05/iun/2010 Despre Piaţa Universităţii, mineriade… şi ce făcea Moscova în acel timp (2/4)

Adrian Cioroianu:„Moscova nu e străină de «13-15 iunie»“

 Mihai Voinea, Cristian Delcea

Adevărul, 03 iunie a.c.

(1/4); (2/4)

„Adrian, nu te mai du acolo, lasă-i pe derbedei!”

„Adevărul”: V-au reproşat vreodată părinţii sau alţi cunoscuţi că mergeaţi la manifestaţii?

A. Cioroianu: Părinţii mei – nu, pentru că erau nişte oameni foarte deschişi, dar am avut prieteni de familie şi chiar rude care îmi reproşau şi mă întrebau ce se întâmplă în Piaţă. Îmi ziceau: „Mă, staţi, mă, acasă!”, „Adrian, nu te mai du acolo! Ocupă-te de şcoală şi lasă-i pe derbedei!”. Asta mă îndârjea şi mai mult pentru că eu ştiam ce era acolo. Ştiam că prietenii mei cu care mergeam erau studenţi foarte buni. În Piaţă nu mergeau chiulangii, să fie clar.

Se întâmpla aşa pentru că marea masă a românilor era manipulată de către presă, subordonată aproape în totalitate FSN.

Aşa este. Majoritatea ziarelor denaturau realitatea. Televiziunea Română s-a comportat absolut discutabil în acea perioadă, fără niciun fel de obiectivitate. De la neglijarea fenomenului „Piaţa Universităţii”, până la prezentarea mai multor informaţii denigratoare. Zvonuri că în Piaţă se dau droguri, bani sau alte lucruri. Eu ştiam că asta nu e adevărat, pentru că mergeam zi de zi acolo. Prietenii de familie de la Craiova credeau, însă, în acest zvonuri.

Vă întrebăm, mai în glumă, mai în serios: V-a oferit cineva droguri în Piaţa Universităţii?

Nu numai că nu m-a tentat nimeni cu droguri, dar nici n-am văzut, în Piaţa Universităţii, vreo persoană drogată. Nici măcar aurolacul nu apăruse. Dacă serveai pe cineva cu o bomboană puteau să-ţi apară vorbe că ai oferit droguri. Presa proguvernamentsală de atunci a practicat manipularea pe scară largă.

Cum vă simţeaţi în faţa unor astfel de manipulări?

Cu excepţia presei de opoziţie, discursul public era clar dominat de Ion Iliescu şi de FSN şi asta ne făcea să ne simţim ca pe un fel de insulă de unde aruncam sticle în ocean, pe care tot noi le culegeam. Asta pentru că „Piaţa Universităţii” n-a schimbat radical destinul votului din mai, poate pe unii chiar i-a îndârjit să-l voteze pe Ion Iliescu. Dar a fost o manifestare romantică, frumoasă. Nu o înţelegi dacă nu te transpui în atmosfera din 1990. Atmosferă de haos, de speranţă, de anarhie.

„Piaţa Universităţii”, o Revoluţie portocalie „avant la lettre”

Când a început să se stingă fenomenul „Piaţa Universităţii”?

După ce FSN şi Ion Iliescu au câştigat detaşat alegerile. Începând din acel moment au cam încetat acele seri în care se adunau mii de oameni, au mai rămas doar greviştii foamei. Cele mai frumoase momente au fost înainte de 20 mai, pentru că părea posibilă o schimbare.

Dincolo de intelectuali, ce fel de oameni mai veneau la manifestaţii?

Erau mulţi oameni de valoare, dar erau şi unii care probabil nu aveau ce face acasă, nu le ardea nici de muncă. Spiritul ăsta uşor anarhic al unei perioade postrevoluţionare nu avea cum să dispară peste noapte. N-aş vrea să las nici imaginea idilică a unei Pieţe în care toţi erau intelectuali, artişti sau savanţi. (va urma)

Publicitate