G E O P O L I T I K O N

Spectacolul ideilor pe hartă

19/apr/2010 Despre răul banalizat, despre Cecenia şi despre Natalia Estemirova

Natalia Estemirova – Dreptul femeilor ruse de a fi împuşcate

Bedros Horasangian

(1/2)

Greu de exprimat în cuvinte bucuria de a citi o povestire de Cehov. Una mai lungă, “Doamna cu căţelul”, de dragoste, să zicem – se poate uita aşa ceva ? – sau mai scurtă, „Strănutul”, tot să zicem, despre ravagiile obedienţei. Greu de exprimat în cuvinte emoţia după un concert cu lucrări pentru pian de Skriabin sau Rahmaninov. O simfonie fulgurantă de Ceaikovski sau nişte bijuterii sentimentale de Prokofiev.Greu de exprimat bucuria de a alcătui lista marilor ruşi, artişti şi literaţi deopotrivă, pe care-i admirăm. Ar fi, este teribil de lungă. Şi mereu se adaugă nume noi pe ea. Cine ar fi crezut acum zece ani că Nina Berberova va deveni o apropiată a inimii noastre ? Cine ar fi crezut acum trei ani că Serghei Dovlatov va fi un bun prieten de cursă lungă într-o lume unde prietenii dispar sau mor pe neaşteptate ? Cine ar fi crezut mai acum cîţiva ani că o femeie bravă ca Anna Politkovsakaia ne va servi ca exemplu de intransigenţă etică şi combustie umană ? În plan real, ceea ce reuşeau în plan literar eroinele marii literaturi ruse. Şi iar lista entuziasmelor rămîne neterminată. Marii prozatori ruşi, chiar dacă nu-i mai citim, îi cităm cu evlavie şi ne raportăm la ei ca la marile spirite ale culturii europene. Şi tot aşa, dacă ar fi să lungim pomelnicul de iubiri şi admiraţii, de Nikita Mihalkov şi Ludmila Gurcenko ce ziceţi ? Dar de Richter, Oistrach şi Rostropovici, de care începem să uităm, cu toate că ne-au însoţit o viaţă întreagă – care nu s-ar mai încheia.

Natalia Estemirova

Totuşi. Ceva nu e în ordine şi cu ruşii ăştia. Sau îngeri sau demoni, şi crimă şi pedeapsă, gesturi eroice şi mizerii la fel de odioase. De ce ? Pentru că mereu au stat prost la Citește în continuare

Reclame

19 aprilie 2010 Posted by | caricaturi / comics, Geopolitica, Intelo, Istorie | , , , | Lasă un comentariu

30/mart/2010 Ieri a fost lansată la Bucureşti ultima (!) carte a Annei Politkovskaia

… ieri, la Facultatea de Istorie, U.B. – la ora 15.00 – şi mai apoi la Librăria Diverta – Magheru, la ora 17.00, a avut loc lansarea cărţii Jurnal rusesc a jurnalistei ruse Anna Politkovskaia, ucise în octombrie 2006. La cele două lansări au participat prof. univ. Zoe Petre, dna Ioana Avădanei (Centrul pentru Jurnalism Independent), scriitorul Bedros Horasangian, jurnalistul Cristian Tudor Popescu şi prof. univ. Adrian Cioroianu. În cele ce urmează, o prezentare a cărţii din partea dlui Horasangian – EURAST

