G E O P O L I T I K O N

Spectacolul ideilor pe hartă

24/febr/2010 O carte dedicată istoriei cooperativizării pământurilor în Oltenia

Carnet editorial: “Politici agrare în Oltenia anilor 1949-1962”

Un demers de excepţie al cercetătorului Cezar Avram

Constantin Romulus Preda

Volumul cercetătorului Cezar Avram, trecut aproape neobservat şi intitulat “Politici agrare în Oltenia anilor 1949-1962 (Mutaţii socio-economice în satul românesc)”, scris cu sobrietate şi concizie, în numele exactităţii de tip ştiinţific, poate fi socotit un eveniment editorial.
Bibliografia impresionantă folosită de istoricul craiovean presupune zile şi nopţi de lucru tenace, de aplecare asupra textelor doveditoare, autorul izbutând să pună în evidenţă un studiu ce reprezintă (prin date, cifre, cazuri edificatoare privind constrângerile socio-economice şi politice asupra spaţiului mioritic în avântul revoluţionar al anilor colectivizării) o contribuţie meritorie la cunoaşterea unui proces istoric care şi-a pus amprenta pe destinul poporului nostru.
Acad.prof.univ.dr. Dinu C. Giurescu salută astfel apariţia cărţii: ”Politici agrare în Oltenia anilor 1949-1962 (Mutaţii socio-economice în satul românesc)” reprezintă un capitol nou al cunoaşterii istoriei contemporane a României. Istoricul Cezar Avram urmăreşte şi demonstrează, cu obiectivitate şi professionalism, cum s-a obţinut ceea ce Gh. Gheorgiu-Dej numea în 1949 <<liberă consimţire>>”.

Documentele Plenarei C.C. a PMR din 3 martie 1949, după cum precizează autorul acestei cărţi de căpătâi, au direcţionat schimbarea liniei politice a conducerii comuniste de la Bucureşti faţă de lumea satului, în general, şi faţă de ţărani în special.Rezoluţia Plenarei a reprezentat „textul de bază în problema colectivizării, cea mai clară declaraţie asupra politicii agricole a comunismului român”.Începând cu anul 1949, politica agrară a deceniului şase şi a primilor ani ai deceniului şapte axată exhaustiv pe colectivizare-componentă esenţială a revoluţiei socialiste-a fost elaborată sub influenţa modelului stalinist şi implementată prin forţă, sub atenta supraveghere şi „consiliere” a sovieticilor, aflaţi pretutindeni în ţară, fie cu unităţi militare de ocupaţie fie cu oameni ai serviciilor secrete.
Politica agrară din anii regimului comunist, pentru a putea fi prezentată şi înţeleasă în toată complexitatea ei, necesită nu numai o analiză a problemelor generale, de ordin ideologic, ci şi a efectului asupra segmentelor colectivităţii, în special, şi a societăţii, în general, a derulării „actului de comandă” în diferitele zone geografice ale ţării.
Prezentarea corectă, sub toate aspectele, a istoriei românilor în etapa comunistă reprezintă, astăzi, un obiectiv major al istoriografiei româneşti.
Structurat în cinci capitole, studiul cuprinde şi un interesant şi inedit „Opis privind rezistenţa ţărănimii din satele regiunii Oltenia împotriva colectivizării, 1949-1962”. Opisul, care ar merita o recenzie aparte, consemnează răscoale, răzmeriţe şi împotriviri pe faţă în peste cincizeci de sate, la care participă bărbaţi, femei şi copii din rândul ţăranilor săraci şi mijlocaşi. Opisul cu ţăranii arestaţi, anchetaţi şi judecaţi în anii colectivizării cuprinde circa 882 de cazuri individuale.
Iniţiativa elaborării acestui studiu, prin strădania eminetului cărturar Cezar Avram, este una majoră şi utilă pentru completarea informaţiei privind acea parte a regimului comunist mai puţin cunoscută, pentru întregirea tabloului satului românesc în anii colectivizării.

Reclame

24 februarie 2010 Posted by | Intelo, Istorie | , , , , | Lasă un comentariu

31/aug/2009 Fotbalul ca istorie: in memoriam Ion Oblemenco

Acel şut care oprea inima Olteniei

Adrian Cioroianu

 Toată magia consta în şutul lui. Pentru că şutul acesta punea pe jar şi arunca în sus un oraş întreg şi chiar mai mult. Iar în Craiova acelor ani ’70 vuietul stadionului se auzea până departe, din Luncă şi până la Parcul Romanescu şi până în centru, la Minerva, şi până spre Valea Roşie. Nu este aici nici o metaforă şi nici o figură de stil: casa în care am copilărit este pe strada Ana Ipătescu (din Blv. Unirii în sus, pe lângă Farmacia nr. 4, spre Biserica Ungureni), şi până în curtea aceea răzbăteau, în după-amiezile acelor duminici, două sunete aparte: fie răgetele leului din parc, stresat probabil de cohortele de vizitatori, fie zbierătele spectatorilor de pe atunci noul stadion Central, extaziaţi sau agonizaţi de un gol sau de o ratare. De cele mai multe ori eram la faţa locului, în băncile de lemn ale arenei, printre bărbaţi cu tranzistoare în mâini, care fumau Carpaţi şi spărgeau seminţe de floare vândute “la cornet” de tinere cu fuste şi basmale ce se mişcau printre rânduri cu dezinvoltura stewardeselor ce patrulează pe culoarele avioanelor.

Dar atunci când şuta Oblemenco se opreau din mers până şi vânzătoarele de seminţe! Ele, şi miliţienii de pe margine, şi copiii de mingi, şi oamenii de rând de la peluze, şi băieţii din galerie, şi ţâncii ridicaţi pe vârfuri la ţâşnitorile de apă, şi ştabii de partid de la tribuna zero – cu toţii deveneam un fel de creatură colectivă, cu mii de ochi şi cu o singură inimă, ce ne ţineam la unison respiraţia atunci când şiretul ghetei lui Oblemenco atingea mingea în cel mai delicat punct al acesteia. Uneori era gol, alteori nu. Dar acel şut inducea o pauză în toată fiinţa celor de pe Central. Pentru că şutul acesta era o minune în sine. La un capăt al acestui şut era o minge de piele pe care nu-mi aduc aminte să fi fost scrisă vreuna dintre marile mărci de astăzi – şi totuşi, acel balon banal făcea volte de poveste, sărea peste ultimul fundaş, peste palmele deschise ale portarului, uneori muşca bara şi intra în plasă. Iar la celălalt capăt al şutului era un bărbat cu plete în spiritul epocii, cu un calm de copil de la Dunăre crescut fără mofturi şi cu un bun simţ pe măsura unui tânăr dintr-o epocă în care despre vedete se vorbea mai puţin decât azi, dar ele erau cu mult mai reale.

Pentru că Oblemenco era vedeta Olteniei chiar şi pe când acest cuvânt nu ne intrase în vocabularul curent. O mare vedetă fără pic de vedetism. Până ca inima lui să înceteze de a mai bate, el ne-a oprit-o, de zeci de ori, preţ de-o frântură de clipă, pe-a noastră. Când şiretul ghetei lui Oblemenco atingea obrazul mingii, Oltenia întreagă intra într-un stop cardiac de plăcere şi de aşteptare.

(text dintr-un volum în curs de apariţie dedicat memoriei lui Ion Oblemenco – coord. Ion Jianu, Craiova, 2009)

31 august 2009 Posted by | Intelo, Istorie | , , , , , , | Lasă un comentariu