G E O P O L I T I K O N

Spectacolul ideilor pe hartă

13/oct/2009 Hillary Clinton în Rusia, Vladimir Putin în China. Ce urmează?

Hillary Clinton în Rusia, Vladimir Putin în China. Ce urmează?

 

Adrian Cioroianu

Secretarul de stat al SUA, Hillary Clinton, este într-o vizită de trei zile la Moscova şi are întîlniri cu ministrul rus de Externe Serghei Lavrov (12 octombrie), cu preşedintele Rusiei (13 octombrie), Dimitri Medvedev, şi cu alte oficialităţi locale.  H. Clinton speră să obţină sprijinul explicit al Moscovei în a transmite un mesaj ferm Iranului – referitor la programul nuclear al acestui stat. Totodată, dna Clinton şi gazdele sale vor aborda subiectul tratatului bilateral privind reducerea armelor nucleare, care se speră că va fi semnat de B. Obama şi D. Medvedev pînă la sfîrşitul acestui an – în condiţiile în care acordul START din 1991 expiră.
În acelaşi timp, premirul rus Vladimir Putin se află într-o vizită de trei zile în China (12-14 octombrie) – iar luni, 12 octombrie a.c., tocmai s-a anunţat semnarea unor contracte bilaterale în valoare de 3,5 miliarde dolari (în domeniile bancar, construcţii, drumuri şi căi ferate, tehnologie energetică).
Un capitol aparte al vizitei premierului Putin în China ar putea fi o decizie comună ruso-chineză privind instituirea unui „sistem monetar bilateral” care să se bazeze pe rublă şi pe yuan – şi nu pe dolar (sau euro).
Fără îndoială, în măsura în care acest deziderat se va materializa el va alimenta speculaţiile din săptămînile precedente referitoare la un efort comun (unii îl numesc „complot”) de a detrona dolarul ca monedă-etalon a schimburilor comerciale internaţionale (vezi materialul EURAST ).

Reclame

13 octombrie 2009 Posted by | Geopolitica | , , , , , , , | Lasă un comentariu

09/oct/2009 China, Rusia, India, Brazilia: vor salva sau vor supune Occidentul?

Geopolitica ieşirii din criză

– vor salva China sau Brazilia lumea occidentală? –

Adrian Cioroianu

În anul 2001, firma americană de audit Goldman Sachs a lansat termenul BRIC – un acronim / cvasi-joc de cuvinte plecând de la iniţialele statelor cu economii emergente, a căror creştere se anunţa relativ spectaculoasă în viitorul previzibil: anume Brazilia, India, Rusia şi China. Economişti de mare calibru se încăpăţânează să prognozeze faptul că aceste economii din spaţiul BRIC vor fi capabile, împreună, să depăşească economiile însumate ale principalelor şapte state industrializate din prezent (aşa-numitul G7), undeva spre anul 2035 (dacă nu cumva chiar spre 2027).

În ultima vreme Rusia a fost puternic afectată de scăderea preţului la petrol şi gaze (şi de propriul său sistem politic, autoritar, etatist şi puţin transparent). După o perioadă (2000 – 2008) în care PIB-ul a crescut cu o medie de 6 la sută pe an – ani în care cererea mondială de petrol şi gaze a crescut mână în mână cu preţul acestora –, economia Rusiei a fost cea mai nepregătită (dintre economiile BRIC) pentru febra bancar-financiară care ne-a îmbolnăvit pe toţi.

Motorul grupului BRIC este, incontestabil, China: creşterea ei din ultimul deceniu se bazează pe un constant progres al cererii şi consumului intern şi pe o economie în care statul a avut grijă ca macro-investiţiile să fie favorizate. China are 2000 de miliarde de dolari (!) investiţi în bonuri de tezaur americane (text integral).

9 octombrie 2009 Posted by | Geopolitica | , , , , , , | Un comentariu

07/oct/2009 O nouă „nouă ordine mondială” şi un complot împotriva dolarului?

Se pregăteşte un complot împotriva dolarului?

EURAST Center

 De la finele celui de-al doilea război mondial şi pînă azi, dolarul american a fost moneda de referinţă a mediilor economice mondiale şi, totodată, un simbol – admirat sau contestat – al unei anumite “ordini mondiale”. Dolarul a rezistat Războiului Rece şi încercărilor Kremlinului comunist de a-l sabota, a rezistat şocurilor petroliere şi crizelor adiacente şi, în fine, a părut a fi unul dintre elementele de liant ale globalizării.

