G E O P O L I T I K O N

Spectacolul ideilor pe hartă

04/iun/2009 Obama va merge în Piaţa Roşie

Obama în Piaţa Roşie

Adrian Cioroianu

 A fost mai curând un control de rutină – dar, daţi fiind protagoniştii săi şi consecinţele, controlul a premers un cvasi-scandal diplomatic. Ce s-a întâmplat: la finele lunii mai a.c., în pregătirea vizitei pe care preşedintele Barack Obama urma să o facă în Egipt, poliţia din Cairo a reţinut pentru cercetări câteva zeci de studenţi străini aflaţi la studii în universităţi egiptene şi care s-au dovedit a fi în neregulă cu actele (vize expirate sau lipsă etc.). Printre aceştia, cca. 30 de studenţi din Rusia, mai cu seamă din regiunile nord-caucaziene; o parte au fost eliberaţi în scurt timp, alţii au fost expulzaţi.

Într-un alt context, incidentul ar fi trecut neobservat. Dar nu şi acum, nu şi la Moscova – unde au apărut proteste la nivel diplomatic, în Dumă şi în Consiliul Federaţiei. Protestele au plecat spre Cairo  – dar ţinta lor era mult mai la Vest. Faptul că aceleaşi controale ale poliţiei egiptene mai reţinuseră şi tineri din Anglia, Franţa sau Danemarca nu a contat foarte mult.

Incidentul, minor în raport cu altele, spune multe despre suspiciunea cu care Moscova priveşte în continuare spre Washington. Aceasta, deşi momentul prezent este unul potrivit pentru o încălzire a relaţiilor ruso-americane. Spre mijlocul acestei veri (6-8 iulie a.c.), preşedintele Barack Obama va face o vizită la Moscova, unde se va întâlni cu cei doi lideri ai tandemocraţiei ruseşti, Dimitri Medvedev şi Vladimir Putin. Între noii preşedinţi ai Americii şi ai Rusiei (în luna mai a.c. Medvedev a împlinit 1 an la Kremlin, iar Obama 100 de zile la Casa Albă) nu va fi, propriu-zis, primul contact; ei s-au mai întâlnit în aprilie, la summitul G20 de la Londra. Deja au schimbat câteva cuvinte – încurajatoare oricum, pentru că relaţiile dintre cele două state ajunseseră, la finele lui 2008, la cel mai de jos nivel al lor din perioada post-război rece.

 La începutul acestei administraţii americane, vice-preşedintele Joe Biden a fost primul care a vorbit despre necesitatea unei „resetări” a relaţiilor dintre SUA şi Rusia. În deplin acord, Obama a declarat că acestea vor fi prioritare pentru mandatul său, iar secretatul de stat american Hillary Clinton s-a fotografiat în februarie a.c. alături de ministrul de externe rus Serghei Lavrov şi cu un buton simbolic între ei (pe care ambii se pregăteau să-l apese deodată, în vederea „resetării” cu pricina). Poza a fost reuşită, dar paşii concreţi în vederea noului start al relaţiei bilaterale nu au fost foarte mulţi.

Dezacordurile, azi, între Rusia şi SUA sunt multiple. Unul dintre cele mai importante priveşte rolul NATO în Europa. Potrivit unui sondaj făcut în Rusia în aprilie a.c., 62 la sută dintre cetăţenii ruşi văd NATO ca fiind o ameninţare pentru ţara lor. Drept care Medvedev & Putin acţionează în consecinţă. Recentul summit NATO de la Strasbourg şi Kehl, din aprilie, a statuat că extinderea alianţei va continua (fără a da însă un calendar precis). Din perspectiva Rusiei, orice posibilă extindere a NATO spre Est loveşte în propria sa sferă de influenţă. Vezi cazul Ucrainei (despre care am mai scris aici), ale cărei ambiţii pro-atlantice sunt contracarate de Rusia prin şantajul constant cu preţul la gazele naturale. Sau vezi cazul Georgiei, alt stat ex-sovietic care doreşte să intre în NATO şi pe teritoriul căruia alianţa a organizat în mai a.c. exerciţii militare – spre enervarea Rusiei, care imediat a suplimentat prezenţa sa militară la graniţa georgiană (graniţă care nu e recunoscută la nivel internaţional, din moment ce provinciile Abhazia şi Osetia de Sud, pe care Georgia le consideră ca fiind parte a teritoriului său, sunt în viziunea Moscovei „independente”). Mai grav este altceva: nu e foarte clar dacă NATO a dorit să enerveze Rusia prin aceste manevre sau doar s-o tempereze – pentru că în ultimele luni au apărut frecvent zvonuri despre posibilitatea unui nou atac rusesc asupra Georgiei, în ideea de a da o lovitură decisivă actualului regim de la Tbilisi al preşedintelui pro-occidental Saakaşvili (care a fost puternic contestat la el acasă în ultimele două luni, iar el spune, previzibil, că la mijloc este numai mâna Moscovei etc.).

Un alt punct de dezacord ruso-american este situaţia din Orientul mijlociu. La ora la care scriu, în Liban se pregătesc alegeri (pentru 7 iunie a.c.). Poziţia Rusiei este că rezultatul acestor alegeri trebuie recunoscut de comunitatea internaţională, indiferent de cine le câştigă; poziţia SUA este că aceste alegeri pot fi câştigate de oricine, mai puţin gruparea Hezbollah (susţinută de Iran). Cât priveşte Iranul (stat perceput – din cauza programului său nuclear – de mulţi oficiali americani drept una dintre marile ameninţări actuale la adresa SUA), Rusia a păstrat în ultimii ani relaţii relativ bune cu ţara lui Ahmadinejad. Şi nu este deloc exclus ca, încă în cursul acestui an, Obama să abandoneze prin fapte politica drastică a predecesorului său şi să facă unele mişcări de conciliere în direcţia Teheranului. Aceasta, cu riscul de a da impresia unei slăbiciuni – mai ales dacă iranienii nu vor răspunde pe măsură. În fine, să mai adaug că Rusia pare mai curând interesată ca SUA (şi NATO) să-şi prelungească sine die prezenţa în Afganistan, dar fără a câştiga războiul de acolo. La începutul acestui an, Moscova a făcut presiuni serioase asupra autorităţilor din Kîrghîstan (şi, după unele surse, le-a răsplătit cu 2 miliarde de dolari) pentru ca acestea să ceară Washingtonului să-şi închidă baza americană de la Manas, de pe teritoriu kîrghîz – o bază care era importantă pentru noua strategie a lui Obama în Afganistan.

Să mai adaug – dacă mai e nevoie – eternul şah între Rusia şi SUA referitor la rutele de transport al petrolului şi gazelor dinspre regiunea Mării Caspice spre Vest. Recent, Barack Obama i-a transmis un mesaj preşedintelui Aliev al Azerbaidjanului prin care-l încuraja pe acesta ca ţara sa să rămână deschisă unor rute alternative de transport a energiei spre Europa (adică, unele care să ocolească Rusia!). Evident, Moscova interpretează acest lobby american ca fiind o ofensă adusă sferei sale de influenţă.

Şi ar mai fi probleme. Destul pentru ca Barack Obama şi gazdele sale să nu se plictisească la Moscova, în iulie.

 ______________________________

(text publicat în revista „Scrisul românesc”, nr. 7, iulie 2009)

Anunțuri

4 Iunie 2009 - Posted by | Geopolitica | , , , , ,

Niciun comentariu până acum.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: