08/ian/2010 Despre cărţi, politică, intelectuali şi memorie – George Onofrei în dialog cu Adrian Cioroianu (2/6)

Despre cărţi, politică, intelectuali şi memorie

George Onofrei, jurnalist din Iaşi (Radio Iaşi, TVR3, revista Suplimentul de cultură) în dialog cu prof. Adrian Cioroianu (Iaşi, 30 ianuarie a.c.). Acest dialog va fi publicat de Suplimentul de cultură.

(2/6)

GO:  Victor Ponta este în continuare în politică, cu mari perspective, iar dumneavoastră aţi demisionat. 

AC: Poate că spre deosebire de dînsul eu nu mă plictisesc în afara politicii, am ce face şi nu am nevoie de Parlament pentru a mă simţi folositor sau activ. Repet, nu e Ponta răul cel mare. Eu nu am demisionat din cauza lui Ponta. Am demisionat din cauza unor demagogi ca Ludovic Orban ş.a. – care mi-au reproşat că “am fost de partea lui Tăriceanu” în partid şi s-au răzbunat dîndu-mi pe lista PNL pentru europarlamentare un loc pe care ştiau că nu-l voi accepta. Iar eu intrasem în politică pentru a da jos Guvernul Năstase şi PSD-ul de la putere! Ulterior, am fost membru într-un guvern care, deschis sau nu, era susţinut de PSD. Apoi am văzut PSD-ul guvernînd cu PDL-ul, apoi am văzut PNL-ul aşteptînd să guverneze ba cu PSD-ul, ba cu PDL-ul şi mi-am dat seama că în politica românească orice este posibil, orice şi opusul acestui orice în acelaşi timp. 

GO: Dar care sînt tinerii din politică în care dumneavoastră aveţi încredere?  

AC: Sînt mulţi. Eu nu-s pesimist în ceea ce priveşte politica românească. Nu m-am retras pentru că aş fi dezgustat. În politică există oameni meritorii în ceea ce fac, după cum sînt oameni care nu ar merita nici măcar să ambaleze marfa într-o băcănie. La mine a fost, dacă vreţi, o decizie cvasi-egoistă, pentru că, repet, sînt cîteva cărţi pe care mi-aş dori să le scriu, şi pentru un profesor pînă la urmă ele rămîn. Şi vă daţi seama, după ce ai fost ministru, e bună şi-o “vacanţă”; după care te poţi întoarce sau nu. Contează, cred, să faci un lucru atît timp cît ai plăcere. Eu am avut o miză reală în 2002, cînd am intrat în politică, să dăm PSD-ul jos de la putere. Am avut o miză reală în 2005, cînd am fost în prima garnitură de români din Parlamentul European. Am avut o miză reală în 2007, cînd România a devenit membru al UE şi eu am fost propus ministru. Acum cred ceea ce credeam şi în 2002: la noi, un partid – dacă rămîne două mandate la putere – e cangrenat. E mai bine să se schimbe. Puterea de prea multe ori îi corupe pe români. 

GO: Însă acela a fost un moment de ruptură în imaginea lui Adrian Cioroianu. Deodată nu mai eraţi doar cel pe care îl citim săptămînal în „Dilema veche“, ci şi acel personaj care joacă Hora Unirii cu fular galben în piaţă la Iaşi pe 24 ianuarie. 

AC: Probabil. Dar aici există nuanţe: nu toată lumea ne vede la fel şi nu are aceleaşi aşteptări de la noi. Unii, ca dvs., ar fi dorit să mă vadă pe mai departe numai în Dilema; alţii s-au bucurat să mă vadă alături de PNL (am fost cu Stolojan, Fenechiu ş.a. la Iaşi, pe 24 ianuarie ’03 – dar azi n-aş mai paria că Stolojan sau Fenechiu chiar sînt liberali autentici). În plus, eu nu am nevoie de un partid ca să joc Hora Unirii. Am jucat-o şi în acest an, am fost invitat într-o şcoală generală la Bucureşti, nu am mai avut fular de partid la gît, dar nu mi-a fost jenă să joc Hora Unirii pe 24 ianuarie. Am umblat ceva prin lumea asta şi i-am văzut pe americani, pe francezi cum îşi trăiesc istoria… Noi deseori ne jenăm. Unde vă dau dreptate este că, într-adevăr, de multe ori la noi sărbătorile tind să fie politizate, dar altfel vă spun deschis că am o mare plăcere să mă duc în şcoli, în licee, în facultăţi şi să le vorbesc tinerilor despre istorie. Tinerii au ajuns să se sperie de Istorie ca materie. Au impresia că Istoria înseamnă numai date, nume etc. “Ce ne facem? Nu dăm bacul la istorie. Mai bine dăm la geografie“ – spun unii. „Să avem ore puţine de istorie!“ – spun alţii. Mi se pare o manieră de a spăla creierele pentru că Istoria este, pînă la urmă, parte din identitatea şi din conştiinţa ta ca om. De fapt, Istoria este o poveste care poate fi spusă şi frumos.  (va urma)

Publicitate