Cît timp va mai rămîne astfel? – iată o întrebare din ce în ce mai insistentă. După şase luni – sau chiar şapte, după alte analize – de cădere în raport cu alte monede de referinţă, dolarul american pare la răspîntie. Criza de ansamblu a economiei mondiale, deficitul american în creştere, datoria publică masivă a Statelor Unite dar şi speculaţiile (premeditate?) ale mediilor bursiere din afara SUA pot transforma această lentă scădere a dolarului într-o inflaţie de proporţii.

În paralel, rumori confirmate doar în parte vorbesc despre un atac concertat la adresa Wall Street-ului şi monedei americane: ţările arabe din Golf, alături de China, Rusia, Japonia, Brazilia (după unele surse) şi Franţa (ultima, aparent în numele Uniunii Europene, dar fără un mandat în acest sens) s-ar afla în negocieri pentru imaginarea (deocamdată) a unei monede universale de referinţă alta decît dolarul – una care să aibă ca medie de referinţă valoarea yen-ului japonez, a yuan-ului chinezesc, valoarea monedei euro şi a rublei ruseşti, valoarea aurului, preţul la petrol şi gaze naturale etc.

Ideea nu este nouă. Ea a fost lansată, în primăvara acestui an, de înalţi oficiali chinezi şi a fost de cîteva ori reluată, pe diverse tonuri, de lideri ai sistemului Putin-Medvedev din Rusia (preşedintele Medvedev a amintit subiectul pe 26 septembrie a.c., la conferinţa de presă de după reuniunea G20 de la Pittsburg).

Marţi, 6 octombrie, ziarul britanic The Independent dădea ca certe aceste “întîlniri secrete” între miniştri de finanţe şi guvernatori ai băncilor naţionale ale unor state care conspiră tot mai transparent împotriva dolarului.

Ulterior, cîteva dintre statele vizate în articolul britanic au negat alegaţiile. Dar comentariile despre această încercare de prefigurare a unei noi „noi ordini mondiale” continuă. Şi ele în nici un caz nu vor face dolarul să crească.

___________

Cîteva perspective asupra subiectului:

„The U.S. dollar continued its six-month slide Tuesday amid a growing international chorus that wants the dollar replaced – or at least supplemented – as the world’s reserve currency, a move that would end the greenback’s six decades of global dominance. The dollar has come under attack from abroad as the economic crisis has played out, thanks to the Federal Reserve’s decision to flood a seized-up financial system with liquidity last fall. The central bank’s moves likely staved off deflation, but the massive influx of new dollars has devalued existing ones. Foreign nations are worried that the massive U.S. national debt and rising deficits are not being addressed. And though inflation is not yet a concern in the United States, a prolonged slide in the dollar’s value could lead to higher prices for consumers.” – Washington Post, 7 octombrie 2009.

„Investors clamored to buy pretty much anything on Tuesday — as long as it was not the dollar. “Right now it doesn’t give any sign of pulling back significantly,” said James Steel, a commodities analyst at HSBC. “There’s still a worry about the dollar. There’s a latent worry about inflation.” The dollar slipped further against major currencies, continuing a decline that has sent it tumbling 15 percent since early March. The dollar fell to $1.47 against the euro, and the Japanese yen strengthened to 88.83 for every dollar.” – New York Times, 7 octombrie 2009.

„We need to further discuss one of our initiatives, I mean the idea of a greater number of regional reserve currencies. The good news is that this idea is now coming into its own. Nobody is rolling their eyes or saying: „Oh, and why? It is pointless. We have the dollar and the euro. What else do you want? These already cover everything.” Now this idea is finally becoming evident. Another thing is that in order to ensure the establishment of additional reserve currencies or, say, use the ruble as a reserve currency, we need conditions to be ripe and for the ruble to become attractive. This is a challenge for us. But in and of itself this idea has already found a greater number of supporters and is being discussed. ” – preşedintele rus Dimitri Medvedev, 26 septembrie 2009.

