plan literar eroinele marii literaturi ruse. Şi iar lista entuziasmelor rămîne neterminată. Marii prozatori ruşi, chiar dacă nu-i mai citim, îi cităm cu evlavie şi ne raportăm la ei ca la marile spirite ale culturii europene. Şi tot aşa, dacă ar fi să lungim pomelnicul de iubiri şi admiraţii, de Nikita Mihalkov şi Ludmila Gurcenko ce ziceţi ? Dar de Richter, Oistrach şi Rostropovici, de care începem să uităm, cu toate că ne-au însoţit o viaţă întreagă – care nu s-ar mai încheia.

Natalia Estemirova

Totuşi. Ceva nu e în ordine şi cu ruşii ăştia. Sau îngeri sau demoni, şi crimă şi pedeapsă, gesturi eroice şi mizerii la fel de odioase. De ce ? Pentru că mereu au stat prost la

18/apr/2010 După primul tur al alegerilor din Ungaria

Rezultate fără mari surprize

Luboš Palata

fragment din ziarul polonez Lidové noviny, 13 aprilie a.c.  |   preluat prin presseurop.eu

Simpatizanţi FIDESZ în seara primului tur, în 11 aprilie – foto AFP

Rezultatele primului tur al alegerilor nu au surprins în totalitate, dar suficient pentru a scoate din vocabularul nostru cuvântul „catastrofic„. FIDESZ-ul lui Viktor Orban a câştigat 53% din voturi. Prin urmare, deţine deja

17/apr/2010 La masa “Adevărului”: Adrian Cioroianu în dialog cu Ovidiu Nahoi şi Ion M. Ioniţă (3/4)

“Polonia va juca un rol din ce în ce mai important”. Despre Katyn, despre Kaczynski, despre relaţiile româno-poloneze

Adrian Cioroianu în dialog cu Ovidiu Nahoi şi Ion M. Ioniţă

(interviurile 2+1 “Adevărul”, 12 aprilie a.c.)

3/4

Ovidiu Nahoi: Cum au fost întâlnirile cu polonezii la care aţi participat?

Adrian Cioroianu: E drept că erau un cuplu proverbial, din multe puncte de vedere. Nu are rost să ascund lucrul acesta. Dincolo de toate acestea, preşedintele polonez era un tip extraordinar de calm, nu se enerva niciodată. Îmi amintesc foarte bine reuniunea din vara anului 2007 de la Bruxelles. Se discutau problemele legate de ceea ce avea să devină viitorul Tratat de la Lisabona. Discuţiile s-au prelungit până pe la 1-2 noaptea. Delegaţia poloneză cerea mereu pauze pentru consultări. În spatele preşedintelui polonez era ministrul de Externe… o doamnă admirabilă. Preşedintele Kaczynski  nu vorbea decât poloneză. Foarte des, se consulta cu ea, ea îi şuşotea ceva şi spunea: acum trebuie să ieşim să ne consultăm. Se făcea pauză un sfert de oră, ei ieşeau. Cei rămaşi în sală şuşoteau şi ei: acum sună la Varşovia să se consulte cu fratele.

Era un prooccidental, dar nu un euro-entuziast. Ca şi Vaclav Havel. Trebuie să acceptăm că pot exista şi în Europa de Est

17/apr/2010 EURAST recomandă: Greşelile de astăzi se vor răzbuna mâine – prof. univ. Zoe Petre despre noua Lege a Învăţământului

Pe marginea unei dezbateri fără finalitate: Legea educaţiei

Prof. dr. Zoe Petre

Am intitulat în acest fel textul meu fiindcă Legea Educaţiei, pe care guvernul Boc se grăbeşte atât de tare să o treacă prin Parlament, nu a avut parte de fapt de o dezbatere pe măsură. Educaţia e o problemă care interesează nu numai acea treime din societate care are pe cineva în sistem, fie el profesor, elev sau student. Ea interesează întreaga naţiune, căci de educaţia de azi depinde destinul României de mâine. Faptul că actuala putere îşi asumă responsabilităţi care grevează soarta generaţiilor succesive pentru multe decenii de aici înainte fără a accepta sugestiile nimănui este o formă de impacienţă faţă de procedurile democratice la care nu putem subscrie, aşa încât ne exprimăm punctele de vedere cu privire la lege, chiar dacă ştim că acestea nu sunt luate în seamă de iniţiatori.

Proiectul de lege a educaţiei porneşte de la principiile descentralizării, care sunt, în esenţa lor, necesare dezvoltării sistemului, ca şi cele referitoare la formarea continuă. De la principii însă la realitate este, cum ştim cu toţii, un drum mult prea lung, şi, de exemplu, mă întreb

17/apr/2010 Săptămâna viitoare, o conferinţă internaţională de istorie la Chişinău

Istorie, Cultură, Civilizaţie în Europa de Sud-Est

 Cea de-a cea de-a XI-a ediţie a Conferinţei Internaţionale „Istorie, Cultură şi Civilizaţie în Europa de Sud-Est” va avea loc la Chişinău, în perioada 21-23 aprilie, în organizarea Institutului Cultural Român, prin Direcţia Români din Afara ţării, în parteneriat cu Asociaţia Tinerilor Istorici din Republica Moldova.

Conferinţa a devenit deja o tradiţie în mediul academic regional, fiind un factor stimulator pentru tinerii istorici din Moldova de peste Prut şi facilitând, totodată, comunicarea academică între specialişti din diverse state europene.

Lucrările conferinţei sunt organizate pe două ateliere: Cercetarea şi predarea Holocaustului şi Studierea regimurilor totalitare.

Au fost invitaţi, pentru a prezenta comunicări, istorici de prestigiu din ţară şi de peste hotare: Dennis Deletant (University Colledge of London), Armin Heinen (RWTH-Aachen), Antonio Nadal (Universidad de Malaga), Adrian Cioroianu (Universitatea Bucureşti), Igor Caşu şi Ion Varta (Institutul de Istorie, Stat şi Drept al Academiei de Ştiinţe din Republica Moldova). Vor participa la lucrările conferinţei şi cercetători din partea institutelor de profil din România (Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc, Institutul Român de Istorie Recentă, Institutul Naţional pentru Studiul Totalitarismului, Institutul de Istorie „A.D. Xenopol”, Centrul de Istorie a Imaginarului).

– după Jurnalul naţional, 17 aprilie a.c.

17/apr/2010 Invitatul din weekend – Dan Dungaciu: spre o axă Moscova – Chişinău – Budapesta?

Axa Moscova-(Chişinău)-Budapesta?

Dan Dungaciu

 „…este foarte important să se realizeze o autonomie teritorială în ceea ce priveşte Transnistria” (Zsolt Nemeth, viitor ministru de Externe al Ungariei, martie 2009)

Evoluţiile regionale aduc pe scenă provocări la care nu există deocamdată răspunsuri limpezi. Răsăritul Europei nu va mai arăta la fel după resurgenţa recentă a Rusiei, tragedia poloneză de la Smolensk sau alegerile din Ungaria. Evoluţiile care ne aşteaptă pot fi surprinzătoare şi greu de gestionat. Două mize se ridică ameninţătoare la orizont: atitudinea diverselor state din regiune faţă de o Rusie din ce în ce mai activă, pe de-o parte, şi

17/apr/2010 O emisiune TVR1 despre consecinţele accidentului de la Smolensk

… astăzi, 17 aprilie a.c., ora 11.00, TVR1 (realizator Luca Niculescu) găzduieşte o emisiune specială despre consecinţele accidentului de la Smolensk. Invitaţi: Jaroslaw Godun (directorul Institutului cultural polonez la Bucureşti), analistul Dan Dungaciu, prof. Adrian Cioroianu.

– aici, înregistrarea emisiunii –

17/apr/2010 După summit-ul pentru securitate nucleară de la Washington

Van Rompuy, necunoscut la Washington

Evita Neefs

Publicat în data de Aprilie 14 2010  |   De Standaard |  preluat prin presseurop.eu

Mai marii lumii la Summitul pentru securitate nucleară, Washington, 12-13 aprilie 2010 – foto AFP

La summitul privind securitatea nucleară de la Washington din 12 – 13 aprilie, Barack Obama nu a acordat o întrevedere privată preşedintelui Consiliului Europei, confirmând astfel lipsa de recunoaştere a acestuia pe scena internaţională. Dar trebuie să fim indulgenţi pentru moment, scrie De Standaard.

În sfâşit avem dovada

16/apr/2010 La masa “Adevărului”: Adrian Cioroianu în dialog cu Ovidiu Nahoi şi Ion M. Ioniţă (2/4)

„Polonia va juca un rol din ce în ce mai important”. Despre Katyn, despre Kaczynski, despre relaţiile româno-poloneze

Adrian Cioroianu în dialog cu Ovidiu Nahoi şi Ion M. Ioniţă

(interviurile 2+1 “Adevărul”, 12 aprilie a.c.)

2/4

Ovidiu Nahoi: Episodul Katyn este un tip de diferend comparabil cu cel româno-rus privind tezaurul?

Adrian Cioroianu: Se poate face o paralelă. Dar, până la urmă, noi spunem tezaur, dar e vorba doar de nişte obiecte. În cazul Poloniei, e vorba de oameni, de o întreagă elită care a fost ucisă în zona Katyn. Rusia nu a vrut să discute aceste lucruri.  Aduceţi-vă aminte că în 2009 guvernul Putin a dat o lege prin care oricine

16/apr/2010 Mihail Gorbaciov – omul, istoria, memoria

Mihail Gorbaciov – omul, istoria, memoria

Ioana Elena Secu

– autoarea acestui text este studentă, anul II, la Facultatea de Istorie, Universitatea Bucureşti –

Note despre volumul „Memorii” – Mihail Gorbaciov, Ed. Nemira, Bucureşti, 1994 (traducere de Radu Pontbriant; ediţie îngrijitǎ, note şi anexe de Petre Dan)

În 1993, anul în care a fost publicatǎ ediţia în limba francezǎ a acestei cǎrţi (“Avant-memoires”, Editions Odile Jacob), Federaţia Rusǎ se confrunta cu o crizǎ economicǎ gravǎ, în urma adoptǎrii “terapiei de şoc”, programul de reformǎ al preşedintelui Boris Elţîn (intrat în vigoare la 2 ianuarie 1992), precum şi cu lupta dintre executiv şi legislativ. La doi ani dupǎ disoluţia Uniunii Sovietice (decembrie 1991), ruşii aveau parte de o nouǎ „Revoluţie din Octombrie”, în urma cǎreia, cu preţul a peste o mie de morţi, Elţîn a reuşit sǎ-şi impunǎ proiectul de Constituţie, instituţia prezidenţialǎ cǎpǎtând astfel puteri sporite. 1993 a fost, totodatǎ, anul care a arǎtat lumii întregi cǎ „perestroika” nu era nici pe departe la final, nivelul de trai, atât al ruşilor, cât şi al tuturor fostilor cetǎţeni sovietici din Europa de Est şi Sud-Est, fiind din ce în ce mai scǎzut.  Astfel, la momentul publicǎrii, „Memoriile” Reformatorului nu au fost decât o confirmare

16/apr/2010 Un articol exemplar din presa poloneză despre relaţiile dintre Varşovia şi Moscova

Accidentul aviatic de la Smolensk

Polonia – Rusia: Reconcilierea prin dramă

Jarosław Kurski

Dispariţia unei părţi a elitei la putere în Varşovia în accidentul de avion din 10 aprilie la Smolensk, Rusia, pe drum spre comemorarea masacrului de la Katyn, precum şi solidaritatea de care au dat dovadă autorităţile ruse, pun bazele unei apropieri mult întârziate între cele două ţări.

Primul paradox: Katyn, din acest 10 aprilie 2010, atât pentru lumea occidentală cât pentru ruşi, nu va mai rămâne fără ecou, considerat ca fiind o obsesie poloneză anti-rusă. Cu această catastrofă, adevărul despre crimele lui Stalin comise cu 70 ani în urmă asupra celor 22 000 de ofiţeri polonezi va fi gravat în memoria colectivă. Să reamintim faptul că în timpul celui de-al doilea război mondial aliaţii, de teamă de a nu ofensa Moscova, au lăsat propaganda sovietică să susţină că exterminarea elitelor poloneze la Katyn, Ostashkov şi Mednoye a fost opera naziştilor. Sperăm deci o înrădăcinare a adevărului, o condiţie necesară pentru orice reconciliere.

AFP: Soldaţi salutând sicriul lui Lech Kaczynski la sosirea sa pe aeroportul din Varşovia, 11 aprilie 2010

Al doilea paradox: reacţia Rusiei şi a ruşilor la moartea tragică a preşedintelui polonez, a numeroşi demnitari de stat şi al întregului comandament superior al armatei poloneze, pe drumul spre Katyn, oferă o oportunitate unică, deşi traumatizantă, pentru

16/apr/2010 Ieri a avut loc cea de-a IV-a şedinţă a Consiliului Consultativ al MAE

Consiliul Consultativ al MAE a discutat priorităţile în raport cu vecinătatea răsăriteană

după cotidianul.com, 15 aprilie a.c.

Priorităţile de politică externă în raport cu vecinătatea răsăriteană a României – aceasta a fost tema celei de-a patra reuniuni, ieri, a Consiliului Consultativ al MAE. Participanţii au convenit că e important ca actuala putere să vizeze creşterea schimburilor comerciale, inclusiv prin identificarea unor oportunităţi pentru mediul de afaceri român, dezvoltarea proiectelor energetice şi asigurarea securităţii şi stabilităţii regionale. Participanţii au apreciat

15/apr/2010 Cea de-a 445-a poveste suprapusă: reabilitarea dlui Goe

Începînd cu 08 aprilie a.c., Adrian Cioroianu a reluat rubrica Poveşti suprapuse în revista Dilema veche. Sub acest generic, în intervalul iunie 1998 şi aprilie 2007 au apărut, în Dilema şi Dilema veche,  444 de „poveşti” – dintre care primele 101 au fost publicate, acum nouă ani, în volumul Scrum de secol. O sută una de poveşti suprapuse, Ed. Curtea Veche, Bucureşti, 2001. Cea care urmează este povestea cu numărul 445 (D.v. nr. 321, 08 aprilie a.c.)

Reabilitatea postumă a domnului Goe

Adrian Cioroianu

În chiar aceste zile se fac fix trei ani de zile de cînd poveştile (445, cu aceasta) nu s-au mai suprapus aici. Timp în care, printre altele, m-am gîndit la ce spunea învăţătoarea mea din şcoala generală – şi iată, îţi destăinui şi ţie, cititorule: anume că se prea poate – spunea doamna – ca I.L. Caragiale, pe cînd mergea odată cu trenul de la Ploieşti la Bucureşti, chiar să fi întîlnit în vagon un june răsfăţat care să-l fi inspirat în crearea personajului “dl Goe”. Am verificat: povestioara, înainte de a apărea în manualele noastre, a fost publicată în ziarul “Universul”, pe 12 mai 1900. În tramă e vorba de un puşti de vreo 10 anişori – el se născuse, adicătelea, pe la anul 1890.

Iar dacă acceptaţi că învăţătoarea mea avea dreptate – şi dacă acceptaţi şi convenţia –, atunci e foarte probabil ca junele Goe, după episodul caragelian – fireşte – şi după ce a terminat cu repetenţiile, să fi urmat o şcoală militară (mariner… canonieri… Le Formidable… e credibil!). Şi taman venea peste România marele răzbel din 1916: moment în care dl Goe era un mîndru ofiţer de 26 de ani, tocmai bun spre a trece batalioanele române peste Carpaţi! Ceea ce a şi făcut – fără a putea, evident, schimba cursul (nefast, pentru noi, al) războiului. Plin de noroc cum era (doar ştiţi cum îl scuipau de deochi mam’mare şi tanti Miţa!), el a scăpat nevătămat din lupte; ba chiar medaliat. Vă place, nu vă place, dl Goe putea fi unul dintre eroii ce au făcut România mare!

A mai trecut ceva vreme. Pe la 30 şi de ani, dl Goe – nici el băiat sărac – a luat de nevastă o fată educată la pension, cu casă în Bucureşti şi cu ceva pămînturi în provincie. Apoi le-au apărut doi copilaşi: fetiţa semăna cu dl Goe, iar băiatul semăna (din fericire?) cu mama sa – aşa cum se întîmplă şi la alţii. În scurt timp dl Goe a lăsat armata şi a trecut la afaceri. Cu spor. A făcut şi ceva politică – şi de un lucru pot să vă asigur: el n-a avut de-a face nici cu legionarii, nici cu comuniştii! Ba dimpotrivă: i-a înjurat, în stilu-i copios, şi pe unii, şi pe alţii. Ca aproape orice român respectabil, în anii ’30 a fost un susţinător al regelui Carol al II-lea. Ba chiar, în 1938, e foarte probabil să fi intrat în Frontul Renaşterii Naţionale, partidul-fanion al ţării.

[[[   Istoria contrafactuală & alternativă a secolului XX, pe înţelesul oricui   ]]]

Dar, iaca, noi nori de război veneau peste biata ţară română! Dl Goe ajunsese un bărbat de 50 de ani. Experimentat, cu ceva relaţii şi bun la verb, el devine, în mai ’40, unul dintre directorii din Ministerul Propagandei Naţionale (ministru: istoricul C.C. Giurescu). În vara aceluiaşi an, drama: ungurii ne iau parte din Ardeal, ruşii ne iau Basarabia şi parte din Bucovina. Vă place, nu vă place, dl Goe chiar a suferit. A scris articole, a vorbit la radio; pana lui şi vocea lui au tunat împotriva cotropitorilor.

Dar calvarul său abia începuse. Vine la conducere Ion Antonescu – plus legionarii, iniţial. Codreniştii & simiştii nu-l prea iubeau pe dl Goe. Drept care distinsul bărbat stă mai mult ascuns cîteva luni, pînă trece iuful. În vara lui ’41, cînd Antonescu spune “Vă ordon, treceţi Prutul!”, dl Goe – liber, la el acasă – a lăcrămat iarăşi şi mai-mai să se ofere voluntar. Noroc cu soţia şi copiii, care l-au domolit. Pana şi verbul dlui Goe s-au animat iarăşi: împotriva lui Stalin, pentru mareşalul-Conducător şi pentru axa Roma–Bucureşti–Berlin. Dl Goe, speriat de ruşi (ca mai toţi românii), a tot sperat că arma secretă a lui Hitler apare – dacă nu azi, atunci mîine.

La finele lui august ’44, în lipsa armei lui Hitler, au apărut în Bucureşti cazacii lui Stalin. Dl Goe, totuşi, era neclintit în optimismul său. Ajunsese chiar să-l aprecieze pe regele Mihai. În ’45, la reforma agrară, dl Goe a pierdut ceva pămînturi – dar tot mai avea. La toţi cei care-i treceau pragul el le spunea, în acel an: “Nu ne vor lăsa anglo-americanii!”. O vreme, l-a bătut gîndul să intre în Frontul Plugarilor, al lui Petru Groza – pe care-l cunoscuse în treacăt prin anii ’30. N-a mai fost cazul. În ’46, personajul nostru – tras la faţă şi de tot albit – a fost demascat, printre alţii, în “Scînteia”, ca vinovat de războiul antisovietic. În ’48 a fost arestat. Copiii săi au fost daţi afară din case şi trimişi la munca de jos. La puţin peste 60 de ani, într-una dintre numeroasele închisori ale ţării, dl Goe a murit visînd la ceva mîncare şi la bulevardele pe care, copil fiind, le străbătea în birjă, de 10 Mai, altădată.

Vă place, nu vă place, se prea poate ca dl Goe să fi fost, şi el, un martir din acest memorial al durerii.

__________________________

 

by Bill Schorr

15/apr/2010 Despre “Viaţa unui om singur” – a lui Adrian Marino – şi reacţiile de după (2/4)

“Viaţa unui om singur” – de Adrian Marino – şi reacţiile de după

Mircea Morariu

(2/4)

La o lectură superficială, Viaţa unui om singur e o „carte cu venin”. Care poate provoca o acută senzaţie de rău. Cartea poate însemna şi „un imens hohot de râs chiar şi după moarte”, cum socoteşte undeva Ovidiu Şimonca. Deşi cel ce râde nu prea are umor.

