G E O P O L I T I K O N

Spectacolul ideilor pe hartă

05/dec/2009 Invitatul din weekend: Dan Dungaciu despre un bizar incident între Ucraina şi R. Moldova

Dosarul Palanca – de ce acum?

Dan Dungaciu

(articol publicat în ziarul Timpul din Chişinău, 4 decembrie a.c.) 

„Ucraina şi România sunt practic sortite să fie concurente în următorii cinci ani” (Vitali Kulik, directorul Centrului de studii pentru problemele societăţii civile din Kiev, 02.12.09)

Totul a început cu vizita din 3-4 noiembrie la Chişinău a secretarului Consiliului de securitate şi apărare al Ucrainei, Larisa Bogatîriova. Cu această ocazie au fost repuse pe tapet problemele demarcării hotarului moldo-ucrainean şi a recunoaşterii reciproce a proprietăţilor aflate pe teritoriul celuilalt stat. Inclusiv cazul Palanca. Momentul şi atmosfera ulterioară a vizitei oficialului de la Kiev sugerează însă altceva. Totul a plecat, în realitate, de la rapiditatea cu care s-au dezgheţat relaţiile dintre Bucureşti şi Chişinău după schimbarea de putere din R. Moldova.

Gelozii şi revendicări geopolitice

Relaţiile dintre cele două maluri ale Prutului au fost reluate cu viteză, nu doar la nivelul declaraţiilor. La unison, liderii AIE au vorbit (şi făcut) mult pentru normalizarea acestei relaţii, cea mai afectată pe timpul regimului Voronin.

(text integral format word doc. – Dungaciu – dosar Palanca – 04 dec 09 )

Reclame

5 decembrie 2009 Posted by | Geopolitica, Intelo | , , , | Lasă un comentariu

02/dec/2009 EURAST recomandă o excelentă analiză: Vl. Socor – Cum „pescuieşte” Rusia în apele politicii de la Chişinău

MOSCOW FISHING IN CHISINAU’S TROUBLED POLITICAL WATERS

by Vladimir Socor  

(The Jamestown Foudation, December 1th, 2009)

Moldova’s parliament, a product of the repeat elections in July and deadlocked since then, has scheduled its fourth official attempt this year (technically the fifth attempt) to elect a head of state for December 7.

The governing Alliance for European Integration (AEI) officially supports Marian Lupu, leader of the Democratic Party (third-largest in the four-party Alliance) as its collective candidate for head of state. However, Lupu has gone far in courting Russian support and risks being abandoned by the AEI. Unofficially, some AEI factions are considering ways to scuttle Lupu’s candidacy. The nominally Communist opposition has refused to designate a candidate thus far. The Communists, in power from 2001 to 2009, hold more than enough seats to block the election of the head of state in parliament and force new parliamentary elections.

While the tug-of-war between the Communists and the AEI captures public attention, a parallel contest is ongoing within the AEI itself. Behind the Alliance’s façade of unity, certain leaders have not conclusively given up their own presidential ambitions, which they had seemed to renounce when nominating Lupu as joint candidate. With the presidential election turning into a long-drawn-out process, and Lupu’s chances consequently looking more uncertain, internal rivalries are recrudescing in the AEI.

The incumbent prime minister, Vlad Filat (Liberal-Democrat Party leader), and the leader of Moldova Noastra (AEI’s smallest party) Serafim Urecheanu, had announced their presidential ambitions prior to AEI’s nomination of Lupu. The parliament’s incumbent chairman and acting head of state, Mihai Ghimpu, has repeatedly announced his readiness to continue as acting head of state for as long as necessary to change the constitution.

The gathering threats to Lupu’s candidacy have forced him to seek Russian and local Communist support (see EDM, November 4, 30). Lupu unveiled his predicament publicly for the first time in his November 24 news conference. Alluding to „differing positions and voices [within the AEI] regarding the presidential election”, he could not predict „whether these would unify or would divide even further.” Lupu warned against the intractable situation that would result „if the principles, adopted at the Alliance’s foundation [i.e, the presidential nomination], are not respected.” If the presidential election fails again and new parliamentary elections are held, Lupu said, the Democratic Party might run separately from the other AEI parties, seeking „ideologically compatible” allies in and out of parliament (Moldpres, November 24). He went on to characterize Moldova’s nominal Communist Party as largely compatible (Timpul, November 30, citing Pro-TV, November 27).

Concurrently, Lupu has proposed a 12-point platform for cooperation with the opposition Communist Party. Initiated by him and said by him to carry AEI’s endorsment, the platform is subject to further negotiation with the Communist Party, as a possible basis for Lupu’s election as president with that party’s support (Basapress, NewsIn, November 25).

Lupu’s AEI rivals have seized this opportunity to threaten his candidacy openly. On November 30 the Chisinau newspaper „Timpul,” closely linked with Filat’s Liberal-Democrat Party, vehemently attacked Lupu’s platform and sharply questioned whether it carried the AEI’s endorsment. The attack focuses on perennial, emotional issues of national identity. It rejects the Lupu platform’s planks about „creating conditions for ethnic groups’ active participation in political life,” „a balanced approach to the teaching of history,” and „combating irredentism.” It interprets these three, semi-coded planks as implying a privileged treatment to „Russian-speaking” ethnic groups, renouncing the teaching of Romanian history, and resisting Romanian influence („irredentism”). And it takes equally vehement issue with Lupu’s recent statement (Pro-TV, November 27) about strict observance of Moldova’s permanent status of neutrality and Moldova being a „multiethnic and multicultural country.”

Those parts of Lupu’s platforms read like a desperate attempt to secure Russia’s and the local Communist Party’s support. „Timpul” is almost certainly accurate in its interpretation of Lupu’s planks. This influential newspaper speaks for Romanian-minded Chisinau circles across party lines, including Filat’s latent rival, the Liberal Party of parliament chairman and acting head of state Mihai Ghimpu. With six days to go until the presidential election, „Timpul”‘s assault on Lupu indicates that AEI leaders are seriously considering abandoning Lupu’s presidential candidacy and prolonging Ghimpu’s acting presidency for an undefined period of time, in breach of the admittedly flawed constitution, and pending changes to that document by referemdum.

Thus, Lupu’s tactical rapprochement with Russia is playing into the hands of his rivals within the AEI. His tactics risk squandering his reputation as a Western-oriented politician, favorably regarded in Brussels and other European capitals, and with no personal links to Russia thus far. Unlike the other AEI leaders, Lupu has no personal links to Romania either. He and a few other AEI politicians of Lupu’s generation (now in their early 40s) represent a cultural leap from the post-Soviet era into the European integration era for Moldova. Nevertheless, feeling cornered inside the AEI, Lupu has reached out recklessly close to Russia and the Communists.

Russia would prefer a Moldovan leadership that modifies the existing, unambiguous European orientation by introducing a two-vector policy between Europe and Russia. By the same token, Russia would welcome a Moldovan leadership that sets limits to Romanian influence in Moldova.

Moscow’s optimal solution would be to support a respected Moldovan politician with a European face, who would preside over a two-vector policy. Furthermore, such a Moldovan president would have to operate in alliance with one or several political groups amenable to Russian influence. Moscow apparently hopes that it could embed Lupu into such an arrangement. However, the Kremlin’s attempts to persuade the Moldovan Communist Party or at least a part of it to break the deadlock and support Lupu’s election as president (see EDM, November) have not borne fruit thus far.

There are no pro-Russia elements in the AEI; and few such in the opposition Communist Party’s leadership (which had distanced itself dramatically from Moscow in recent years). All Moldovan political leaders including Communists subscribe to the goal of European integration (despite differences of degree in their understanding of that goal). The Communist Party, however, has switched from a pro-Europe stance to an equidistant stance between Europe and Russia in its electoral rhetoric this year.

While some AEI politicians feel close to Romania, and some are prone to Romanian national irredentism, no significant Moldovan politician is oriented toward Russia. Even among Communist parliamentarians, political Russophiles (as distinct from cultural ones) are a few passive backbenchers. Russian direct political influence in Chisinau had been nil during the nominally Communist Vladimir Voronin’s presidency (2001-2009). Pro-Moscow groups operate outside the Communist Party, on the left fringe of „Russian-speaking” ethnic groups.

However, Chisinau’s intense partisan, factional, and personal rivalries–coupled with the urgency of external economic support to the new government–impel some leaders and groups to reach out not only to the European Union or Romania, but also to Russia. In this situation, presidential aspirants and government leaders responsible for the economy are engaging in tactical fence-mending with Moscow.

Consequently, Moscow sees an opportunity to build political influence in Chisinau for the first time after 1991. It has started this effort almost from scratch in recent months. The Kremlin and the Russian government are approaching Moldovan political groups and key contestants for power, seeking to shape the outcome and create a basis for working with a post-crisis government. However, the Communists are not readily amenable, and Lupu is overplaying his tactical hand.

_______________________

(click pe imagine pentru o rezoluţie mai bună)

 by Bill Schorr, 05 nov 09

2 decembrie 2009 Posted by | caricaturi / comics, Geopolitica, Intelo | , , , , , , , , | Lasă un comentariu

20/nov/2009 Invitatul din weekend: D. Dungaciu despre vizita premierului V. Filat la Bucureşti

Filat vine la Bucureşti şi pune Moscova pe gânduri

Dan Dungaciu

– text publicat în ziarul Timpul din Chişinău, 20 noiembrie a.c. –

„Est-europenii ar trebui să înceteze să se mai comporte ca nişte bebeluşi şi să înceapă să-şi rezolve singuri problemele, în loc să meargă de fiecare dată la americani pentru a se plânge de agresivitatea Rusiei”. (Zbigniew Brzezinski, 17.11.09, Prague Daily Monitor)

Declaraţia oficialului american, fost consilier pentru probleme de securitate naţională al preşedintelui Jimmy Carter, considerat încă extrem de influent în politica externă a SUA, nu înseamnă în niciun caz o invitaţie la resemnare adresată europenilor. Dimpotrivă. În măsura în care devine evident că pentru SUA interesul pentru zona Pacificului sporeşte, iar dosare precum Iranul, Afganistanul sau China vor deveni tot mai importante, actorii europeni şi, mai ales, est-europeni vor trebui să devină tot mai activi în regiunea lor. Va fi nevoie de mai multă coordonare, coerenţă şi imaginaţie. Astfel, invitaţia nu e la resemnare, ci la acţiune.

Filat vine acasă

Cea mai semnificativă evoluţie regională este redesenarea relaţiei Bucureşti-Chişinău şi vizita premierului Vlad Filat în România. O vizită de succes, consemnată ca atare, şi unde diferenţa de prestaţie a noilor autorităţi faţă de „regimul Voronin” a fost ca de la cer la pământ. Este remarcabil, în ciuda tensiunilor enorme acumulate în viaţa publică din România, că toţi liderii politici sunt unanimi în a considera relaţia cu R. Moldova prioritară şi în a indica Bucureştiul ca principalul susţinător al Chişinăului pentru integrarea euroatlantică.

Mai mult, este extrem de semnicativ faptul că, deşi România trece şi ea printr-o perioadă de criză, nu a existat niciun protest sau reacţie publică faţă de declaraţiile autorităţilor de la Bucureşti privind acordarea de ajutoare pentru R. Moldova, creşterea numărului de burse, gratuitatea vizelor, anularea unor taxe pentru studenţii basarabeni etc. Consensul din acest punct de vedere este esenţial şi nu a fost îndeajuns subliniat. Revenind la vizita propriu-zisă, deşi petrecută în condiţii de incertitudine la Bucureşti, aceasta a lansat o serie de semnale şi proiecte remarcabile.

În primul rând, cele legate de „limba română, limbă maternă” şi „revenirea acasă, în Europa” (formula inteligentă a premierului a fost ruptă în două şi îndelung speculată de presa comunistă de la Chişinău). În al doilea rând, Acordul de mic trafic la frontieră şi instituţiile aferente (Consulate româneşti la Cahul, Bălţi şi, eventual, Ungheni), fără condiţionări legate de alte documente politice bilaterale.

În al treilea rând, demersuri pentru asigurarea securităţii energetice a R. Moldova prin interconectarea sistemelor energetice între R. Moldova şi România. Preşedinţii Băncii Europene de Investiţii şi al Băncii Europene pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare i-au promis premierului Filat că cele două instituţii vor cofinanţa proiectele ce ţin de interconectarea sistemelor energetice şi a reţelelor de gaze între R. Moldova şi România.

Moscova reacţionează

Presa rusă a scris despre vizită în termeni iritaţi, iar presa pro-comunistă de la Chişinău a tradus judicios mesajul în limba română. Cea mai dură poziţie vine de la politologul rus Aleksei Martînov, directorul Institutului pentru statele noi de la Moscova, care a reacţionat prompt la declaraţiile lui Filat, transmiţând trei mesaje importante. Primul, că Rusia nu va coborî în niciun fel ştacheta sub cererile din Memorandumul Kozak în ceea ce priveşte negocierile pe chestiunea transnistreană.

Al doilea, că cetăţenii ruşi din Transnistria rămân „patrimoniul” Moscovei: „Doreşte [premierul Filat, n.n.] ca Rusia să-i abandoneze şi să-i uite pe aceşti 140.000 de cetăţeni ai săi? Sau să permită eliminarea fizică a acestora, prin retragerea trupelor de pace din Transnistria? Sau Putin trebuie să dea ordin, personal, ca oamenii de afaceri ruşi să-şi abandoneze activele din Transnistria în folosul lui Filat şi al prietenilor săi?”.

Al treilea mesaj e că „actuala Putere de la Chişinău nu a fost numită de Moscova, aşa că nu ştiu dacă ar trebui să discutăm ceva anume cu guvernul marionetă moldovean. Dar, dacă există vreo raţiune, atunci ar fi mai bine să discutăm cu „autorii proiectului”. Şi, înainte de toate, Rusia trebuie să se îngrijească în regiune de soarta cetăţenilor ruşi şi de dezvoltarea stabilă a Transnistriei, unde aceştia locuiesc în principal”.

Am citat in extenso pentru că fragmentul este extrem de semnificativ. Expertul rus nu spune cine sunt „autorii proiectului”, dar aluzia este străvezie. Martînov nu face decât să reia acuzaţia oficială lansată la adresa României de către preşedintele Voronin şi soldată cu blocarea totală a relaţiei cu Bucureştiul. Doar că, de data asta, deşi trage aceeaşi concluzie, expertul rus sugerează că măsurile ce trebuie luate sunt diferite. Nu blocaj, ci „discuţii”. Iar în timpul discuţiilor, problema Transnistriei şi a cetăţenilor ruşi de acolo vor fi determinante…

Poziţia exprimată de Martînov este semnificativă. Nu e vorba că este corectă sau incorectă şi ar fi inutil să amintim că, despre implicarea Bucureştiului, nu au fost în stare să aducă probe nici cele mai antiromâneşti autorităţi de la Chişinău şi instituţiile lor. E vorba însă de o viziune provocatoare şi care arată că în regiune lucrurile sunt departe de a fi limpezite odată şi pentru totdeauna.

Balcanii de Vest revin în atenţie. Dar R. Moldova?

Problema R. Moldova va fi resuscitată şi pe un alt canal, respectiv revenirea bruscă în atenţia Europei a Balcanilor de Vest. Şi asta nu neapărat din dorinţa occidentalilor, ci din cauza unor resurecţii de formulă imperială nu doar a Rusiei, ci şi a Turciei, state cu o memorie istorică masivă, grea şi cu efecte expansioniste. Declaraţiile din ultima vreme ale autorităţilor de la Ankara – potrivit cărora interesele Turciei în Balcanii de Vest (în special Albania, Kosovo sau Bosnia-Herţegovina) sunt legitime şi importante – nu au trecut neobservate. Lobby-ul turc pe lângă Statele Unite pentru musulmanii bosnieci este cel puţin la fel de intens precum sprijinul diplomatic al ruşilor pentru sârbii din Republica Srpska. (text integral)

 

20 noiembrie 2009 Posted by | Geopolitica, Intelo | , , , | Lasă un comentariu