G E O P O L I T I K O N

Spectacolul ideilor pe hartă

26/mart/2010 Avanpremieră – mâine, ediţie specială GEOPOLITIKON: acordul SUA – Rusia privind limitarea arsenalului nuclear

… plus o ilustrare (!) aparte a felului în care Grecia va ieşi din criză!

Reclame

26 martie 2010 Posted by | avanpremieră | , , , | Lasă un comentariu

26/mart/2010 China – „terţul inclus/exclus” între SUA şi UE. Principiul lupaşcian al „terţului inclus” şi „noua logică” a Istoriei

… În cursul acestei săptămâni, la UNESCO – Paris, a avut loc un colocviu franco-român dedicat filosofului Ştefan Lupaşcu / Stéphane Lupasco (1900 – 1988). Lucrările prezentate vor fi tipărite într-un volum ce va apărea în a doua jumătate a anului la o editură pariziană. Simultan, varianta română a volumului va apărea la Curtea Veche Publishing din Bucureşti.  În avanpremieră, câteva fragmente din intervenţia prof. univ. Adrian Cioroianu (varianta română) – EURAST.

Stéphane Lupasco, temps & contradiction: vers une nouvelle logique de l’histoire? /

 Ştefan Lupaşcu, timp & contradicţie: spre o nouă logică a istoriei?

Adrian Cioroianu

Ceea ce mi se pare fascinant în moştenirea intelectuală a filozofului Stéphane Lupasco este o triadă de detalii care-i marchează posteritatea: i) primul dintre ele priveşte amploarea reflecţiei lupasciene. Cert este că vorbim despre un om care “n’a pas fait «vœu de pauvreté» en matière de connaissance” – cum spune Mireille Chabal, care continua: “Son appétit de boyard moldave est sans limites. De la microphysique, il passe à la biologie, puis à la neurobiologie, puis aux sciences humaines. De nombreux textes sont dédiés à l’art, à la peinture abstraite. Et presque tous ses livres sont hantés par le problème de l’affectivité, seule donnée «ontologique» pense-t-il”([1]).

ii) În al doilea rînd, este greu de spus dacă secolul al XX-lea cunoaşte, printre filosofi şi savanţi, astfel de cazuri în care o operă să pună atîtea probleme de receptare, tocmai pentru că mediile academice au fost surprinse de originalitatea unei interpretări care mergea pe contra-curent. Lucrările acestui “presocratic fără voie”, cum îl numea Constantin Noica([2]), poartă în ele însele o dilemă care nu s-a rezolvat niciodată. Basarab Nicolescu, unul dintre cei mai fideli analişti ai operei lupasciene, reda astfel această dilemă: chiar dacă teoriile “lui Lupasco se adresau în primul rînd lumii ştiinţifice”, “[d]ezamăgirea lui (…) a fost însă mare: deoarece edificiul ştiinţei este fondat pe principiul non-contradicţiei, oamenii de ştiinţă au oroare faţă de termenul «contradicţie»”([3]) şi, drept urmare, Stéphane Lupasco este astăzi relativ puţin cunoscut – în Franţa, şi chiar mai puţin în România –, iar impactul reflecţiei sale este pe departe de a se fi consumat.

În fine, iii) al treilea lucru fascinant pentru mine din filozofia lui Lupasco este acest principiu atît de jucăuş şi de neconvenţional denumit “logica terţului inclus”. La Lupasco, această dinamică a contradictoriului (inerentă oricărei manifestări a materiei şi a umanului) îşi găseşte expresia cea mai potrivită în ceea ce el numeşte terţul inclus. Visul gînditorilor greci – de îmbinare pînă la contopire între filozofie şi ştiinţele materiei – ajunge ceva mai aproape de îndeplinire atunci cînd Lupasco vorbeşte despre ordinea evenimentelor în lumea suprareală sau subreală a oamenilor. În lume – crede Lupasco –, tocmai pentru că ea, lumea, are o natură logică, totul este prin definiţie legat şi, în concluzie, fiecare două evenimente (sau fapte) pe care le înregistrăm nu există separat, ci doar unul în raport cu celălalt, “dominîndu-se alternativ, în continuă devenire”([4]). În opinia mea, Lupasco ar fi fost în mod natural interesat de evoluţia de perspectivă a lumii contemporane.

Acest principiu – al aparentei “logici” a Istoriei – mi se pare că are o interesantă verificare în acest început de secol. În cele ce urmează, încerc să aplic această logică lupasciană – a terţului inclus – la una dintre cele mai spectaculoase evoluţii ale contemporaneităţii: tranziţia prezumată a statutului de superputere de la SUA la China. Din acest punct de vedere, eu regret că Stéphane Lupasco a murit în anul 1988, fără a vedea finalul imperiului sovietic, a cărui “extase et agonie” a marcat deplin ultima jumătate a secolului XX. Cu atît mai mult, Lupasco – şi aţîţia alţii – nu puteau bănui, în anii ’80, avîntul extraordinar al economiei unor state precum India sau Brazilia, care avea să se profileze în următoarele două decenii. (…)


([1]) Mireille Chabal, “Stéphane Lupasco ou la puissance de la pensée”, texte paru en 2006 en annexe aux Actes du Colloque qui s’est tenu à Dijon du 27 au 29 oct. 2004, Francophonie roumaine et intégration européenne, sous la direction de Ramona Bordei-Boca, Université de Bourgogne, Centre de Recherches Interactions Culturelles Européennes, Centre Gaston Bachelard de recherches sur l’Imaginaire et la Rationalité (http://transdeveloppement.blog.lemonde.fr/lupasco/).

([2]) Elena Bondor, “Lupasco şi logica terţului inclus”, în revista Constrast nr. 3 / 2001 (http://contrast.20m.com/lupasco.htm).

([3]) Basarab Nicolescu, În oglinda destinului. Eseuri autobiografice, Ed. Ideea Europeană, Bucureşti, 2009, p. 51.

([4]) Bondor, art. cit.

26 martie 2010 Posted by | Geopolitica, Intelo | , , | Lasă un comentariu

26/mart/2010 Geopolitica muzicii: despre moştenirea lui Wagner şi festivalul de la Bayreuth

Bayreuthdämmerung. Sfîrşit şi început de epocă în templul lui Wagner.

Victor Eskenasy

RFE/RL, 24.03.2010

Bayreuth-ul şi istoria sa crepusculară au ajuns la un punct de cotitură odată cu moartea lui Wolfgang Wagner, ultimul reprezentant al celebrei familii, aparţinînd generaţiei antebelice, legată de nazism.

Mai mult ca sigur nu a existat instituţie culturală în istoria recentă a ultimilor 50 de ani mai controversată şi obiect de dispută pe plan politic decît Festivalul de operă de la Bayreuth. Loc mitic de cult al lui Richard Wagner, Bayreuth-ul şi istoria sa crepusculară sînt din nou în actualitate săptămîna aceasta şi au ajuns la un punct de cotitură odată cu moartea lui Wolfgang Wagner, ultimul reprezentant al celebrei familii, aparţinînd generaţiei antebelice, legată de nazism.

O generaţie nouă, născută după cel de-al doilea război mondial, a preluat frîiele Festivalului şi, cu siguranţă, îşi va lua distanţa faţă de moştenirea apăsătoare a unui trecut damnat pe care Wolfgang Wagner, patron absolut la Bayreuth din 1968, s-a străduit cu toate mijloacele să îl ascundă şi să-l mistifice. Pentru cei care nu ştiu, scrierile antisemite ale compozitorului au fundamentat ideologia nazistă pe plan cultural, iar între familia lui Wagner, Hitler şi nazism legăturile au fost cum nu se poate mai strînse.

Winifred Wagner, cea care a condus festivalul după moartea fiului compozitorului, Siegfried, începînd din anii ’30 ai secolului trecut, a fost o admiratoare şi o susţinătoare ferventă a lui Hitler pînă la sfîrşitul vieţii. Festivalul de la Bayreuth şi muzica lui Wagner au fost utilizate la maximum de ideologii nazişti pentru a promova o cultură naţionalistă agresivă şi xenofobă.

Cei doi fii ai lui Winifried, Wieland şi Wolfgang Wagner, au fost în tinereţe protejaţi lui Hitler, educaţi şi destinaţi simbolic, în proiectele acestuia, să conducă afacerile culturale ai unei Europe nazificate. La Bayreuth, îşi amintea nu de mult, într-o emisiune televizată la Londra, una din surorile lui Wolfgang, a fost schiţat pentru prima dată planul de invazie a Poloniei, pe harta din manualul de geografie al viitorului director artistic al Festivalului. Wolfgang a luptat şi a fost rănit în Polonia, iar Wieland, spre sfîrşitul războiului, a condus un lagăr nazist de concentrare, nu de parte de Bayreuth.

O istorie ascunsă multă vreme de cei doi fraţi care, din 1951, au lansat „Noul Bayreuth”, străduindu-se să dea o imagine pozitivă Festivalului dar evitînd sistematic să-şi asume orice responsabilitate istorică, să iniţieze orice dezbatere asupra trecutului. Fiul lui Wolfgang, Gottfried Wagner a fost cel care într-un volum biografic, la sfîrşitul anilor ’90, a dezvăluit primul istoria ascunsă a familiei şi a Festivalului, creînd senzaţie şi declanşînd o dezbatere de proporţii în lumea culturală şi politică germană, care l-a obligat pe tatăl său să deschidă parţial arhivele de la Bayreuth.

Dar ansamblul documentelor a rămas necunoscut pînă astăzi, iar Gottfried Wagner o afirma nu de mult răspicat la televiziunea franceză: „Ştim foarte bine că o mare parte a corespondenţei dintre Hitler şi familia Wagner nu este încă publicată, se încearcă încă să se evite discuţia; este vorba de aproape 300 de scrisori, dispersate, la Bayreuth şi la München, despre care nu se vrea să fie cunoscute, dar sînt absolut necesare istoricului…; nu este vorba numai de scrisori ale lui Winifred, dar şi ale fiilor ei, ale unchiului şi tatălui meu, ale mătuşii mele Verena… ”

In 2008, sub presiunea autorităţilor bavareze, Wolfgang Wagner, „micul dictator”, cum îl poreclise una din fiicele sale, a cedat şi la conducerea Festivalului au fost numite co-directoare artistice cele două fete ale sale, Eva Wagner-Pasquier şi Katharina, fructul unei a doua căsătorii. După 20 de ani de exil forţat şi luptă pentru adevăr, Gottfried Wagner se întoarce pentru prima dată la Bayreuth, decis să pună în lumină istoria adevărată a Festivalului. O pagină de istorie culturală a Germaniei este pe cale de a fi întoarsă definitiv.

26 martie 2010 Posted by | arta, Intelo | , , | Lasă un comentariu

26/mart/2010 Invitatul din weekend: D. Dungaciu despre actualitatea din Republica Moldova

Cutia Pandorei a anticipatelor

Dan Dungaciu

publicat in Timpul – Chişinău, 26 Martie a.c.

 După ce unii lideri ai AIE au revenit asupra deciziei de modificare a Constituţiei prin referendum, iniţial asumată plenar, spectrul alegerilor anticipate devine tot mai vizibil. Ce va fi, nu putem decât bănui. Dar, precum în povestea celebrei Pandora, atunci când deschizi cutia pe care nu trebuia să o deschizi, din ea iese totul, nu doar ceea ce ai fi vrut tu la un moment dat.

Referendum şi alegeri
Faţă de referendumul constituţional, alegerile sunt o schimbare evidentă de registru. Iar deosebirea care ne interesează aici este următoarea: în cazul celui dintâi, liderii civici şi politici ar avea posibilitatea unei intervenţii directe asupra opiniei publice, prin dezbateri, discursuri etc. şi care să permită educarea şi clarificarea opţiunilor cetăţenilor RM – şi asta ar fi funcţia principală a referendumului! Propunerile de modificare ale Constituţiei sunt numeroase, dar cele problematice şi care necesită dezbatere şi lămurire publică sunt câteva. Chiar dacă în final referendumul este tot o consultare populară, deci trebuie ajustat în consecinţă, politicianul şi liderul de opinie au indiscutabil o autonomie mai mare faţă de public. Ceea ce nu există însă în cazul alegerilor anticipate, unde liderii politici sunt, practic, prizonierii electoratului. Adică nu vorbesc ca să educe şi să clarifice, ci ca să obţină voturi. Deosebirea este decisivă!

Dincolo însă de aceste diferenţe strategice, alegerile anticipate ridică o serie de întrebări de fond, legate de modul concret de participare al alianţei în alegeri. Dacă presupunem că PCRM ar mai avea astăzi circa 30% în opţiunea de vot, rezultă că circa 70% din felia „puterii” este disponibilă AIE. Dar care AIE?

