Spectacolul ideilor pe hartă

08/apr/2010 La Praga, azi, va fi semnat noul tratat SUA – Rusia privind dezarmarea nucleară


În fine, se întâmplă! La Praga, azi, este semnat noul tratat SUA – Rusia privind dezarmarea nucleară 


Barack Obama şi Dimitri Medvedev – preşedinţii Statelor Unite şi Rusiei – urmează să semneze azi la Praga noul tratat de reducere a arsenalelor nucleare. Evenimentul de astăzi este considerat unul istoric, chiar dacă negocierea a fost mai anevoioasă decât estimau majoritatea experţilor (iniţial, semnarea era prevăzută pentru finalul anului 2009).

Noul acord înlocuieşte tratatul START, semnat în perioada ce a urmat sfârşitului războiului rece, şi va fi parafat într-una din sălile castelului din Praga care este şi sediul preşedinţiei Cehiei. Dmitri Medvedev a sosit aseară în capitala Cehiei, iar Barack Obama este aşteptat să aterizeze la Praga în cursul dimineţii de astăzi.

La ceremonie sunt invitaţi mai mulţi şefi de stat sau de guvern.

8 aprilie 2010 Posted by | Geopolitica, Istorie | , , , , | Lasă un comentariu

27/martie/2010 Un moment istoric (sau nu?): Rusia şi SUA au ajuns la un acord de reducere a arsenalelor nucleare

Obama Seals Arms Control Deal With Russia


The New York Times, March 26, 2010
WASHINGTON — President Obama finalized a new arms control treaty with Russia on Friday that will pare back the still-formidable cold war nuclear arsenals of each country. The agreement brings to fruition one of the president’s signature foreign policy objectives, just days after he signed into law the most expansive domestic program in decades.

Ending a year of sometimes topsy-turvy negotiations, Mr. Obama and President Dmitri A. Medvedev of Russia sealed the deal in a morning telephone call, confirming resolution of the last outstanding details. They then announced they will fly to Prague to sign the treaty on April 8 in a ceremony designed to showcase improved relations between the two countries.

“With this agreement, the United States and Russia, the two largest nuclear powers in the world, also send a clear signal that we intend to lead,” Mr. Obama said, appearing in front of reporters at the White House to announce the agreement. “By upholding our own commitments under the nuclear Nonproliferation Treaty, we strengthen our global efforts to stop the spread of these weapons, and to ensure that other nations meet their own responsibilities.”

“It took patience, it took perseverance,” Mr. Obama said, referring to the months-long talks. “But we never gave up.”

In Moscow, the Kremlin hailed the accord.

Preşedinţii B. Obama şi D. Medvedev, discutând (pesemne) care dintre ei avea arsenalul mai mare – EURAST

“The presidents agreed that the new treaty marks a higher level of cooperation between Russia and the United States in the development of new strategic relations,” a Kremlin statement said.The new treaty will reduce the binding limit on deployed strategic nuclear warheads by more than one-quarter, and on launchers by half. It will reestablish an inspection and verification regime, replacing one that expired in December. But while the pact recognizes the dispute between the two countries over American plans for missile defense based in Europe, it will not restrict the United States from building such a shield.

Instead, the two sides each drafted separate nonbinding statements reiterating their positions on missile defense. Russia warned in its statement that it reserved the right to withdraw from the new treaty if it decided that American missile defense plans were developing in a way that threatened its security. The United States asserted in its statement that it would develop missile defense as it saw fit, but offered assurance that the program was not aimed at Russia nor at undermining the security balance between the two countries.

The Kremlin statement on Friday also hinted at Russia’s concerns about plans for an American antimissile system.

“The status of the interconnection between strategic offensive and strategic defensive weapons will be registered in a legally binding form, as well as the growing significance of this relationship in the process of reducing strategic nuclear weapons,” it said.

Mrs. Clinton said that she did not anticipate any trouble getting the agreement ratified by the Senate, noting that arms control agreements in the past have sailed through. And, in a moment of levity, she joked that the Obama administration would be happy to help the Russian government get the treaty through the Duma.

“President Obama has said that he will send Rahm Emanuel to Moscow” to help out, she said, laughing, referring to Mr. Obama’s bulldog chief of staff. “We all endorsed that offer.”

While it was a coincidence that the arms agreement came together in the same week that Mr. Obama signed the health care overhaul plan into law, the serendipity energized a White House that until recently had been beleaguered by criticism that it could not achieve its lofty goals. The twin victories, White House officials argued, vindicated Mr. Obama’s patient persistence and demonstrated that he can get results, even if not as quickly as he initially hoped.

The new treaty takes another step toward closing the books on the defining struggle of the final half of the 20th century. But it also marks the opening of a broader campaign to counter the emerging threats of the 21st century. While it will require that hundreds of weapons be shelved or destroyed, perhaps more important are the tangible evidence it offers of a new partnership with Russia and the momentum it creates toward a revamped nuclear security regime.