„In the most profound financial change in recent Middle East history, Gulf Arabs are planning – along with China, Russia, Japan and France – to end dollar dealings for oil, moving instead to a basket of currencies including the Japanese yen and Chinese yuan, the euro, gold and a new, unified currency planned for nations in the Gulf Co-operation Council, including Saudi Arabia, Abu Dhabi, Kuwait and Qatar. Secret meetings have already been held by finance ministers and central bank governors in Russia, China, Japan and Brazil to work on the scheme, which will mean that oil will no longer be priced in dollars.” – The Independent, 6 octombrie 2009.

„Les attaques contre le dollar se multiplient, y compris dans l’enceinte des assemblées du FMI et de la Banque mondiale qui se terminent mercredi 7 octobre à Istanbul en Turquie. Un billet vert de plus en plus attaqué par les pays émergents qui souhaitent un rééquilibrage vers leurs monnaies. Les rumeurs consistent à dire que la monnaie américaine pourrait être lâchée très rapidement par plusieurs pays émergents, dont la Chine. Ces rumeurs concernent aussi les pays du Golfe qui seraient en train de négocier secrétement la fin du dollar pour acheter du pétrole. Le Qatar, le Koweït et de la Russie ont démenti.” – Radio France International, 6 octombrie 2009.

7 octombrie 2009 Posted by | Geopolitica, Istorie | , , , , , , | 3 comentarii

09/apr/2009 Geopolitica ieşirii din criza mondială

Geopolitica ieşirii din criză

– vor salva China sau Brazilia lumea occidentală? –

 Adrian Cioroianu

În anul 2001, firma americană de audit Goldman Sachs a lansat termenul BRIC – un acronim / cvasi-joc de cuvinte plecând de la iniţialele statelor cu economii emergente, a căror creştere se anunţa relativ spectaculoasă în viitorul previzibil: anume Brazilia, India, Rusia şi China. Economişti de mare calibru se încăpăţânează să prognozeze faptul că aceste economii din spaţiul BRIC vor fi capabile, împreună, să depăşească economiile însumate ale principalelor şapte state industrializate din prezent (aşa-numitul G7), undeva spre anul 2035 (dacă nu cumva chiar spre 2027).

În ultima vreme Rusia a fost puternic afectată de scăderea preţului la petrol şi gaze (şi de propriul său sistem politic, autoritar, etatist şi puţin transparent). După o perioadă (2000 – 2008) în care PIB-ul a crescut cu o medie de 6 la sută pe an – ani în care cererea mondială de petrol şi gaze a crescut mână în mână cu preţul acestora –, economia Rusiei a fost cea mai nepregătită (dintre economiile BRIC) pentru febra bancar-financiară care ne-a îmbolnăvit pe toţi. În prezent, Rusia are o inflaţie de cca. 12 la sută iar şomajul a atins 8,5 procente. În plus, Rusia are o reală problemă demografică: naşteri relativ puţine şi o durată medie a vieţii redusă în comparaţie cu standardele europene. La aceasta s-a adăugat în ultimul deceniu creşterea alarmantă a consumului de droguri (provenite, în mare parte, din Afganistan): cca. 2,5 milioane de ruşi ar fi narco-dependenţi. Pe scurt: câtă vreme preţul petrolului (şi implicit al gazului natural) este la un nivel modest, Rusia suferă – pentru că nu a ştiut să-şi investească sumele uriaşe încasate în ultimul deceniu, cât valoarea de piaţă a hidrocarburilor a fost mare.

Motorul grupului BRIC este, incontestabil, China: creşterea ei din ultimul deceniu se bazează pe un constant progres al cererii şi consumului intern şi pe o economie în care statul a avut grijă ca macro-investiţiile să fie favorizate. China are 2000 de miliarde de dolari (!) investiţi în bonuri de tezaur americane – de aici recentele avertismente ale premierului chinez Wen Jiabao către Washington, prin care le cerea americanilor să ţină sub control deprecierea propriei lor monede. Mai mult: guvernatorul Băncii centrale a Chinei, Zhou Xiaochuan, a dus avertismentul şi mai departe şi a spus că dacă echipa lui Barack Obama nu revitalizează economia americană (şi, implicit, moneda SUA), atunci China va propune instituirea unei altei monede de referinţă pentru Fondul Monetar Internaţional (care în prezent lucrează, cum se ştie, cu dolarul american). În timp ce marea parte a economiilor occidentale vor termina acest an cu un bilanţ negativ, pentru China se estimează o creştere, în 2009, cu 6-7 la sută, şi chiar cu 8 la sută pentru 2010. Cei care se aventurează în calcule pe termen lung au curajul să previzioneze, pentru China, o medie de creştere anuală de peste 5 la sută pentru întreaga perioadă 2011-2050!

 O altă revelaţie a acestui BRIC este Brazilia. Cu trei ani în urmă, când eram în Parlamentul European, ascultam specialişti care ne asigurau că Brazilia va fi grădina mondială a secolului al XXI-lea. Cum spunea recent un articol din Newsweek, dacă există o poveste de succes a Americii latine, atunci aceasta se cheamă Brazilia. Recent l-am văzut, pe un post TV american, intervievat pe cel care de şase ani ocupă prima poziţie în stat – preşedintele Luiz Inácio Lula da Silva, fost sindicalist iar mai nou unul dintre liderii care realmente contează în lume (să adaug că, în martie acest an, Lula da Silva a fost primul şef de stat latino-american care a fost primit de Obama la Casa Albă – un detaliu care spune multe). Ce spunea respectivul: în ultimii şase ani cca. 20 de milioane de brazilieni (adică un număr similar cu populaţia României de azi!) au fost ridicate de sub pragul de sărăcie şi au intrat în clasa mijlocie locală (ceea ce face – spun experţii – ca Brazilia să fie, într-adevăr, unul dintre statele cu cea mai dezvoltată şi mai stabilă clasă mijlocie din lume). Când Lula da Silva ajungea la putere, datoria publică a statului reprezenta 55 de procente din PIB; astăzi, ea este 35 de procente şi scade lună de lună. Atunci, inflaţia era de 12 procente pe an; astăzi este de 4,5 procente, tot în scădere. În ultimii ani, exporturile braziliene au crescut cu 400 la sută (!). Recent, Brazilia a inventariat şi ceva noi rezerve de petrol pe teritoriul său – dar nu-şi propune să exporte ţiţei brut, ci mai curând derivate cu prelucrare înaltă. Calculele sunt de asemenea manieră făcute încât statul brazilian să fie în câştig câtă vreme preţul mondial al petrolului este mai sus de 35 de dolari pe baril (în prezent el este în jur de 40). Pe scurt, din punctul de vedere al indicatorilor economici, Brazilia traversează cea mai fastă perioadă a istoriei sale din ultimii 30 de ani. Şi totuşi, Lula da Silva spune cu modestie că principala sa realizare este că săracul din Brazilia este acum mai puţin sărac[1].

 Desigur, este suficient loc pentru comentarii. În primul rând, putem glosa pe marginea credibilităţii tuturor acestor super-economişti. Tocmai aceşti experţi au fost incapabili să ne avertizeze şi pe noi, clienţii de rând ai băncilor. Cu excepţii notabile: cum ar fi Nouriel Roubini, profesor de Ştiinţe Economice la New York University, cel care încă din septembrie 2006 avertiza asupra iminenţei crizei – dar nu l-a luat nimeni în serios, se pare (astăzi, Roubini a devenit – logic – un foarte bine plătit consultant financiar). Pe acest fond, înfloresc scenarii conspiraţioniste (cum că această criză ar fi fost fabricată undeva, de cineva, cu vreun scop anume) sau scenariile apocaliptice (cu un punct de plecare, de exemplu, în faptul real că între 2000 şi 2008 China şi-a dublat bugetul militar!).

Coincidenţă sau nu, la recentul summit G20 de la Londra (care a adunat liderii celor mai puternice 20 de state ale lumii într-o încercare de a găsi o soluţie crizei), preşedintele Obama a avut întâlniri bilaterale cu Hu Jintao (preşedintele Chinei), cu Manmohan Singh (premierul Indiei) şi cu preşedintele rus Dimitri Medvedev.

Desigur, noi, în România, suntem mult mai norocoşi. La ora la care scriu (ca şi în ultimele cinci zile) televiziunile şi ziarele vorbesc numai despre arestarea lui Gigi Becali.

Fie că la noi nu a ajuns criza, fie că eram în ea de când ne ştim.

 


[1] „Brazil has to be bold”, în Newsweek, 30 martie 2009.

_________________________________

text publicat în revista „Scrisul românesc”, nr. 4, aprilie 2009.

9 aprilie 2009 Posted by | Geopolitica | , , , , , , , | Lasă un comentariu