Jurnalul Annei Politkovskaia

Bedros Horasangian

 (…) O poveste simplă, fără prea multe volute stilistice. O poveste despre drama unei ţări, la urma urmelor, pentru că Anna Politkovskaiaconştiinţa pierdută a Rusiei, cum  a fost supranumită – şi-a sacrificat bruma de viaţă pentru idei şi idealuri. Lupta acestei jurnaliste de excepţie cu mecanismele instituţionale şi aparatulul oficial al statului rus, cu fostul preşedinte Vladimir Putin, în mod special, a fost o luptă inegală. Condeiul ei incisiv a fost frînt de focurile de revolver prin care a fost asasinată la Moscova, în octombrie 2006 de patru haidamaci al căror proces trenează de ani în şir. Nu sunt semnale că asasinii vor intra în închisoare. La momentul asasinatului jurnalul Annei Politkovkaia era pregătit pentru tipar. Nu a mai apucat să vadă cartea. A apărut postum, şi a fost tradusă în limba engleză. Avem la îndemînă un exemplar din jurnalul Annei Politkovskaia, apărut sub titlul “A Russian Diary”( Vintage Books, London, 2008) care este mai mult decît o simplă mărturie de credinţă. Traducerea aparţine lui Arch Tait, iar o comprehensivă şi caldă prefaţă, conturînd profilul unei femei de excepţie  este semnată de Jon Snow.

Ce conţine această carte? Este vorba mai mult despre Rusia şi ce se întîmplă în Rusia. Politkovaskia aproape că nu are biografie. Se consumă pentru adevăr, dreptate, justiţie, etica şi morala nu sunt simple vorbe pe buzele şi în sufletul ei. Jurnalul se dovedeşte un document istoric de primă mînă, dacă vrem să înţelegem ce s-a întîmplat în Rusia post gorbaciovistă. Acoperă doar cîţiva ani din istoria Rusiei. 2003, 2004, 2005 şi un tulburător final cu titlul “Sunt eu înfricoşată ?”, să aproximăm acel Am I Afraid ?, care pe ruseşte sună şi mai patetic. Nu, nu era înfricoşată Anna Politkovskaia, poate de aceea au şi împuşcat-o nişte ticăloşi. La urma urmelor cine şi de ce a împuşcat-o pe Anna Politkovskaia ? Răspunsul îl găsim în acest jurnal şi în celelalte cărţi ale ei. În cea dedicată războaielor din Cecenia, unde a demascat ororile întreprinse de armata rusă – patriotismul şi dragostea de ţară nu presupun acceptarea oricăror crime – sau mai ales în “Rusia lui Putin”, unde a devoalat mecanismele corupţiei şi abuzurilor noii clase politice ruse. Democraţia rămâne un vis îndepărtat pentru Rusia, realpolitik-ul şi pragmatismul occidentului vizavi de interesele strategice făcînd posibile orice fel situaţii. Cu oameni şi destinele lor. Despre minciună şi adevăr scrie cu luciditate şi lipsă de speranţă Anna Politkovkaia, despre încrederea în speranţă că poate nu suntem chiar atît de ticăloşi pe cît ne dovedim. O carte camusiană scrisă şi trăită, febril, ruseşte. Personaj de mare litaratură rusă, Anna Politkovskaia chiar a existat. Dovadă şi acest jurnal. Uneori ce rămâne scris se dovedeşte mai important decât cel care a gîndit, trăit şi murit toate acestea. (…) Un jurnal politic al unei femei care şi-a trăit viaţa în afara ei.

30 martie 2010 Posted by | Bibliografii, Geopolitica, Intelo, Istorie | , , , , , | Lasă un comentariu

19/febr/2010 Un cadou pentru scriitorul (şi colaboratorul nostru) Bedros Horasangian: Armenia la „Eurovision”

… acest cântec, „Apricot Stone”, interpretat de Eva Rivas (pe numele real Valeria Tsaturyan, 22 ani) va reprezenta Armenia la festivalul „Eurovision” ediţia 2010. Desemnarea s-a lăsat cu ceva scandal (spune Radio Free Europe / Liberty), iar limba în care se cântă nu doar seamănă cu enleza, ci chiar este! Amical, dlui Horasangian – EURAST

19 februarie 2010 Posted by | Intelo, video | , , , | Lasă un comentariu

14/ian/2010 Istoria, memoria (şi politica!) genocidului armean

Genocidul armean

 Bedros Horasangian

Se împlinesc anul acesta, suntem în 2010 deja, 95 de ani de la Genocidul Armean din 1915.