Mr. Obama hopes that signing the treaty with Mr. Medvedev will strengthen his hand heading into two back-to-back nuclear summit meetings, where he wants to push toward the nuclear weapons-free world he envisions. At the two meetings, Mr. Obama hopes to forge an international consensus to limit the spread of weapons and secure materials that could be vulnerable to terrorists, efforts that could be accelerated by the new treaty.

“The larger meaning is the delegitimization of nuclear weapons,” said Kenneth N. Luongo, president of the Partnership for Global Security, a nonprofit group pushing for aggressive efforts at the upcoming meetings. “Obama will be able to go, and Medvedev as well, and say, ‘Here’s what we did on disarmament. Now we need to get serious about nuclear terrorism and nuclear materials.’ “

Stephen Sestanovich, a former ambassador to former Soviet republics, said that the White House views the new treaty as “the key that turns a great many other locks.” But he cautioned, writing on the Web site of the Council on Foreign Relations, that the deep mistrust between the United States and Russia stubbornly remains: “The new treaty will not put it to rest.”

The specific arms reductions embedded in the new treaty amount to a continuing evolution rather than a radical shift in the nuclear postures of both countries. According to people in Washington and Moscow who were briefed on the new treaty, it will lower the legal limit on deployed strategic warheads to 1,550 each, from the 2,200 allowed as of 2012 under the previous treaty. It would lower the limit on launchers to 800 from the 1,600 now permitted. Nuclear-armed missiles and heavy bombers would be capped at 700 each.

The United States currently has 2,100 deployed strategic warheads and Russia 2,600, according to the Federation of American Scientists and the Natural Resources Defense Council, so each side will have to cut hundreds within seven years after the treaty is ratified. But both sides have been cutting launchers unilaterally for years, with the United States already down below 1,200 and Russia already at the 800 level permitted in the new treaty. Moreover, the treaty does not limit the thousands of tactical nuclear bombs and stored strategic warheads each side has.

The notion that “this is somehow great news or a breakthrough” in fact “is hardly the case,” said Peter Huessy, president of GeoStrategic Analysis, a national security consulting business. As a matter of percentages, Mr. Huessy noted that the treaty cuts warheads only half as much as the Treaty of Moscow signed in 2002 by President George W. Bush did. “What did we get out of the deal?” he asked. “Nothing that I can see, and I have been doing nuclear stuff, including arms control, since 1981.”

The Obama administration readily acknowledges the limitations of the new treaty. But from the beginning, the White House described it as an effort aimed especially at building a foundation of trust with Moscow and establishing an inspection regime to replace the one that expired in December along with the Strategic Arms Reduction Treaty, or Start. After a successful first round, Mr. Obama plans to open another round of negotiations to cut arsenals even further, including stored warheads and tactical weapons. And eventually he envisions bringing other nuclear powers like China, Britain and France into discussions.

Disarmament is only part of the agenda. Mr. Obama will be host to the leaders of as many as 45 countries in Washington on April 12, four days after the treaty signing in Prague, to discuss how to prevent nuclear material from falling into the wrong hands. No president has ever before gathered more than 40 heads of state for a stand-alone summit meeting, according to the White House.

And then a month after that, world leaders will gather in New York for the regular review conference of the nuclear Nonproliferation Treaty, where they will consider how to keep more countries from developing weapons like North Korea has and, according to Western leaders, Iran is pursuing. Mr. Obama also wants to negotiate a treaty on fissile materials, and plans to press the Senate to finally ratify the Comprehensive Test Ban Treaty.

Nikolai Sokov, a former Soviet arms negotiator now at the Monterrey Institute of International Studies in California, said the new pact was “both modest and essential” to more lasting accomplishments.

“So much effort has been spent in the last several months that there is a tendency to see it as a major step forward,” he said. “I think 10 years from now, we will see it for what it is — a small bridge treaty, without which subsequent, much bigger achievement would not have been possible.”

Clifford J. Levy contributed reporting from Moscow.

27 martie 2010 Posted by | Geopolitica, Intelo | , , , | Lasă un comentariu

05/ian/2009 La aniversare: Ioana Cristea Drăgulin (revista „Sfera politicii”, septembrie 2009) despre cartea „Geopolitica Matrioşkăi” de Adrian Cioroianu

Adrian Cioroianu - Geopolitica Matrioşkăi - Rusia postsovietică în noua ordine mondială, vol. I

 Reinventarea lui Mişa

Ioana Cristea Drăgulin

 Adrian Cioroianu, Geopolitica Matrioşkăi. Rusia postsovietică în noua ordine mondială
Editura Curtea Veche, Bucureşti, 2009, 387 p.

Adrian Cioroianu este profesor universitar doctor la Facultatea de Istorie al Universităţii din Bucureşti. Din punct de vedere profesional face parte din categoria selectă a istoricilor contemporani care analizează comunismul şi postcomunismul. Ultima carte publicată pe acestă temă este: Istorie, eroi, cultură politică. Reflecţii despre cavalerii memoriei şi partizanii uitării, Editura Scrisul Românesc, 2008.

Volumul de faţă intitulat Geopolitica Matrioşkăi. Rusia postsovietică în noua ordine mondială se focalizează pe ultimii ani ai existenţei URSS şi tranziţia de la leadership-ul sovietic al lui Mihail Gorbaciov la cel rusesc al lui Boris Elţîn pe fondul crizei morale cu care se confruntă Rusia în anii ‚90. În acelaşi timp sunt analizate încercările liderilor de la Kremlin de a face faţă provocărilor istorice apărute în imediata lor vecinătate odată cu prăbuşirea „zidului Berlinului”. Conflictelele dintre Armenia şi Azerbadjan ( Nagorno-Karabah), din Georgia (Osetia de sud şi Abhazia) ca şi din Republica Moldova (Transnistria) demonstrează că după 1991 Rusia a fost mai prezentă decât se crede în evoluţiile politice sau sociale ale vecinilor ei. Tangenţial au fost atinse şi unele aspecte ale relaţiilor dintre Rusia şi alţi vecini ai săi precum Ucraina, România sau Ţările Baltice. (p.18) Decăderea Rusiei la începutul anilor ‚90 de la rangul de superputere mondială la nivelul de putere regională a fost contracarată prin toate mijloacele de la Kremlin. Există, din acest punct de vedere, o autentică moştenire lăsată de Boris Elţîn, iar binomul Putin& Medvedev nu face decât să ducă mai departe ambiţia unei revanşe faţă de vestul mult hulit timp de mai mult de opt decenii.

Teza fundamentală a acestei cărţi este că binomul Putin& Medvedev doreşte recrearea unei atmosfere tipice unui ”Război Rece” dar care să nu se fundamenteze pe o motivaţie ideologică după tradiţia secolului trecut. Această politică reprezintă , în opinia strategilor ruşi, modalitatea ce-a mai rapidă de obţinere a unor câştiguri în planul sferelor de influenţă geopolitică şi economică.(p.135) Problematica pusă de o astfel de politică este dată de dependenţa economiei ruse de investiţiile de capital străine şi de singurul debuşeu în livrarea gazului şi deci încasarea valutei care este occidentul. Şantajul energetic la care a apelat Rusia pentru a readuce în propria sferă de influenţă foste ţări componente ale defuctei URSS şi-a dovedit eficienţa în timp însă este o metodă riscantă în raport cu UE. În primul rând stabilitatea de care a dat dovadă Rusia, odată cu venirea lui Putin la putere, se dovedeşte a fi datorată mai degrabă creşterii preţului la petrol şi gaze la nivel mondial, mai ales după al doilea război din Golf împotriva Irakului şi mai puţin datorată perfomanţelor economice interne. Căderea preţului pe pieţele internaţionale la petrol şi gaze a afectat direct bugetul Rusiei. Este adevărat că gazul rus este vital pentru multe ţări din UE ( vezi Italia şi Germania) însă este o partidă cu două faţete.

Aşa cum este important ca, gazul rusesc să vină în UE este vital ca valuta să intre în visteria Gazpromului şi deci a Rusiei. În acest moment nu există o altă piaţă de desfacere. Cartea energiei este importantă însă poate să aducă deservicii în plan geopolitic pe termen lung Rusiei. Brzezinski a arătat că Moskova a crezut că este de la sine înţeles că va moşteni de jure şi de facto o zonă de influenţă în aria fostei Uniuni Sovietice.(p.326) Intrarea ţărilor baltice în NATO şi ulterior în UE a fost respinsă vehement de Rusia însă nu a avut mijloacele prin care să se opună. Din acest motiv politica de apropiere a Ucrainei şi a Georgiei de UE şi NATO a creat o adevărată isterie la Kremlin. Acelaşi Brzezinski scria că ” Nici o restauraţie imperială fie că s-ar sprijini pe CSI sau pe alt proiect euroasiatic, nu este posibil ( ptr. Rusia) fără Ucraina”.(p.236) Rusia fără Ucraina nu ar fi decât o putere regională.(p.327) Din acest motiv şantajul economic impus acestor ţări este mult mai dur tocmai pentru a împiedica o apropiere de NATO şi UE. Dependenţa geostrategică a Rusiei de Ucraina a povocat şi va provoca tensiuni la nivel bilateral urmate de consecinţe la nivel european. Blocarea livrărilor de gaze pentru Europa din această iarnă (n.a. 2008-2009) pe motivul că Ucraina nu şi-a plătit facturile a creat o stare de nemulţumire la nivelul cancelarilor europene. În realitate întrebarea pe care şi-o pun analiştii este următoarea: Rusia va acepta să se integreze economic cu ţările din U.E sau va continua să ducă o politică bazată pe confruntare?

Lucrarea profesorului Adrian Cioroianu nu a dat răspunsul la această întrebare însă prin informaţiile prezentate şi analiza fină a acestora permite cititorului interesat să aibă o imagine pertinentă asupra unui spaţiu geopolitic care după anii ‚90 a părut că a căzut în uitare. Modalitatea prin care este abordată tema cărţii ne demonstrează că autorul nu se cramponează în sfera strictă a istoriei evenimenţiale şi preia conceptele analizei de tip geopolitic. Evoluţia spaţiului sovietic, transformările care au avut loc atât în URSS cât şi în fostul lagăr al ţărilor din estul Europei nu pot fi înţelese fără o abordare conceptuală în care Rusia ca subiect al geopoliticii mondiale să nu fie analizată. Subiectul acestei cărţi nu se rezumă însă numai la nivelul relaţiilor internaţionale.

Textul acestei cărţi se citeşte cu mare uşurinţă şi de aceea este disponibil marelui public. În timp, cînd multe pasiuni se estompează, când amănuntele se uită, când vociferările dispar, această carte va fi una dintre sursele importante pentru generaţiile care vor dori să înţeleagă ce s-a întâmplat cu imperiul sovietic la cumpăna de veacuri XX-XXI.

5 ianuarie 2010 Posted by | Bibliografii, Geopolitica, Intelo, Istorie | , , , , , , , | Lasă un comentariu

05/ian/2010 La aniversare: Adrian Cioroianu despre Barack Obama în Piaţa Roşie din Moscova

Obama în Piaţa Roşie

foto: Adevărul, http://www.adevarul.ro/Piata-Obama-Rosie-in_0_64793574.html

În ziua în care îşi lansa, la Târgul de Carte Bookarest (20 iunie 2009) volumul Geopolitica Matrioşkăi. Rusia postsovietică în noua ordine mondială, Ed. Curtea Veche, Bucureşti, 2009, prof. Adrian Cioroianu publica, în ziarul Adevărul, un articol despre viitoarea (în acel moment) vizită a preşedintelui american Barack Obama la Moscova:

Obama în Piaţa Roşie

Adrian Cioroianu, sâmbătă 20 iun 2009

A fost mai curând un control de rutină – dar, daţi fiind protagoniştii săi şi consecinţele, a premers un cvasiscandal diplomatic. Ce s-a întâmplat: la finele lunii mai a.c., în pregătirea vizitei pe care preşedintele Barack Obama urma să o facă în Egipt, poliţia din Cairo a reţinut pentru cercetări câteva zeci de studenţi străini aflaţi la studii în universităţi egiptene şi care s-au dovedit a fi în neregulă cu actele (vize expirate sau lipsă etc.). Printre aceştia, circa 30 de studenţi din Rusia, mai cu seamă din regiunile nord-caucaziene; o parte au fost eliberaţi în scurt timp, alţii au fost expulzaţi.

Într-un alt context, incidentul ar fi trecut neobservat. Dar nu şi acum, nu şi la Moscova – unde au apărut proteste la nivel diplomatic, în Dumă şi în Consiliul Federaţiei. Protestele au plecat spre Cairo, dar ţinta lor era mult mai la Vest. Incidentul, minor în raport cu altele, spune multe despre suspiciunea cu care Moscova priveşte în continuare spre Washington. Aceasta, deşi momentul prezent este unul potrivit pentru o încălzire a relaţiilor ruso-americane. Spre mijlocul acestei veri (6-8 iulie a.c.), preşedintele Barack Obama va face o vizită la Moscova, unde se va întâlni cu cei doi lideri ai tandemocraţiei ruseşti, Dimitri Medvedev şi Vladimir Putin.

(text integral în ziarul Adevărul, http://www.adevarul.ro/Piata-Obama-Rosie-in_0_64793574.html )

5 ianuarie 2010 Posted by | Geopolitica, Intelo | , , , , , , , | Lasă un comentariu

05/ian/2010 Dimitri Medvedev face un bilanţ al anului 2009 pentru Rusia (III)

La finele anului trecut, preşedintele rus D. Medvedev a acordat un interviu către trei posturi TV ruseşti – NTV, Rossia şi Kanal 1, un interviu difuzat pe 24 decembrie 2009, la o oră de maximă audienţă -, în cadrul căruia a făcut un bilanţ al anului 2009 pentru spaţiul Federaţiei Ruse şi pentru relaţiile acesteia cu vecinii. G E O P O L I T I K O N  prezintă acest interviu în integralitate, în varianta sa engleză, într-o succesiune de trei episoade, avînd convingerea că cei ce urmăresc cu atenţie evoluţiile (geo)politicii ruse vor găsi interesant acest text – EURAST & Adrian Cioroianu   


 Interviu al preşedintelui rus Dimitri Medvedev  

 pentru trei posturi TV ruseşti, 24 decembrie 2009 

 – ultima parte, 3/3 – 

 (sublinieri operate de EURAST – Center) 

Sursa: site-ul preşedinţiei Rusiei, www.kremlin.ru 


VLADIMIR KULISTIKOV: I want to ask about the recent tragedy that shocked the country ­ the terrorist bombing of the Nevsky Express. How is the investigation going, and will the perpetrators of this crime be caught? 