„Nu putem reuşi decât împreună”
În cazul anticipatelor, prima opţiune a coaliţiei care vine în minte ar fi, desigur, cea a participării unitare, ca bloc politic, în urma modificărilor aduse legii electorale. În esenţă, unificarea partidelor anticomuniste este un slogan care are nu doar rezonanţă în electoratul din stânga Prutului, dar constituie şi certificatul de naştere al AIE. Tehnic vorbind însă, apare o problemă: cum se vor repartiza locurile? Pentru că negocierile vor fi dure în ceea ce priveşte distribuţia de putere în interiorul Alianţei şi nu e clar cum se va face asta. Răspunsul clasic este: prin sondaje de opinie publică. Deşi uzitată, formula nu este fără cusur. În primul rând, pentru că percepţia publică de la un moment dat nu măsoară neapărat forţa electorală a unui partid; campania electorală modifică şi comportamentul respectivului partid şi atitudinea electoratului. În al doilea rând, sondajele vor măsura astăzi mai degrabă vizibilitatea publică a unuia sau altuia dintre lideri, vizibilitate direct proporţională cu accesul la resurse al funcţiei deţinute în prezent. În al treilea rând, într-o coaliţie, mesajul transmis public este numitorul comun al mesajelor tuturor membrilor. În mod fatal, mesajul unei coaliţii avantajează partidul din „centrul” coaliţiei, pentru că, realmente, îi perpetuează mesajul (partidele dintr-o coaliţie percepute la extremele ei sunt cele obligate să îşi ajusteze discursul iniţial pentru a putea fi agreat de toţi colegii). Aşa s-a petrecut şi se petrece şi cu AIE, al cărei mesaj a favorizat, neintenţionat, partidul aflat în centrul politic al acesteia, conferindu-i un avantaj de etapă din moment ce mesajele Alianţei cădeau perfect pe un anumit tronson de electorat, neglijând altele.

Scapă cine poate
Varianta participării individuale la alegeri a membrilor AIE a fost deja sugerată la Chişinău. Este invocat aici un calcul strategic care ar indica faptul că suma voturilor membrilor AIE este mai mare decât suma voturilor obţine ca bloc electoral compact. Aserţiunea este, sociologic vorbind, discutabilă. În primul rând, că nimeni nu poate demonstra asta cu precizie, iar experienţele electorale din alte state, inclusiv din RM, au indicat că cea mai bună strategie de a aduce la vot electoratul indecis rămâne blocul electoral. Dincolo de asta, participarea individuală este riscantă pentru viitorul postelectoral al AIE. Până în prezent, o serie de tensiuni interne au fost puse între paranteze în numele menţinerii coaliţiei, dar această presiune dispare în acest caz. Fiecare actor politic va fi obligat să îşi aleagă precis felia de electorat căreia i se adresează şi să transmită mesaje în consecinţă. Unele dintre ele vor intra fatal în coliziune cu cele ale foştilor colegi de coaliţie. Riscul unei spirale a violenţei declaraţiilor este major, în ciuda unui eventual „gentlemen agreement” iniţial. Toată lumea ştie că, în final, vor conta procentele pe care le obţine în alegeri, nu comportamentul din timpul campaniei. Va mai fi posibilă o alianţă după anticipate, în condiţiile în care nici măcar astăzi tensiunile interne nu sunt ostoite?

Evadarea din pluton
O variantă intermediară, convenabilă teoretic membrilor AIE care stau mai bine în sondaje în acest moment ar fi „evadarea din pluton”, respectiv, părăsirea solitară a unui eventual bloc electoral. Varianta unui PLDM solitar care lasă în urmă o alianţă PL-PD-AMN este puţin probabilă – dincolo de riscurile de imagine pentru PLDM – cel puţin pentru motivul că o asemenea alianţă în trei nu pare verosimilă. În cazul însă în care evadatul este PD – sugestiile pentru o asemenea mutare ar putea fi declaraţia la adresa românismului a lui Marian Lupu şi cea despre reorientarea spre Rusia a lui Valeriu Lazăr – lucrurile devin verosimile. Provocările majore sunt trei. În primul rând, probleme interne ale PD, acesta nefiind în realitate un partid, ci un proiect politic care stă sub egida fostului spicher comunist al parlamentului. Nu există unanimităţi acolo, mai ales legate de direcţia geostrategică a RM. O mutare solitară spre Est ar genera, dacă nu ruperea partidului, cel puţin plecări spectaculoase. În al doilea rând, o asemenea opţiune a lui Marian Lupu ar genera o bătălie dură în campanie între PCRM şi PD, pentru că, practic, s-ar confrunta pentru acelaşi electorat, dar şi o resuscitare „europeană” a moldovenismului de extracţie sovietică. Duritatea bătăliei între foştii tovarăşi de arme va fi însă invers proporţională cu şansele unei coaliţii post-electorale. Care, însă, nu se (mai) exclude. Şi asta este a treia provocare!

Scenariul negru e roşu
Oricât de neplauzibilă pare în acest moment, ieşirea din pluton a PD-ului face probabilă o coaliţie postelectorală cu PCRM – dorită şi încurajată la Moscova. Dar asta cu trei condiţii. Prima, ca cele două formaţiuni să cumuleze un scor care să le permită accesul la pârghiile puterii. A doua, ca scorurile PD şi PCRM să fie relativ apropiate. Marian Lupu nu îşi poate permite o nouă umilinţă a lui Voronin, astfel că o eventuală colaborare dintre cele două partide trebuie făcută de pe poziţii relativ egale. A treia, spaţiul euroatlantic ar trebui să agreeze, fie şi tacit, revenirea comuniştilor la guvernare şi un Lupu transformat în Ianukovici. Dar asta presupune un risc enorm, pentru că o asemenea variantă ar fi opusul oricărei stabilităţi pe care Bruxellesul o doreşte la frontierele sale. O eventuală guvernare PD-PCRM va redeschide intempestiv toate dosarele de criză din stânga Prutului, de la dosarul identitar la confruntarea între generaţii. Iar RM va cădea inevitabil de pe hartă.

26 martie 2010 Posted by | Geopolitica, Intelo | , , | Lasă un comentariu

25/mart/2010 O scrisoare deschisă pe adresa Prim-ministrului E. Boc şi a Ministrului Educaţiei, D. Funeriu

Stimate Dle Prim-Ministru Emil Boc, stimate Dle Ministru al Educatiei Daniel Funeriu,
 

Alaturat este textul memoriului semnat de 48 de persoane, majoritatea din Cluj. Fata de textul transmis catre Dvs. in seara zilei de 17 martie 2010,  au intervenit mici modificari, la sugestia semnatarilor. De asemenea lista de semnaturi s-a extins.
 
Solicitam Presedintelui ANCS Prof.Univ.Dr. Adrian Curaj sa raspunda explicit la urmatoarele intrebari:
 
1) De ce granturile IDEI 2007 care sunt de doua ori mai putine ca numar decit granturile IDEI 2008 au primit de peste doua ori mai multi bani bugetari decit acestea din urma? De ce, daca sunt mai putin bani disponibili de la buget, ei nu au fost impartiti in mod unitar intre IDEI 2007 si IDEI 2008 (tinind cont si de numarul lor), folosindu-se aceeasi unitate de masura?
 
2) De ce granturile IDEI 2007 evaluate de exemplu cu 40 puncte trebuie sa fie neaparat finantate in 2010 pentru a-si finaliza cercetarea, in timp ce granturi IDEI  2008 evaluate cu punctaje superioare, multe cu 48 sau 49 puncte, trebuie suspendate de la finantare?
 
Aceasta este o continuare a discriminarii din 2009, cind granturile IDEI 2007 au fost finantate din credite bugetare cu  peste 50 % din sumele aprobate initial, in timp ce granturile IDEI 2008 au fost finantate cu doar cu 26 %, dintre care jumatate reprezentau credite de angajament. Multi directori de proiecte IDEI 2008 au fost nevoiti sa acopere din bani personali zeci sau sute milioane lei, pentru a efectua cheltuieli prevazute a se deconta din credite de angajament. Banii investiti in 2009 in cercetare de catre directorii de proiecte IDEI 2008 nu au fost inca recuperati.
 
Este un fapt de o gravitate extrema si fara precedent in Invatamintul superior din Romania, care risca sa fie discreditat grav prin asemenea Decizii arbitrare.
 
Va asigur de intreaga noastra consideratie si ne punem sperantele in triumful ratiunii,
 
Prof.Univ.Dr. Corina Ionescu

Univ. Prof.Dr. Corina Ionescu
Head of Mineralogy Chair
Babes-Bolyai University of Cluj-Napoca
1, Kogalniceanu Str. , RO – 400084 Cluj-Napoca, ROMANIA
Tel. 0040 264 405 358; FAX: 0040 264 591 906
NEW Email address: corina.ionescu@ubbcluj.ro,
NEW Web page: http://bioge.ubbcluj.ro/~corina.ionescu/
                              http://bioge.ubbcluj.ro/~corina.ionescu/research/
                              http://bioge.ubbcluj.ro/geology/mineralogy/mineralogy.htm

26 martie 2010 Posted by | Intelo | , , | Lasă un comentariu