Este un moment tragic în istoria unei naţiuni, este un punct de cotitură în destinul unui popor. Au mai fost evenimente dramatice în istoria lumii, în istoria armenilor în particular, dar un astfel de eveniment marchează, pe durata lungă a istoriei, configuraţia întregii umanităţi. Există deja, pe lângă nenumăratele colecţii de documente de arhivă publicate în ultima sută de ani, şi numeroase studii şi cercetări aprofundate care să decodeze întîmplările. Şi să pună în lumină întunericul unor fapte abominabile.

Nu doar despre „Marea Catastrofă” din 1915 este vorba. Generaţia bunicilor noştri utiliza termenul „Axor”. Unii erau copii la acea dată, alţii adolescenţi, trăiseră direct acel drum al morţii către Deyr-el-Zor din deşertul sirian sau aflaseră, ştiau totul din cele povestite. Din familiile lor decimate sau din ale altora. In 1915 a fi armean era să fii un om mort. Nu  s-a putut duce pînă la capăt acest proiect sinistru, dar preţul plătit a fost oricum extrem de mare. Dintre supravieţuitori puţini erau cei dispuşi să vorbească. Dintre urmaşii supravieţuitorilor puţini îşi mai puteau permite să scotocească în trecut cînd ei erau obligaţi să se acomodeze cu prezentul şi să ia viaţa de la început. Şi nu acasă, la casele lor, ci pe unde apucaseră să fugă. Din casele lor. Casă („dun”) şi Patrie („hairenik”) au devenit locurile pe unde au ajuns să-şi clădească noi locuinţe şi să întemeieze noi familii. Viaţa îşi urma cursul ei inalienabil. Mii, zeci, sute de mii de destine luate din nou de la capăt. Sunt poveşti şi istorii care nu intră în cărţile de poveşti şi în cele de istorie. (continuarea, în format word doc.Horasangian – genocidul armean – ian 10 )

__________________________

Stairs – din „Foreign Affairs”, ian-febr. 10 

14 ianuarie 2010 Posted by | Intelo, Istorie | , , , , | Lasă un comentariu

19/nov/2009 Georgeta Dimisianu, invitată azi la Facultatea de Istorie

Azi, 19 noiembrie a.c., Georgeta Dimisianu va fi invitata specială a cursului “Intelectuali şi societate în România după 1945” al prof. Adrian Cioroianu (ora 14.00, sala 211 în localul Facultăţii de Istorie).

„Un editor-legenda fie si numai pentru faptul ca multi dintre noi au deschis ochii in lumea editoriala cu acest nume pe buze. A lucrat la vestita ESPLA, a fost primul redactor al Cartii Romanesti, a condus cu pasiune Editura Albatros si a ramas la timona ca director editorial si dupa ce aceasta a luat numele de Historia. A fost editoarea regretatului Octavian Paler si umbra acestuia in trecerea lui pe Pamant. (Marcela Gheorghiu)” – vezi interviu cu dna G.D. la  http://www.zf.ro/ziarul-de-duminica/georgeta-dimisianu-redactor-din-intamplare-3058873/

În săptămînile anterioare, au mai onorat acest curs invitaţi precum scriitorii Petru Popescu & Bedros Horasangian.

19 noiembrie 2009 Posted by | Geopolitica | , , , , | Lasă un comentariu

12/nov/2009 Bedros Horasangian – un scriitor atipic & povestitor pe măsură

Astăzi, scriitorul Bedros Horasangian a fost invitatul cursului Intelectuali şi societate în România după 1945  al prof. univ. Adrian Cioroianu şi a dezvăluit multiplele faţete & dileme ale unui scriitor cu o carieră literară atipică şi totuşi prodigioasă, îndrăgostit de cuvinte & literatură şi îngrijorat de „în-răutăţirea” societăţii româneşti.

12 noiembrie 2009 Posted by | Intelo | , | Lasă un comentariu