Tot la fel cum nu are simţul umorului. Nu are pic de autoironie. Cartea mai e o ocazie pentru un decont postum cu o contemporaneitate ostilă ori socotită astfel, de ale cărei atitudini şi reacţii Adrian Marino se simte prea des jignit, cu o „viaţă literară” de care  memorialiastuil nu crede că a fost onorat aşa cum

15/apr/2010 Cronica de artă: despre artistul Samy Briss

Samy Briss: omul cu inima în palmă

 Radu Comşa

“La intrebarea ce mi ce pune de nenumărate ori – de unde îmi vine inspiraţia? – , nu am decât acest simplu răspuns : de la cele sase ore zilnice (şi dumineca) petrecute in atelierul meu. Nu am intilnit nici odată în activitatea mea o muză…. dacă ea  există, cu siguranţă că va apărea numai celui ce lucrează nici odată celui ce o aşteaptă….” – Samy Briss

August 2009, Paris. O dimineaţă caldă cu un cer foarte albastru, mai rar cerul să fie de culoarea Mediteranei la Paris.  Avenue Foch, ora zece fix.

“Bună ziua, domnule Briss!”

Pe Samy Briss îl întâlnisem indirect, în căutările mele despre Marcel  Iancu şi Jean David, apoi prin prietenul nostru comun, Sergiu Singer, care mă recomandase

13/apr/2010 La masa „Adevărului”: Adrian Cioroianu în dialog cu Ovidiu Nahoi şi Ion M. Ioniţă (1/4)

„Polonia va juca un rol din ce în ce mai important”. Despre Katyn, despre Kaczynski, despre relaţiile româno-poloneze

Adrian Cioroianu în dialog cu Ovidiu Nahoi şi Ion M. Ioniţă

(interviurile 2+1 „Adevărul”, 12 aprilie a.c.)

1/4

Profesorul Adrian Cioroianu: „Polonezii sunt un popor care de multe ori a fost pus în situaţii-limită, dar s-a ridicat surprinzător de bine.

Avantajul unei democraţii este capacitatea de a trece peste cele mai teribile şocuri, spune Cioroianu. În calitate de ministru al Afacerilor Externe, post pe care l-a ocupat timp de un an, între aprilie 2007 şi aprilie 2008, Adrian Cioroianu a avut prilejul să-i întâlnească pe preşedintele Lech Kaczynski, decedat sâmbătă în accidentul aviatic de la Smolensk, dar şi pe fratele său geamăn, Jaroslaw Kaczynski, care a fost până în noiembrie 2007 prim-ministru al Poloniei.

Ovidiu Nahoi, Adrian Cioroianu, Ion M. Ioniţă – foto: Adevărul

Adrian Cioroianu vorbeşte despre personalitatea fostului preşedinte Kaczynski şi despre urmările teribilului şoc pe care îl trăieşte în aceste zile societatea poloneză. Istoric de profesie, profesor la Universitatea Bucureşti, Cioroianu este convins că

13/apr/2010 Despre „Viaţa unui om singur” – a lui Adrian Marino – şi reacţiile de după (1/4)

„Viaţa unui om singur” – de Adrian Marino – şi reacţiile de după

Mircea Morariu

(1/4)

În prima parte a lunii februarie, un cotidian cu răspândire naţională a publicat o seamă de extrase din ceea ce mulţi – unii de bună credinţă, alţii din raţiuni comerciale, o a treia categorie dintr-un apetit spre senzaţionalism au numit „bombă în cultura românească” sau „ o carte care aruncă în aer lumea literară”.

Bomba lua, pentru moment, forma unor fragmente disparate, cu tentă senzaţionalistă, din memoriile lui Adrian Marino, carte scrisă de acesta, într-o primă formă între 6 februarie şi 13 septembrie 1993, revăzută în iunie 1994, rescrisă în anul 1999 şi ce urma să apară, conform unei dispoziţii testamentare exprese, la exact cinci ani de la moartea autorului, adică în martie 2010 la Editura Polirom din Iaşi.

Viaţa unui om singur a devenit astfel obiect de scandal

13/apr/2010 Semnal editorial: un autor român despre civilizaţia şi (geo)politica Islamului

VIRGINIA MIRCEA: „ISLAMUL ŞI SOARTA LUMII”

 Constantin Romulus Preda

Un adevărat eveniment editorial poate fi socotit cartea profesoarei Virginia Mircea: „Islamul şi soarta lumii. Fundamentalismul islamic ca ideologie politică”, apărută, în 2009, în condiţii grafice de excepţie la Editura „Semne”, cu un „Cuvânt înainte” semnat de academicianul Mircea Maliţa şi o „Prefaţă” parafată de conf. univ. dr. Cornel Codiţă. Lucrarea, aflată deja în librării, reprezintă o întreprindere curajoasă, dificilă, dar întru totul lăudabilă, o abordare temerară, o bună structurare, o analiză serioasă, în baza unei bibliografii adecvate.