DMITRY MEDVEDEV: I have no doubt that the perpetrators will be caught. I cannot divulge the information I receive from the special services and the investigators. The investigation continues and it needs to carry out its work in confidentiality. Various versions of events are quite well known nonetheless and in some cases have been picked up by the media. I am certain that the investigators and law enforcement officers are able to find, catch and bring to trial these monsters. Our country is up to this task. But as well as the investigation side of this terrible act of terrorism, we also need to look at security issues, including technical safety. We need to look at how we guarantee technical, technological and aviation safety, safety on board our aircraft, for example. The same goes for our railways. We have a huge railway network in Russia and it needs more than just management and maintenance. 

VLADIMIR KULISTIKOV: It’s the biggest in the world. 

DMITRY MEDVEDEV: Yes, and it needs to be as safe as we can make it. I gave instructions on this to the Transport Ministry and Russian Railways following what happened. They have already drafted proposals and they will receive every rouble they need for this work. This is something we simply have to do. 

VLADIMIR KULISTIKOV: Another tragedy that shocked everyone was what happened in Perm. When you spoke about the people who held a candle to this situation, the people who let this happen, you said that they have neither brains nor conscience. These words of yours are rather bleak when you think about it, because lack of brains can be compensated for by rules and strict discipline to enforce them, but there is no way to make up for lack of conscience. 

DMITRY MEDVEDEV: Conscience is a moral concept, and it is something we all need to work on. People are not simply born with conscience but develop it through the nurture of school, family and faith. This terrible tragedy is the result of negligence and incompetence that simply went beyond all bounds. I cannot fathom how anyone could dream up the idea of holding a fireworks show in an enclosed space. Even people with very little education know that this is dangerous.  

(textul complet în format word doc.: Medvedev bilant 2009 – III )

5 ianuarie 2010 Posted by | Geopolitica, Intelo | , , , | Lasă un comentariu

04/ian/2010 Medvedev & Putin satirizaţi: libertatea presei sau operaţiune de PR?

Satiră politică sau operaţiune de PR?

– EURAST Center

Telespectatorii ruşi trebuie să fi fost surprinşi de ceea ce s-a petrecut în noaptea de 31 decembrie – 1 ianuarie, pe canalul TV de stat Kanal 1: imediat după miezul nopţii şi, mai ales, imediat după difuzarea discursului către ţară al preşedintelui Medvedev, a urmat un clip animat de 2 minute şi jumătate (sau puţin peste), în care, sub figura hazlie şi agreabilă a doi cîntăreţi & dansatori în Piaţa Roşie din Moscova (îmbrăcaţi totuşi în costumele lor de birou), Dimitri Medvedev şi Vladimir Putin „transmiteau” Rusiei (şi tuturor ruşilor) un cuplet rimat şi ritmat din care nu lipseşte autoironia, dar şi trimiteri acide la proiectul european (susţinut de SUA) Nabucco, la contractul (eşuat) de cumpărare a firmei Opel sau la preşedintele ucrainian Iuşcenko.

_____ Vezi aici versiunea integrală a filmului pe YouTube – pentru subtitrarea în engleză, click pe careul CC, în dreapta jos _____

În mod normal, presa occidentală a salutat acest gest de deschidere, fără precedent în ultimii ani (mai precis, după 2002) – ani în care satirizarea la televiziune a preşedintelui (Putin, mai ales) a fost un subiect tabu. New York Times de astăzi face puţină istorie în jurul acestei cvasi-interdicţii, iar un text similar publicat ieri, 03 ianuarie a.c., pe site-ul revistei Variety consideră că, deşi foarte soft după standardul satirei politice occidentale, acest clip de pe Kanal 1 ar putea fi semnul unei liberalizări oficial-permise în domeniu. 

În egală măsură, este cu totul posibil ca această (auto)ironizare a cuplului Medvedev – Putin să fie o mişcare de PR, necesară (din perspectiva Kremlinului) în contextul în care una dintre temele favorite ale analiştilor occidentali în cea de-a doua parte a anului 2009 a fost un posibil „divorţ” de idei şi de planuri politice între cei doi, pe fondul accentuării competiţiei dintre preşedinte (şi echipa sa) şi primul ministru (şi echipa lui). Dincolo de (auto)ironia cupletului, în acest clip animat cei doi lideri ai Rusiei apar împreună, net umanizaţi prin replici, cîntă, dansează, se complimentează reciproc şi termină „reprezentaţia” spate în spate, urînd La mulţi ani tuturor „prietenilor” (ruşi) şi spunînd că se întorc la lucru pentru că afacerile ţării „vin pe primul plan”.

