G E O P O L I T I K O N

Spectacolul ideilor pe hartă

13/dec/2009 De ce Ion Caramitru şi Mircea Dinescu au aflat ultimii despre arestarea & executarea soţilor Ceauşescu?

… nu rataţi, mîine, un text despre o carte ce povesteşte versiunea lui Ion Caramitru despre revoluţia din decembrie 1989.

Reclame

13 decembrie 2009 Posted by | Geopolitica | Lasă un comentariu

13/dec/2009 Turcia – o nouă politică externă „imperială”?

… în numărul viitor al revistei Foreign Policy România, o analiză a noii politici externe a Turciei şi a celui care gestionează această schimbare: ministrul Ahmet Davutoglu. (aici este textul integral)

Omul care vede în Turcia un imperiu

(iarăşi, de mâine)

Adrian CIOROIANU

 (…) Pe acest fond[1] s-a produs, în guvernul Turciei – condus de Partidul (moderat islamic) AKP – schimbarea unui ministru-cheie. Ministrul de Externe Ali Babacan, pe care l-am cunoscut şi apreciat (şi care îndeplinise simultan, din 2005, şi rolul de negociator-şef al aderării Turciei la UE), afişase un optimism constant în privinţa viitorului european al ţării sale – inclusiv atunci când declarase presei turce că 2008 va fi anul priorităţii pro-UE în politica Turciei[2]. Dar n-a fost să fie. La finele lui 2008, relaţiile dintre Turcia şi UE atingeau un minimum istoric. La fel relaţiile dintre Turcia şi Israel – pe fondul operaţiunilor israeliene din Gaza, aspru criticate de Ankara (Turcia a mers până la a refuza vizita în Turcia a ministrului de Externe evreu Tzipi Livni, care dorea să aducă lămuririle necesare). În acest context s-a evidenţiat un bărbat discret, cu vorbă domoală şi idei multe: Ahmet Davutoglu – un profesor universitar de 50 de ani devenit diplomat şi consilier de politică externă al premierului turc Erdogan –, care a dat atunci curs unui autentic turneu diplomatic între Egipt, Siria şi Fâşia Gaza.

Profesorul Davutoglu era considerat omul din spatele tuturor deciziilor de politică externă ale premierului turc. Una dintre cărţile sale, Stratejik DerinlikProfunzimea strategică, din 2001, netradusă în engleză dar foarte populară printre militarii, politicienii şi universitarii turci – îi crescuse considerabil cota. Ideea de bază a acestei analize era respectul lui Davutoglu faţă de trecutul imperial al ţării sale. Fără a reclama în mod deschis o revanşă, el demonstra că acest trecut nu este o povară pentru Turcia – ci un mare avantaj în vederea profilării mai accentuate a importanţei sale regionale şi internaţionale.

Concepţia geopolitică a lui Davutoglu – numită de el însuşi “încredere în sine a naţiunii” iar de alţii neo-otomanism – pleacă mai curând din revolta acestui intelectual (devenit strateg) faţă de (ceea ce el crede a fi) regresul importanţei ţării sale de-a lungul secolului XX. (textul integral, pe 11 ianuarie 2010)

Alte analize EURAST despre Turcia:

04/aug/2009 Adrian Cioroianu: Noua geopolitică a Turciei de azi

22/oct/2009 Filip Vârlan despre “triunghiul” Turcia, Armenia, UE

03/oct/2009 Adrian Cioroianu: Trei noi priorităţi: vecinii, Turcia, China

02/oct/2009 Adrian Cioroianu: Rusia, UE şi proiectul Nabucco

27/oct/2009 Metin Omer: Geopolitica tătarilor


[1] Bruce Macphail, „Turks to EU: Never mind”, articol postat de autor pe 21 octombrie 2008 pe site-ul PostGlobal – vezi http://newsweek.washingtonpost.com/postglobal/sais/nexteurope.

[2] Saban Kardas, „Can Egemen Bagis Revive Turkey’s Stalled EU Accession Process?”, în Eurasia Daily Monitor Volume: 6 Issue: 6, January 12, 2009.

13 decembrie 2009 Posted by | Geopolitica, Intelo, Istorie | , , , | 5 comentarii

13/dec/2009 EURAST recomandă: Iran & Rusia + China – ce strategie trebuie să aibă Occidentul?

EURAST recomandă o analiză geopolitică despre viitorul probabil al Iranului ca putere regională – şi despre ce au făcut/fac Rusia, China şi Turcia în acest sens – Ad. C.

Iran Gains Strategic Momentum Balancing Russia, the PRC and the West 

By Dr Assad Homayoun, Gregory R. Copley, and Vossef Bodansky 

Iran is gathering momentum to become a great regional power with global implications. It is already a nuclear weapons power, with externally-acquired nuclear weapons. But the question facing Iranians and the external community is the style of governance of the country, and its specific international and grand strategy objectives. 

Iran’s present geo-strategic position is also transformed in importance by the end of the Great Game (or at least the component of it which began with the Russo-Persian Treaty of 1813, transformed with the Anglo-Russian Convention of 1907, and arguably concluded with the new Russo-Iranian understandings of the past few years).   In a parallel, and overlapping, dynamic, the China-Iran historical link has returned to the fore, especially given the PRC’s position as a major supplier of vital refined petroleum to Iran, and a client for Iranian crude oil. 

The fact that the West has „lost” Turkey and Iran (and the fact that Iran is now working closely with Turkey on a range of issues, but motivated mutually by the energy network controlled by Moscow) to some extent empowers the Iranian clerical leadership, but this may be insufficient to paper over the differences between the competing, and possibly mutually destructive, clerical power factions. (text integral word doc. – Iran putere regionala – dec 09 ) 

________________click pe imagine pentru o rezoluţie mai bună 

 by Dave Whamond 24 nov 09

13 decembrie 2009 Posted by | caricaturi / comics, Geopolitica, Intelo, Istorie | , , , , , , | Lasă un comentariu