Obiectivul lucrării, după cum precizează însăşi autoarea, este acela de a

12/apr/2010 O (altă) emisiune TV despre accidentul delegaţiei conduse de preşedintele polonez Kaczynski…

… astăzi, luni 12 aprilie a.c., ora 20.00, pe postul B1TV. Printre invitaţi, prof. univ. Adrian Cioroianu.

12/apr/2010 Nu rataţi! GEOPOLITIKON propune un serial incitant despre ultima carte a lui Adrian Marino

… începând de mâine, 13 aprilie a.c., G E O P O L I T I K O N  va publica în serial un incitant text al lui Mircea Morariu despre ultima carte a lui Adrian Marino.

…despre acelaşi volum, G E O P O L I T I K O N  a mai publicat un text al lui Liviu Antonesei.

12/apr/2010 Din istoria (şi geopolitica) vecinilor noştri bulgari şi sârbi

Despre istoria (şi geopolitica) vecinilor noştri

Adrian Cioroianu despre:

Nicolae Răzvan Mitu, Liberalismul din Serbia şi Bulgaria până la sfârşitul primului război mondial, Ed. Aius, Craiova, 2009

Ca cetăţeni ai unei ţări care şi-a (re)dobîndit cu greu statutul european, românii nu-s din cale-afară de atenţi la vecinii lor estici. Pentru noi, Europa înseamnă mai cu seamă Occidentul. Un român mediu este mai familiarizat cu ce se întîmplă la Paris, Madrid sau Berlin decît cu evoluţiile de la Sofia, Belgrad sau Zagreb (sau chiar Moscova). E bine? Nu cred. E normal? Poate – dată fiind deconectarea noastră de Occident care a durat 50 de ani şi pe care acum vrem s-o recuperăm (la drept vorbind, cred că şi un belgrădean mediu cunoşte mai bine Viena sau Roma decît Bucureştiul).

Istoricii mai nuanţează această realitate. Cartea dlui Mitu (un tînăr universitar, bănuiesc – oricum, editura nu ne spune nimic despre autor!) este, din acest punct de vedere, surprinzător de

12/apr/2010 Cronica de teatru: „Miss Daisy” şi eşecul ei, cu Maia Morgenstern

La pomul lăudat…

 Mircea Morariu

Spectacolul cu piesa Miss Daisy şi şoferul ei a avut premiera în luna octombrie a anului 2009. A trecut de atunci timp suficient spre a fi scrise şi citite destule cronici. Iar cum cele mai multe erau favorabile, cum şi aşa-zisa cronică orală era asemenea, am mers plin de speranţe la Teatrul Evreiesc de Stat, acolo unde se joacă respectiva montare. Atâta doar că pe tot parcursul reprezentaţiei şi ceva vreme după încheierea ei în minte mi-a revenit obsesiv celebra zicală cu pomul lădat şi sacul aferent.

Piesa, care se cheamă în limba engleză Driving Miss Daisy, a primit în anul 1987 premiul Pulitzer pentru dramaturgie. Miss Daisy şi şoferul ei nu e ceea ce se cheamă

12/apr/2010 Din istoria diplomatică a României: demersuri în cadrul CSCE, 1966-1975 (6/6)

Demersuri diplomatice româneşti în cadrul Conferinţei pentru Securitate şi Cooperare în Europa (1966-1975)

Andreea – Iuliana Bădilă

6/6

Actul Final era alcătuit din patru domenii sau arii tematice: chestiunile legate de securitatea în Europa[1], cooperarea în materie de economie, ştiinţă, tehnologie şi mediu înconjurător, cooperarea în domeniul umanitar si nu în ultimul rând continuitatea Conferinţei.

Principiile care guvernează relaţiile între state au fost formulate sub numele de „Decalogul de la Helsinki”: egalitatea suverană, respectarea drepturilor inerente suveranităţii, nerecurgerea la forţă sau la ameninţarea cu forţa, inviolabilitatea frontierelor, integritatea teritorială a statelor, reglementarea paşnică a diferendelor, neamestecul în treburile interne, respectarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, inclusiv a libertăţii de gândire, conştiinţă, religie sau convingere, egalitatea în drepturi a popoarelor şi dreptul popoarelor de a dispune de ele însele, cooperarea între

11/apr/2010 Despre Lech Kaczynski, văzut mai de aproape – şi despre politica Poloniei, acum

Despre Lech Kaczynski, văzut mai de aproape

– fotografia reprodusă în Adevărul surprinde delegaţia Poloniei la summit-ul NATO de la Bucureşti. În stânga imaginii (în spatele preşedintelui Kaczynski) este ministrul de Externe Radek Sikorski.

Adrian Cioroianu povesteşte ce impresie i-a lăsat liderul Poloniei cu ocazia câtorva întâlniri la nivel înalt.

Magda Crişan

– ziarul Adevărul, 10 aprilie a.c.

„L-am cunoscut pe liderul de la Varşovia, Lech Kaczynski.  L-am întâlnit ca ministru de Externe la mai multe summituri la Bruxelles în 2007 şi un an mai târziu, în aprilie, la Reuniunea NATO de la Bucureşti”, spune Adrian Cioroianu.

„Preşedintele era un om admirabil din multe puncte de vedere, chiar dacă

10/apr/2010 O emisiune TV despre teribilul accident în care a fost implicat preşedintele polonez Kaczynski

Astăzi, la ora 15.00, Realitatea TV găzduieşte o ediţie specială dedicată accidentului din Smolensk, în care a fost implicată o întreagă delegaţie poloneză – condusă de preşedintele Lech Kaczynski. Invitaţi: Gabriel Bârtaş (fost ambasador al României în Polonia), pilotul Adrian Ivan, prof. Adrian Cioroianu.

(aici, înregistrarea emisiunii)

EURAST &  G E O P O L I T I K O N   felicită pe toţi cetăţenii români care, la sediul Ambasadei Poloniei la Bucureşti – str. Aleea Alexandru nr. 23 -, vor transmite condoleanţe şi  îşi vor manifesta solidaritatea cu poporul polonez în aceste clipe grele.

10/apr/2010 Ultima oră: preşedintele Lech Kaczynski şi o delegaţie poloneză – morţi într-un accident de avion în Rusia

Polish President Lech Kaczynski dies in plane crash in SW Russia

11:56, 10/04/2010 (ora Moscovei)

MOSCOW, April 10 (RIA Novosti) – A passenger plane carrying Polish President Lech Kaczynski crashed near the city of Smolensk, killing all 87 on board, Russia’s Emergencies Ministry said on Saturday.

Polish Foreign Ministry press secretary Petr Paszkowski confirmed that the Polish president was on board the Tu-154 aircraft. Kaczynski was flying with a delegation to take part in the Katyn memorial ceremonies.

_______________

Polish President In Plane Crash

 – RFE/RL, April 10, 2010

Poland’ state news agency PAP says there are no survivors from the crash of a plane carrying Polish President Lech Kaczynski today to the western Russian city of Smolensk.

Russian news agencies quote the Smolensk governor and emergency officials (unidentifed) as saying 87 people were killed today as the plane crashed while on approaching Smolensk airport for landing.

The report of deaths has not yet been officially confirmed by the Polish Foreign Ministry.

compiled from agency reports

10/apr/2010 Invitatul din weekend: D. Dungaciu despre „bătălia pentru simboluri” din R. Moldova

7 aprilie – „un pogrom”, iar Basarabia – „un lagăr de concentrare”

Dan Dungaciu

„Politica este arta de a-i face pe oameni să creadă”
(Machiavelli)

Disputele care există la Chişinău în legătură cu semnificaţia zilei de 7 aprilie trebuie aşezate pe ecranul mai larg al bătăliei pentru simboluri care a marcat istoria RM de la constituirea ei recentă până astăzi.

Bătălia pentru simboluri

Confruntarea pentru validarea, aproprierea şi interpretarea unor simboluri comunitare a însoţit orice construcţie statală, dar, date fiind circumstanţele apariţiei RM, aici lucrurile au căpătat