În continuarea acestei prietenii & solidarităţi sugerate, agenţia RIA Novosti transmitea, ieri, 03 ianuarie a.c., că cei doi – preşedintele şi premierul – s-au întîlnit, duminică, au schiat, au băut ceai şi au conversat amical etc. în staţiunea olimpică de sporturi de iarnă de la Krasnaia Poliana – una dintre staţiunile din Soci care vor găzdui Olimpiada de Iarnă din ianuarie 2014Q.e.d.!

4 ianuarie 2010 Posted by | caricaturi / comics, Geopolitica, Intelo | , , , , , | Lasă un comentariu

04/ian/2010 Dimitri Medvedev face un bilanţ al anului 2009 pentru Rusia (II)

La finele anului trecut, preşedintele rus D. Medvedev a acordat un interviu către trei posturi TV ruseşti – NTV, Rossia şi Kanal 1, un interviu difuzat pe 24 decembrie 2009, la o oră de maximă audienţă -, în cadrul căruia a făcut un bilanţ al anului 2009 pentru spaţiul Federaţiei Ruse şi pentru relaţiile acesteia cu vecinii. G E O P O L I T I K O N  prezintă acest interviu în integralitate, în varianta sa engleză, într-o succesiune de trei episoade, avînd convingerea că cei ce urmăresc cu atenţie evoluţiile (geo)politicii ruse vor găsi interesant acest text – EURAST & Adrian Cioroianu  


Interviu al preşedintelui rus Dimitri Medvedev  

pentru trei posturi TV ruseşti, 24 decembrie 2009 

– a doua parte, 2/3 – 

(sublinieri operate de EURAST – Center) 

Sursa: site-ul preşedinţiei Rusiei, www.kremlin.ru 


VLADIMIR KULISTIKOV: Mr President, I do not think that all political parties have equal footing when it comes to claims of improper election practices. I think that the current ruling party, which is supported by a majority of voters, has particular responsibility for ensuring that democratic procedures in our nation are properly followed. Like no other party, it must react sharply to the instances of administrative zeal that have led to very unpleasant occurrences during elections.   

And of course, the party in power has a great deal of responsibility in regard to public administration. I want to share an unforgettable memory of when I was listening to you in St George Hall. It was unforgettable not only because of your speech but also because of what I observed inside the hall. I was shocked by the fact that some of the people present showed complete indifference to what you were saying. Some were having their own side conversations, some were still recovering from the activities of the previous night, and others were simply playing with their smart phones. And I assure you, there were many people like these. 

So here is what I thought. You are putting forward certain goals and making certain decisions. But our country is very expansive, stretching over more time zones than any other nation in the world. There is an army of bureaucrats standing between you and the day-to-day lives of our citizens. Can you please talk about what you are doing to ensure that your decisions are implemented in the regions, rather than being turned into a parody of themselves? 

DMITRY MEDVEDEV: Mr Kulistikov, at the end of this programme, would you please give me the list of people you remember messing around during the Address. 


DMITRY MEDVEDEV: We will deal with them separately. 

VLADIMIR KULISTIKOV: I suspect that I am going to become very popular among the bureaucrats. 

DMITRY MEDVEDEV: I’m certain of it. You will earn some serious points. (Laughter.) Or you may lose something. 

VLADIMIR KULISTIKOV: I may gain or lose. 

DMITRY MEDVEDEV: But in all seriousness, we really do have a variegated nation and the authorities vary as well. I’ll put it this way: those who are ready to change, who understand that without modernising the economy and the political system our nation has no future, those people should be and will be at work. As for those who think they can be on the drift, – we have people like that both at the regional and federal level, nobody is perfect, – they will simply need to understand for themselves whether it’s time to retire. Thus, this process will go on.  (episodul 2/3 integral în format word doc.: Medvedev bilant 2009 – II )

4 ianuarie 2010 Posted by | Geopolitica, Intelo | , , , | Lasă un comentariu

03/ian/2010 Dimitri Medvedev face un bilanţ al anului 2009 în Rusia (I)

La finele anului trecut, preşedintele rus D. Medvedev a acordat un interviu pentru trei posturi TV ruseşti – NTV, Rossia şi Kanal 1, un interviu difuzat pe 24 decembrie 2009, la o oră de maximă audienţă -, în cadrul căruia a făcut un bilanţ al anului 2009 pentru spaţiul Federaţiei Ruse şi pentru relaţiile acesteia cu vecinii. G E O P O L I T I K O N  prezintă acest interviu în integralitate, în varianta sa engleză, într-o succesiune de trei episoade, avînd convingerea că cei ce urmăresc cu atenţie evoluţiile (geo)politicii ruse vor găsi interesant acest text – EURAST & Adrian Cioroianu


