G E O P O L I T I K O N

Spectacolul ideilor pe hartă

27/iun/2010 Bucureştiul, până acum aproape un veac – o istorie a Capitalei româneşti (4/10)

Bucureştiul, pînă acum aproape un veac

(aşa cum a fost şi cum nu o să mai fie vreodată)

Adrian Cioroianu

 (1/10) – (2/10) – (3/10) – (4/10)

Incendii şi fete frumoase

Atît cît se poate reconstitui, viaţa bucureştenilor din epocă avea farmecul ei. Oraşul era înconjurat de păduri, iar luncile rîurilor erau, primăvara şi toamna, splendide. Vînatul din pădurile din jur şi peştele din rîurile şi bălţile învecinate erau accesibile aproape pentru oricine; Dîmboviţa era sursa principală atît pentru apa menajeră, cît şi pentru apa de băut; şi a rămas pînă tîrziu, chiar dacă metodele de filtrare sau de tratare (cu piatră acră, la început) s-au dezvoltat în timp (deşi nu este încă foarte clar dacă calităţile apei potabile au crescut prin aceasta!). Tradiţional, primăvara la Bucureşti este scurtă, dar toamna este lungă. Iernile bucureştene erau şi au rămas reci şi aspre, după cum verile erau încinse şi secetoase; vedeta iernii a fost dintodeauna Crivăţul din Nord-Vest, iar vîntul cel mai drag bucureştenilor este Băltăreţul, dinspre Sud-Est, cel care aduce ploaia. În verile secetoase, bălţile secate de soare emanau un miros nu tocmai plăcut, iar roiurile de ţînţari făceau parte din decorul obişnuit.

Urmaşul lui Matei Basarab, Constantin Şerban (1654-1658) a continuat şi el tradiţia ctitoricească: una dintre mînăstirile ridicate de el va deveni, în 1661, Mitropolie. Constantin Şerban a moştenit şi o altă tradiţie, mai puţin fericită: în 1658, el a fost chemat la Constantinopol şi, bănuind ce-l aşteaptă acolo, s-a refugiat spre Transilvania; trupele sale din ariergardă au incendiat oraşul, pentru ca turcii să nu se bucure prea mult. Astfel că viitorul domn al Ţării Româneşti, Mihnea al III-lea, va alege să stea la curtea domnească de la Tîrgovişte. Peste cîţiva ani însă, şi Tîrgoviştea va fi incendiată de trupe turceşti şi tătăreşti şi, cu aceasta, rolul de capitală al acestei cetăţi se va încheia definitiv. Dar pseudo-nostalgia după cetatea voievodală a Tîrgoviştei va avea viaţă lungă – chiar şi voievodul comunist Ceauşescu s-a jucat cu această idee, a mutării capitalei la Tîrgovişte, în timp ce Bucureştiul urma să rămînă centrul economico-industrial. După cum se ştie, Tîrgovişte a apărut nu numai în visele lui Ceauşescu, ci şi în viaţa sa dramatic de reală – mai exact în ultimele ore ale acesteia; dar aceasta este altă istorie.

Incendiat aşadar în 1658, lovit de secetă – şi, deci, foamete – în 1660 şi, aproape simultan, de o epidemie de ciumă, Bucureştiul se afla încă o dată în pragul dezastrului total; încă o dată, capacitatea sa de regenerare s-a dovedit a fi mai puternică, astfel încît, pe la 1666, călătorul turc Evlia Celebi scria: “Case[le] … din piatră sau cărămidă … sînt puţine la număr şi nenorocoase, deoarece stăpînii lor ghiauri, la şapte-opt ani o dată fac cîte o răscoală, iar tătarii şi turcii dau atunci foc oraşului. Însă locuitorii, în acelaşi an, refac casele lor mici, cu un cat, dar sănătoase.” După această descriere, oraşul avea atunci în jur de 12 000 de case (aşadar, între 50 şi 60 de mii de locuitori), vreo mie de prăvălii (în care vindeau “fete frumoase”, spune călătorul turc), fiecare avînd pivniţe pline cu vinuri, şi vreo şapte hanuri pentru călători. Un lucru este sigur: azi, numărul hanurilor din Bucureşti este ceva mai mare (şi se numesc altfel), la fel şi al caselor şi al prăvăliilor; vinurile din pivniţe nu mai au aceeaşi căutare, în schimb a rămas neschimbată, după toate aparenţele, sensibilitatea vizitatorilor turci pentru fetele – la fel de frumoase – ale oraşului. (va urma)

Anunțuri

27 Iunie 2010 - Posted by | Intelo, Istorie | ,

6 comentarii »

  1. […] – (2/10) – (3/10) – (4/10) – (5/10) – […]

    Pingback de 05/iul/2010 Bucureştiul, până acum aproape un veac – o istorie a Capitalei româneşti (6/10) « G E O P O LI T I K O N | 5 Iulie 2010 | Răspunde

  2. […] – (2/10) – (3/10) – (4/10) – (5/10) – (6/10) – […]

    Pingback de 06/iul/2010 Bucureştiul, până acum aproape un veac – o istorie a Capitalei româneşti (7/10) « G E O P O LI T I K O N | 6 Iulie 2010 | Răspunde

  3. […] – (2/10) – (3/10) – (4/10) – (5/10) – (6/10) – (7/10) – […]

    Pingback de 07/iul/2010 Bucureştiul, până acum aproape un veac – o istorie a Capitalei româneşti (8/10) « G E O P O LI T I K O N | 7 Iulie 2010 | Răspunde

  4. […] – (2/10) – (3/10) – (4/10) – (5/10) – (6/10) – (7/10) – (8/10) – […]

    Pingback de 08/iul/2010 Bucureştiul, până acum aproape un veac – o istorie a Capitalei româneşti (9/10) « G E O P O LI T I K O N | 8 Iulie 2010 | Răspunde

  5. […] – (2/10) – (3/10) – (4/10) – (5/10) – (6/10) – (7/10) – (8/10) – (9/10) – […]

    Pingback de 26/iul/2010 Bucureştiul, până acum aproape un veac – o istorie a Capitalei româneşti (10/10) « G E O P O LI T I K O N | 26 Iulie 2010 | Răspunde


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: