14/iun/2010 După 20 de ani: despre “prezenţa” URSS în Piaţa Universităţii şi mineriada aferentă (4/4)

Adrian Cioroianu:„Moscova nu e străină de «13-15 iunie»“

 Mihai Voinea, Cristian Delcea (Adevărul, 03 iunie a.c.)

(1/4); (2/4); (3/4); (4/4)

„E mai dramatic ce s-a întâmplat în mintea celor care i-au primit cu aplauze pe mineri decât în mintea minerilor.”

Adrian Cioroianu, fost „golan”

„Cine avea interes să discrediteze Opoziţia?”

Pe 14 iunie, când au descins minerii în Bucureşti, unde eraţi?

Pe 14 am trecut împreună cu un prieten prin Piaţă, dar am avut mare noroc că nu purtam barbă sau plete şi nu le-am trezit nicio suspiciune. Am avut însă colegi care au fost bruscaţi de minerii care au intrat în facultate. Culmea e că au bruscat nişte colege care erau cu Frontul, dar ei n-au mai ales. Minerii n-au excelat prin precizia cu care şi-au ales victimele.

Cine credeţi că i-a chemat pe mineri la Bucureşti?

Cred că asta rămâne încă o enigmă, chiar dacă mulţi îl arată cu degetul pe Ion Iliescu. Ceea ce ştim în momentul ăsta e mai mult că Iliescu le-a mulţumit la plecare, dar încă nu e clar cine i-a chemat.  E clar în schimb că el este cel care le-a cerut în dimineaţa de 14 iunie să elibereze Piaţa Universităţii. Este unul din gesturile nu foarte inspirate ale sale, ar trebui să îl explice.

Cu ce scop credeţi că au fost chemaţi minerii?

E indiscutabil că minerii au fost o masă de manevră. În măsura în care ei au fost chemaţi de cineva fidel lui Ion Iliescu, au făcut-o, evident, pentru a arăta că Frontul conduce şi stăpâneşte ţara. „Piaţa Universităţii” era un element enervant.

„Am pierdut miliarde de euro!”

N-au fost doar în Piaţă, au fost şi la sediul PNŢ şi la „România liberă”…

Ei au fost conduşi acolo, fără îndoială. Asta rămâne partea barbară a postrevoluţiei. E limpede că au fost duşi ca să intimideze, problema este cine i-a trimis. Uneori mă gândesc dacă nu cumva concentrând totul pe Ion Iliescu îi pierdem din vedere pe alţii care poartă vina, cel puţin în egală măsură. Deseori în jurul unui conducător se regăsesc oameni care iniţiază anumite acţiuni în ideea de a-i face plăcere celui care conduce. Într-un fel poate am face aceeaşi greşeală pe care am făcut-o cu Nicolae Ceauşescu. Executându-l pe Ceauşescu i-am absolvit pe toţi ceilalţi.

Despre actele de vadalism din 13 iunie părerile sunt împărţite. Unii, puţini, şi în general din fosta Putere, spun că la originea lor au stat „golanii” care mergeau şi în Piaţă, alţii cred că fosta Securitate le-a produs pentru a legitima intervenţia minerilor. Unde vă situaţi?

Atunci eram sigur că e mâna Securităţii, astăzi aş sugera celor care vor să se ocupe realmente de chestiune să fie mai atenţi la agenţii de influenţă sovietici din vremea aceea. Ei existau în România! Eu cred că Moscova a fost prezentă în viaţa României foarte puternic în 1990 şi nu este străină de evenimentele din 13-15 iunie. Nu vreau să absolv prin asta Securitatea română, dar cred că au fost mult mai multe forţe care au acţionat atunci.

Aceste forţe nu erau în colaborare?

Probabil că uneori acţionau în spiritul aceluiaşi rezultat, dar nu sunt convins că erau conştienţi unii de alţii sau că Ion Iliescu înţelegea spriijinul pe care îl primea. Un astfel de act, cum a fost devastarea Ministerului de Interne, era menit a compromite ideea de Opoziţie din România. Opoziţia din România era una prooccidentală în momentul ăla, chit că nu visam la NATO şi Uniunea Europeană. Era una cert prooccidentală şi nu rămâne decât să te întrebi, în mod logic, cine ar fi fost interesat de compromitarea unor astfel de idei.

Ion Iliescu a negat în permanenţă contribuţia decisivă a Uniunii Sovietice în evenimentele din 1989 şi 1990.

Rolul Moscovei a fost mult mai important decât ştim azi. Bănuieli avem, dar nici ei nu sunt interesaţi ca aceste lucruri să se ştie pentru că o mare putere lucrează pe termen lung. Nu văd de ce ar recunoaşte prezenţa lor în anumite momente. URSS  a fost mult mai prezentă decât lasă să se înţeleagă domnul Ion Iliescu.

Care au fost principalele efecte ale Mineriadei din iunie 1990?

Efectele au fost dramatice. Popularitatea certă pe care ne-o adusese Revoluţia s-a disipat şi ne-a plasat într-un contur de fotografie din care noi nici astăzi nu am ieşit pe de-a-ntregul. Concret, am pierdut miliarde de dolari sau de euro! Întârzierea cu care au venit marile investiţii în România are legătură cu Mineriadele.

Mulţi români au plecat din ţară imediat după Mineriadă.

Da, a fost o hemoragie deloc bună pentru statul român. Atunci se pleca din dezamăgire. Plecau sub impactul acestor evenimente care dădeau senzaţia că nimic nu se schimbă în România. Că am scăpat de Ceauşescu, dar sistemul rămâne în picioare.

Publicitate