Interviu al preşedintelui rus Dimitri Medvedev

pentru trei posturi TV ruseşti, 24 decembrie 2009

– prima parte, 1/3 –

 (sublinieri operate în formatul word doc. de EURAST – Center)

Sursa: site-ul preşedinţiei Rusiei, www.kremlin.ru


GENERAL DIRECTOR OF CHANNEL ONE KONSTANTIN ERNST: Good afternoon, Mr President.  Over the course of the year, you have met many times with our colleagues ­ journalists from the major television channels ­ to discuss current problems in politics and the economy. We are all grateful for the opportunity to have this discussion of the outcomes of 2009 broadcast live on the three national channels, NTV, Rossiya, and Channel One.

PRESIDENT OF RUSSIA DMITRY MEDVEDEV: Good afternoon, colleagues. It is true that we have quite a bit to talk about, reflect on, and discuss.

KONSTANTIN ERNST: Mr Medvedev, 2009 was a complicated year. Our nation faced new challenges. How would you describe this year, its successes and failures?

DMITRY MEDVEDEV: It is true that this was a very difficult year filled with many dramatic events. I think that all of our citizens found this year to be hard. The most important outcome of 2009 is that we withstood the hardships, resisted the troubles and continued our national development. In my view, we paid a relatively small price for the international financial and economic crisis that shook the planet.

As for the successes, in my opinion, we were able to accomplish at least three things.

First and most important was the fact that we maintained social stability. We provided all the social benefits that had been promised. Not a single social obligation was unmet. On the contrary, this year, we started introducing a new scheme of paying retirement pensions, and we have increased pensions overall. Furthermore, this increase is not just formal, but it represents a real augmentation. The monthly pensions have grown by one third in face value, and one quarter in real value. Next year, these efforts will continue. So this is our first and probably most important accomplishment.

The second accomplishment is ensured financial stability. It was problematic at some stage and the beginning of the year was very alarming. The Government and the Central Bank had to do their utmost to rectify the aggravations in the financial and credit sector, maintain stability of the national currency, and support sound functioning of national banks thus preventing their collapse and avoiding the 1998 financial crisis scenario.

All of this was achieved. The financial system is stable and properly functioning. More so, this year’s inflation is much lower than last year’s. In 2008, inflation rate was about thirteen percent, but this year, it will be around nine percent.

And finally, we had a third accomplishment. We were able to launch mechanisms for supporting strategic enterprises. Today, we do not have any large company going bankrupt. We supported all of them and ensured employment for their workforce. In cases when companies had to temporarily halt production, we offered unemployment benefits and other means of financial support to their employees.

I believe, these were the three major challenges of this year, and speaking honestly, I think we were successful in reaching our goals.

There were some areas where we were less successful. (aici, episodul 1/3 integral în format word doc.: Medvedev bilant 2009 – I )

3 ianuarie 2010 Posted by | Geopolitica, Intelo | , , , | Lasă un comentariu

12/dec/2009 Rusia vrea să fie garantul păcii în Europa – şi să ţină NATO de(o)parte

Rusia vrea un sistem de securitate european

(cu ea însăşi în rol de garant!)

 Adrian Cioroianu

Una dintre axiomele politicii externe moscovite este aserţiunea că extinderea NATO ar reprezenta, per se, o ameninţare la adresa securităţii Rusiei. Indiferent de declaraţiile plecate de la Washington sau de la Bruxelles – referitoare la scopurile preponderent politice şi, în esenţă, pur defensive ale alianţei Nord-atlantice –, Rusia a considerat extinderea în “valuri” a NATO (prin înglobarea Germaniei reunificate, apoi a statelor Europei Centrale, apoi a statelor baltice şi din Europa de Est) ca fiind atacuri la adresa sferei sale de influenţă legitime (id est spaţiul fostei URSS, minus statele baltice – “evadate” norocos într-un moment de slăbiciune al Rusiei).

Acesta este motivul pentru care una dintre preocupările obsesive ale Rusiei post-2000 a fost aceea de a imagina un format politic apt de a bloca extinderea NATO sau, măcar, de a spori capacitatea de ingerinţă a Rusiei în politicile defensive ale Europei Occidentale & SUA.

Din această perspectivă trebuie privită propunerea făcută duminică, 29 noiembrie a.c., de preşedintele Dimitri Medvedev – aceea a unui nou proiect de tratat de securitate european, “care să pună capăt, odată pentru totdeauna, moştenirii Războiului rece”. Potrivit administraţiei prezidenţiale ruse, acest proiect – vezi textul său la http://eng.kremlin.ru/text/docs/2009/11/223072.shtml – a fost trimis de preşedintele Medvedev şefilor de state ai principalelor puteri (nu-i specificat care anume-s acestea), ca şi organizaţiilor internaţionale ce operează în aria euro-atlantică: NATO, UE, OSCE, CIS[1] sau CSTO[2]. Iată cheia de lectură a acestui proiect (auto-intitulat «de despărţire de Războiul rece»): i) chiar dacă se cheamă «european», proiectul de tratat vizează în principal SUA – pentru că Moscova ştie foarte bine (dar acceptă cu greu) că fundamentul de securitate al Europei occidentale & UE este oferit în principal de Statele Unite ale Americii (prin NATO). Apoi, ii) scopul acestui proiect este, declarativ, acela de a crea “un spaţiu european unic” în care “nici o naţiune şi nici o organizaţie internaţională care operează în aria euro-atlantică să nu poată să-şi întărească propria ei securitate în detrimentul altor naţiuni sau organizaţii”; mai simplu fie spus, potrivit acestui proiect o organizaţie precum NATO nu ar fi îndreptăţită să se extindă în detrimentul intereselor altui stat (bunăoară, Rusia). În fine, iii) de reţinut că atunci cînd vorbeşte despre “moştenirea Războiului rece”, Rusia vizează, iarăşi, aceeaşi NATO. La acest capitol, Rusia este cu desăvîrşire consecventă: după dispariţia Pactului de la Varşovia, NATO – spune Moscova – este un instrument politico-militar perimat. Cînd ţi-a dispărut propria umbrelă de securitate (Organizaţia Tratatului de la Varşovia), e uşor să o califici drept caducă pe cea a adversarului de ieri (NATO). Mai ales în ultimii ani (după 2004), cel mai negru coşmar al Rusiei este extinderea Alianţei spre state precum Georgia sau Ucraina – şi este de presupus că Moscova va uza de toate instrumentele imaginabile (vizibile sau nu) pentru a împiedica această eventualitate.

Aşadar, Rusia se consideră datoare să încerce orice proiect ce ar putea şubrezi poziţiile NATO în Europa. Din punctul de vedere rus, momentul actual e prielnic: administraţia Obama pare a fi mult mai preocupată de interesele americane în Asia/Pacific – vezi recenta vizită a preşedintelui SUA în cîteva state ale zonei, inclusiv China şi Japonia – decît de perspectivele/eventualitatea unei noi confruntări americano-ruse pentru Europa. Intuitiv, Moscova ştie că, sub Barack Obama, NATO nu va mai face paşi noi spre Est – şi, potrivit “jocului de sumă nulă” care ghidează în continuare gîndirea strategică a Rusiei, această aparentă deciziei a SUA (plus renunţarea la scutul anti-rachetă din Polonia & Cehia, plus absenţa lui Obama de la celebrarea celor 20 de ani de la căderea Zidului berlinez etc.) este interpretată la Moscova drept o victorie. O victorie de etapă de care Rusia vrea să profite. Imaginarea unui Tratat de securitate european în care Rusia să joace un rol major (de garant!) iar NATO să fie un element cît mai periferic este tot ceea ce Moscova şi-ar putea dori acum.

Rămîne de urmărit pe mai departe această coregrafie a Rusiei. Previzibil, adresanţii occidentali ai proiectului dlui Medvedev vor primi cu scepticism o asemenea propunere – în diplomaţie, aceasta presupune să soliciţi mereu mai multe detalii despre ideea în speţă. În Estul Europei (i.e. al UE şi al NATO) propunerea va fi primită cu un scepticism amestecat cu suspiciune. Este greu de imaginat că Occidentul actual (inclusiv SUA) ar putea stabili un parteneriat de securitate cu Rusia în absenţa unor dovezi certe de aderare a Moscovei la cîteva principii care au dat forţă (şi consistenţă) modelului democratic european: drepturile omului, libertatea presei, impunitatea manifestărilor civice etc. Pe acest drum, Rusia mai are de făcut paşi mari. Pînă atunci, e de bănuit (vezi The Economist, 21 noiembrie a.c.) că, în raport cu securitatea europeană, Rusia nu va fi prea curînd un garant al acesteia, iar puterea ce deocamdată e cea mai credibilă în acest rol rămîne, în continuare, America.


[1] Comunitatea Statelor Independente – moştenitoarea formală a fostei URSS, cu mai puţini membri decît precursoarea.

[2] Organizaţia Tratatului de Securitate Colectivă – organism politico-militar (un simili-NATO pan-rus) alcătuit din Rusia şi şase republici ex-sovietice: Armenia, Belarus, Kazahstan, Kîrghîstan, Tadjikistan,  Uzbekistan.


text publicat în revista Dilema veche nr. 304, 10 decembrie a.c.

___________________click pe imagine pentru o rezoluţie mai bună

by Bill Schorr, 19 nov 09

12 decembrie 2009 Posted by | caricaturi / comics, Geopolitica, Intelo, Istorie | , , , , , , , , , , , , , , | Un comentariu