G E O P O L I T I K O N

Spectacolul ideilor pe hartă

15/iun/2010 Bucureştiul, până acum aproape un veac – o istorie a Capitalei româneşti (1/10)

Bucureştiul, pînă acum aproape un veac

(aşa cum a fost şi cum nu o să mai fie vreodată)

Adrian Cioroianu

 (1/10)

 M-am întîlnit relativ tîrziu cu oraşul Bucureşti; iar atunci cînd am făcut-o, prima impresie îmi era deja marcată de istoria oraşului, pe care o cunoşteam, apoximativ, din lecturi. Păstrînd, bineînţeles, proporţiile, eram un fel de Tarzan, ştiam citi dar nu puteam vorbi pe limba oraşului. Ştiam, pe cale livrescă, cum partida liberală românească luase contur deplin într-o casă de pe strada Enei, pe la 1875; ştiam că Tudor Vladimirescu, revoluţionarul începutului de secol XIX, şi-a instalat, în martie 1821, tabăra la Cotroceni, în marginea oraşului de atunci; ştiam cîte ceva şi despre deznădăjduita dar cavalereasca luptă a pompierilor din Dealul Spirii împotriva turcilor care intrau în oraş, în septembrie 1848. Dar, una peste alta, mi-ar fi fost foarte greu să localizez vreuna din aceste repere urbane.

Ani la rînd, Bucureştiul însemnase pentru mine Gara de Nord, prin care trecusem de cîteva ori, cu diverse destinaţii. După prima adevărată descindere în Capitală – pentru înscrierea la facultate -, spre afîrşitul anilor ’80, m-am întors acasă cu o migrenă teribilă. Chiar mă întrebam de ce Banul Olteniei se instalase şi el la Bucureşti, pe la 1761, lăsînd la Craiova (doar) un înlocuitor. Acasă, sub bolta de viţă eminamente patriarhală, toată lumea m-a liniştit (compătimindu-mă): e şi normal să te doară capul, Bucureştiul e un oraş infernal, în care doar cu greu poţi să trăieşti. (Adevărul era, totuşi, altul, şi acum pot să-l spun: într-un mic local de pe lîngă clădirea Universităţii de la Podul Izvor băusem, la capătul acelei excursii în Bucureşti, vreo doi ţapi cu bere şi mîncasem vreo trei mici cam rîncezi, după care gonisem spre gară. Sămînţa migrenei mele aici se afla.)

Odată stabilit, cu viză studenţească de flotant, în Bucureşti, am prins oraşul în plină furie transformatoare. La drept vorbind, furia nu era a oraşului, ci a personajului micuţ şi încruntat pe care l-am văzut de vreo două ori pe Splaiul Independenţei, dînd indicaţii despre cum ar fi trebuit să arate proiectatul Muzeu de Istorie a Partidului de pe malul stîng al Dîmboviţei (actuala, rămasă tot neterminată, Casă Radio). Personajul era, evident, Nicolae Ceauşescu. Ca prin minune, m-am intersectat cu alaiul ceauşescian numai în zile de sîmbătă. Poate că şi din acest motiv succesorii respectivului lider s-au grăbit să declare, după decembrie 1989, sîmbăta zi liberă: să nu mai existe pericolul ca bucureşteanul să dea nas în nas, cînd se aşteaptă mai puţin, cu şeful statului.

Centru, fără a fi central

Ceea ce frapează mai întîi pe oricine priveşte harta României actuale este o totală asimetrie: capitala ţării, adică centrul politic, cultural şi economic, se află frapant de departe de centrul geografic al teritoriului naţional. Desigur, accepţiunea capitalei drept centru este o pură convenţie; puţine sînt statele a căror capitală este chiar în inima teritoriului naţional. Dar Bucureştiul pare atît de înfipt în sudul ţării, încît faptul că el se află foarte aproape de paralela 45 latitudine nordică[1] (adică la jumătatea distanţei dintre Ecuator şi Polul Nord) pare mai degrabă un paleativ: distanţa dintre Capitală şi cele mai nord-vestice şi nord-estice oraşe ale României este, în linie dreaptă, mai mare decît distanţa pînă la Sofia (capitala Bulgariei) sau pînă la frontierele Greciei sau Turciei. Totuşi, trebuie spus că Bucureştiul este descentrat numai la scara României actuale; cu secole în urmă, oraşul era relativ central la scara Munteniei medievale.

Cei care spun că Bucureştiul este un “oraş balcanic” nu se gîndesc, în primul rînd, la aceste detalii topometrice. Tot în anii studenţiei, mă aflam prins într-o polemică amicală cu un coleg din Cluj (pe terenul lui) şi, ca să pună capăt unei discuţii în care-i tăiasem toate căile onorabile de scăpare, mi-a zis: Las’, că vă ştiu eu pe voi, sudiştii! Primul gînd a fost să-i spun că nu sînt bucureştean decît prin adopţiune universitară; apoi mi-am dat seama că nici oraşul meu natal, Craiova, nu stătea altfel faţă de reperele reproşului lui. (va urma)


[1] Coordonatele centrului capitalei, marcat prin km 0 din Piaţa Sfîntul Gheorghe, sînt 26°4’50’’ longitudine estică şi 44°25’49’’ latitudine nordică.

Anunțuri

15 Iunie 2010 - Posted by | Intelo, Istorie | , ,

8 comentarii »

  1. […]  (1/10) – (2/10) – (3/10) – (4/10) – (5/10) […]

    Pingback de 02/iul/2010 Bucureştiul, până acum aproape un veac – o istorie a Capitalei româneşti (5/10) « G E O P O L I T I K O N | 2 Iulie 2010 | Răspunde

  2. […]  (1/10) – (2/10) – (3/10) – (4/10) – (5/10) – (6/10) […]

    Pingback de 05/iul/2010 Bucureştiul, până acum aproape un veac – o istorie a Capitalei româneşti (6/10) « G E O P O LI T I K O N | 5 Iulie 2010 | Răspunde

  3. […]  (1/10) – (2/10) – (3/10) – (4/10) – (5/10) – (6/10) – (7/10) […]

    Pingback de 06/iul/2010 Bucureştiul, până acum aproape un veac – o istorie a Capitalei româneşti (7/10) « G E O P O LI T I K O N | 6 Iulie 2010 | Răspunde

  4. […]  (1/10) – (2/10) – (3/10) – (4/10) – (5/10) – (6/10) – (7/10) – (8/10) […]

    Pingback de 07/iul/2010 Bucureştiul, până acum aproape un veac – o istorie a Capitalei româneşti (8/10) « G E O P O LI T I K O N | 7 Iulie 2010 | Răspunde

  5. […]  (1/10) – (2/10) – (3/10) – (4/10) – (5/10) – (6/10) – (7/10) – (8/10) – (9/10) […]

    Pingback de 08/iul/2010 Bucureştiul, până acum aproape un veac – o istorie a Capitalei româneşti (9/10) « G E O P O LI T I K O N | 8 Iulie 2010 | Răspunde

  6. […]  (1/10) – (2/10) – (3/10) – (4/10) – (5/10) – (6/10) – (7/10) – (8/10) – (9/10) – (10/10) […]

    Pingback de 26/iul/2010 Bucureştiul, până acum aproape un veac – o istorie a Capitalei româneşti (10/10) « G E O P O LI T I K O N | 26 Iulie 2010 | Răspunde


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: