17/apr/2010 La masa “Adevărului”: Adrian Cioroianu în dialog cu Ovidiu Nahoi şi Ion M. Ioniţă (3/4)

“Polonia va juca un rol din ce în ce mai important”. Despre Katyn, despre Kaczynski, despre relaţiile româno-poloneze

Adrian Cioroianu în dialog cu Ovidiu Nahoi şi Ion M. Ioniţă

(interviurile 2+1 “Adevărul”, 12 aprilie a.c.)

3/4

Ovidiu Nahoi: Cum au fost întâlnirile cu polonezii la care aţi participat?

Adrian Cioroianu: E drept că erau un cuplu proverbial, din multe puncte de vedere. Nu are rost să ascund lucrul acesta. Dincolo de toate acestea, preşedintele polonez era un tip extraordinar de calm, nu se enerva niciodată. Îmi amintesc foarte bine reuniunea din vara anului 2007 de la Bruxelles. Se discutau problemele legate de ceea ce avea să devină viitorul Tratat de la Lisabona. Discuţiile s-au prelungit până pe la 1-2 noaptea. Delegaţia poloneză cerea mereu pauze pentru consultări. În spatele preşedintelui polonez era ministrul de Externe… o doamnă admirabilă. Preşedintele Kaczynski  nu vorbea decât poloneză. Foarte des, se consulta cu ea, ea îi şuşotea ceva şi spunea: acum trebuie să ieşim să ne consultăm. Se făcea pauză un sfert de oră, ei ieşeau. Cei rămaşi în sală şuşoteau şi ei: acum sună la Varşovia să se consulte cu fratele.

Era un prooccidental, dar nu un euro-entuziast. Ca şi Vaclav Havel. Trebuie să acceptăm că pot exista şi în Europa de Est intelectuali care să fie prooccidentali, dar nu euro-entuziaşti. 

Cei doi fraţi semănau atât de mult fizic încât atunci când participau la o reuniune se punea problema de a-i distinge. Mai târziu am aflat că trebuia să ne uităm la aluniţele de pe faţă. Dar erau personalităţi total diferite. Preşedintele era mai mereu zâmbitor, fratele său, fostul premier Jaroslaw Kaczynski, era mai sobru. Uneori se făceau glume pentru că se spunea că vine unul în locul altuia, aşa cum se zice că gemenii se duc unul în locul altuia la examenele de la şcoală. Se spunea că fratele este chiar mai greu de înduplecat decât preşedintele.

De multe ori, nu ştiam care dintre ei este la comandă într-un anumit moment. De asemenea, mama lor a fost personajul tutelar în familie. Faptul că Jaroslaw Kakczynski a rămas alături de mama lui, grav bolnavă, l-a salvat, din cauza asta nu a urcat în avion. Îmi aduc aminte că Lech Kaczynski ieşea foarte des din sala unde era prezent la diverse reuniuni internaţionale şi suna acasă. Era o legătură puternică între fraţi. 

Publicitate