G E O P O L I T I K O N

Spectacolul ideilor pe hartă

11/ian/2010 Despre cărţi, politică, intelectuali şi memorie – George Onofrei în dialog cu Adrian Cioroianu (5/6)

Despre cărţi, politică, intelectuali şi memorie

George Onofrei, jurnalist din Iaşi (Radio Iaşi, TVR3, revista Suplimentul de cultură) în dialog cu prof. Adrian Cioroianu (Iaşi, 30 ianuarie a.c.). Acest dialog va fi publicat de Suplimentul de cultură.

 (5/6)

GO: Apropo de acest sentiment de orfan al Europei, revin la o afirmaţie a dvs., în care spuneaţi că ea se transferă la est, în Republica Moldova. Aţi sugerat că li se vinde sentimentul european tinerilor care vor fi înşelaţi în aşteptări?

AC: Ca să fiu foarte direct, eu cred că e de datoria noastră, ca români, care am trecut printr-un proces lung de integrare europeană, să spunem prietenilor şi fraţilor noştri de la Chişinău că acest proces al integrării lor va fi lung şi poate dureros. Gîndiţi-vă, dacă în 1993 ni s-ar fi spus nouă: „Români, mai aveţi 14 ani pînă veţi ajunge membri UE“, ni s-ar fi părut enorm. Pentru o viaţă de om, 10, 14, 15 ani înseamnă mult. În aprilie a.c., eu însumi voi fi la Chişinău, am o invitaţie de la o asociaţie a junilor istorici de acolo, şi nu mă voi sfii să le spun că acei tineri care au fost în Revoluţia Twitter, cum a fost numită, în aprilie 2009, nu trebuie să fie dezarmaţi dacă li se va sugera că integrarea Republicii Moldova în Uniunea Europeană nu va fi poimîine, nu va fi la anul sau în doi-trei ani, poate va dura ceva mai mult. Repet: e de datoria noastră să fim oneşti în raport cu Chişinăul. Ca să nu spun că, în definitiv, competiţia pentru democraţie în Republica Moldova nu e cîştigată încă. Să nu ne îmbătăm cu apă de trandafiri.

 GO: Aceşti tineri au acum posibilitatea să plece. Nu vor părăsi ţara şi vor rămîne doar rusofonii? Şi în ce măsură se va răsfrînge asta asupra viitorului ţării?

AC: Nu cred că ne putem imagina ca toţi românii să plece şi să rămînă doar rusofonii! Am avut eu însumi studenţi din R. Moldova la Facultatea de Istorie din Bucureşti, apoi mulţi au rămas în România. Fostul consilier al preşedintelui Băsescu, Tomac, mi-a fost student. Da, mi-am pus problema dacă nu cumva noi răpim Republicii Moldova o elită, educată româneşte. Pe de altă parte, cred că acest neam, mă refer la românii de peste tot, are o fantastică capacitate de regenerare. Ce s-a întîmplat în aprilie ’09 la Chişinău, din punctul meu de vedere, a fost o revoluţie. Nu cred că e posibil ca peste noapte toţi tinerii pro-occidentali să vină în România, iar acolo să rămînă rusofonii şi să îndrepte din nou R. Moldova spre Moscova. Ştiu în acelaşi timp că au fost cetăţeni de etnie rusă care l-au votat la primărie pe Dorin Chirtoacă. Deci eu nu mă refer la un cetăţean de etnie rusă sau la un vorbitor de limba rusă ca la un inamic potenţial. Nu pot să judec un om în aceşti termeni. Poate că şi un cetăţean de etnie rusă din R. Moldova îşi doreşte să trăiască după un model occidental – de ce nu? Nu numai românii au dreptul la aşa ceva.

GO: Iar în campania electorală din Republica Moldova, atît comuniştii, cît şi partidele democratice militau pentru integrarea în Uniunea Europeană.

AC: Eu aş dori să nu ne mai întoarcem la situaţia din anii 2007-2008. Acum pot să o spun: în biroul meu, la Ministerul de Externe, veneau pe ascuns lideri ai partidelor politice sau intelectuali din R. Moldova, mă întîlneam cu ei, de la Oleg Sebrerian la Grigore Vieru, veneau aproape conspirativ. Nu era normal, nu mi-a plăcut şi nu aş vrea să ne întoarcem acolo. (va urma)

Reclame

11 februarie 2010 Posted by | Intelo | , , , , | Lasă un comentariu

11/febr/2010 Scandalul Blackwater şi noua administraţie americană

Barack Obama a rupt legăturile cu “Blackwater”

SFÂRŞITUL UNUI COŞMAR

Constantin Romulus Preda

Noul lider de la Casa Albă, Barack Obama, a anulat în luna iulie a anului trecut, contractul dintre statul american şi compania de securitate Blackwater. După evenimentele din 11 septembrie, Blackwater a ajuns într-o poziţie de o extraordinară importanţă în „războiul împotriva terorismului”, iar contractele sale cu guvernul federal depăşeau suma de un miliard de dolari.

Primul contract între statul american şi agenţia de securitate a apărut încă din vremea administraţiei Clinton. Fără doar şi poate, mulţi dintre noi se întreabă cine se află, cu adevărat, în spatele acestei armate.

În 1997 Erik Prince începe să îşi construiască propriul regat politico-militar, beneficiind de o moştenire evaluată la 35 de miliarde de dolari. Astfel ia naştere una dintre cele mai puternice armate private din lume, denumită Blackwater. După evenimentele din 2001, Prince îşi trimite armata, în urma unui acord încheiat cu administraţia Bush, în Afganistan şi Irak.

Scopul? Anihilarea grupărilor teroriste.

Saddam Hussein şi Osama ben Laden vor deveni principalele ţinte ale americanilor, iar primul va fi executat în data de 29 decembrie 2006, într-o manieră specifică Evului Mediu.

Adevărata faţă a agenţiei de securitate Blackwater începe să se contureze odată cu evenimentele din 31 martie 2004, atunci când patru americani înarmaţi au căzut pradă furiei populaţiei din oraşul Falloujah, resturile carbonizate şi mutilate ale acestora rămânând atârnate de un pod peste Eufrat timp de câteva ore. Răspunsul soldaţilor „Blackwater” nu va întârzia să apară. În dimineaţa zilei de 16 septembrie 2007 are loc un adevărat masacru, în piaţa Nisour din Bagdad, ce lasă în urma sa 17 victime, civili irakieni, printre care mulţi copii şi femei.

Potrivit unui raport al Congresului american, din 2005, societatea privată Blackwater a fost implicată în 195 de incidente în Irak, iar angajaţii acesteia au fost primii care au deschis focul în 84% din cazuri, ceea ce contravine contractului încheiat cu Departamentul de Stat american, conform căruia firma poate face uz de armă numai în situaţii defensive.

„Mi-am pus compania şi pe mine însumi la dispoziţia CIA pentru misiuni foarte riscante. Dar, când a devenit oportun din punct de vedere politic, cineva m-a sacrificat”, a declarat fondatorul companiei Blackwater, după ce noua administraţie de la Casa Albă a reziliat contractul cu agenţia de securitate.

Legăturile lui Erik Prince cu statul american au fost rupte, însă rămâne de văzut cum vor răspunde soldaţii armatei private pentru crimele comise în Irak.

11 februarie 2010 Posted by | Istorie | , , , | Lasă un comentariu