G E O P O L I T I K O N

Spectacolul ideilor pe hartă

09/apr/2009 Geopolitica ieşirii din criza mondială

Geopolitica ieşirii din criză

– vor salva China sau Brazilia lumea occidentală? –

 Adrian Cioroianu

În anul 2001, firma americană de audit Goldman Sachs a lansat termenul BRIC – un acronim / cvasi-joc de cuvinte plecând de la iniţialele statelor cu economii emergente, a căror creştere se anunţa relativ spectaculoasă în viitorul previzibil: anume Brazilia, India, Rusia şi China. Economişti de mare calibru se încăpăţânează să prognozeze faptul că aceste economii din spaţiul BRIC vor fi capabile, împreună, să depăşească economiile însumate ale principalelor şapte state industrializate din prezent (aşa-numitul G7), undeva spre anul 2035 (dacă nu cumva chiar spre 2027).

În ultima vreme Rusia a fost puternic afectată de scăderea preţului la petrol şi gaze (şi de propriul său sistem politic, autoritar, etatist şi puţin transparent). După o perioadă (2000 – 2008) în care PIB-ul a crescut cu o medie de 6 la sută pe an – ani în care cererea mondială de petrol şi gaze a crescut mână în mână cu preţul acestora –, economia Rusiei a fost cea mai nepregătită (dintre economiile BRIC) pentru febra bancar-financiară care ne-a îmbolnăvit pe toţi. În prezent, Rusia are o inflaţie de cca. 12 la sută iar şomajul a atins 8,5 procente. În plus, Rusia are o reală problemă demografică: naşteri relativ puţine şi o durată medie a vieţii redusă în comparaţie cu standardele europene. La aceasta s-a adăugat în ultimul deceniu creşterea alarmantă a consumului de droguri (provenite, în mare parte, din Afganistan): cca. 2,5 milioane de ruşi ar fi narco-dependenţi. Pe scurt: câtă vreme preţul petrolului (şi implicit al gazului natural) este la un nivel modest, Rusia suferă – pentru că nu a ştiut să-şi investească sumele uriaşe încasate în ultimul deceniu, cât valoarea de piaţă a hidrocarburilor a fost mare.

Motorul grupului BRIC este, incontestabil, China: creşterea ei din ultimul deceniu se bazează pe un constant progres al cererii şi consumului intern şi pe o economie în care statul a avut grijă ca macro-investiţiile să fie favorizate. China are 2000 de miliarde de dolari (!) investiţi în bonuri de tezaur americane – de aici recentele avertismente ale premierului chinez Wen Jiabao către Washington, prin care le cerea americanilor să ţină sub control deprecierea propriei lor monede. Mai mult: guvernatorul Băncii centrale a Chinei, Zhou Xiaochuan, a dus avertismentul şi mai departe şi a spus că dacă echipa lui Barack Obama nu revitalizează economia americană (şi, implicit, moneda SUA), atunci China va propune instituirea unei altei monede de referinţă pentru Fondul Monetar Internaţional (care în prezent lucrează, cum se ştie, cu dolarul american). În timp ce marea parte a economiilor occidentale vor termina acest an cu un bilanţ negativ, pentru China se estimează o creştere, în 2009, cu 6-7 la sută, şi chiar cu 8 la sută pentru 2010. Cei care se aventurează în calcule pe termen lung au curajul să previzioneze, pentru China, o medie de creştere anuală de peste 5 la sută pentru întreaga perioadă 2011-2050!

 O altă revelaţie a acestui BRIC este Brazilia. Cu trei ani în urmă, când eram în Parlamentul European, ascultam specialişti care ne asigurau că Brazilia va fi grădina mondială a secolului al XXI-lea. Cum spunea recent un articol din Newsweek, dacă există o poveste de succes a Americii latine, atunci aceasta se cheamă Brazilia. Recent l-am văzut, pe un post TV american, intervievat pe cel care de şase ani ocupă prima poziţie în stat – preşedintele Luiz Inácio Lula da Silva, fost sindicalist iar mai nou unul dintre liderii care realmente contează în lume (să adaug că, în martie acest an, Lula da Silva a fost primul şef de stat latino-american care a fost primit de Obama la Casa Albă – un detaliu care spune multe). Ce spunea respectivul: în ultimii şase ani cca. 20 de milioane de brazilieni (adică un număr similar cu populaţia României de azi!) au fost ridicate de sub pragul de sărăcie şi au intrat în clasa mijlocie locală (ceea ce face – spun experţii – ca Brazilia să fie, într-adevăr, unul dintre statele cu cea mai dezvoltată şi mai stabilă clasă mijlocie din lume). Când Lula da Silva ajungea la putere, datoria publică a statului reprezenta 55 de procente din PIB; astăzi, ea este 35 de procente şi scade lună de lună. Atunci, inflaţia era de 12 procente pe an; astăzi este de 4,5 procente, tot în scădere. În ultimii ani, exporturile braziliene au crescut cu 400 la sută (!). Recent, Brazilia a inventariat şi ceva noi rezerve de petrol pe teritoriul său – dar nu-şi propune să exporte ţiţei brut, ci mai curând derivate cu prelucrare înaltă. Calculele sunt de asemenea manieră făcute încât statul brazilian să fie în câştig câtă vreme preţul mondial al petrolului este mai sus de 35 de dolari pe baril (în prezent el este în jur de 40). Pe scurt, din punctul de vedere al indicatorilor economici, Brazilia traversează cea mai fastă perioadă a istoriei sale din ultimii 30 de ani. Şi totuşi, Lula da Silva spune cu modestie că principala sa realizare este că săracul din Brazilia este acum mai puţin sărac[1].

 Desigur, este suficient loc pentru comentarii. În primul rând, putem glosa pe marginea credibilităţii tuturor acestor super-economişti. Tocmai aceşti experţi au fost incapabili să ne avertizeze şi pe noi, clienţii de rând ai băncilor. Cu excepţii notabile: cum ar fi Nouriel Roubini, profesor de Ştiinţe Economice la New York University, cel care încă din septembrie 2006 avertiza asupra iminenţei crizei – dar nu l-a luat nimeni în serios, se pare (astăzi, Roubini a devenit – logic – un foarte bine plătit consultant financiar). Pe acest fond, înfloresc scenarii conspiraţioniste (cum că această criză ar fi fost fabricată undeva, de cineva, cu vreun scop anume) sau scenariile apocaliptice (cu un punct de plecare, de exemplu, în faptul real că între 2000 şi 2008 China şi-a dublat bugetul militar!).

Coincidenţă sau nu, la recentul summit G20 de la Londra (care a adunat liderii celor mai puternice 20 de state ale lumii într-o încercare de a găsi o soluţie crizei), preşedintele Obama a avut întâlniri bilaterale cu Hu Jintao (preşedintele Chinei), cu Manmohan Singh (premierul Indiei) şi cu preşedintele rus Dimitri Medvedev.

Desigur, noi, în România, suntem mult mai norocoşi. La ora la care scriu (ca şi în ultimele cinci zile) televiziunile şi ziarele vorbesc numai despre arestarea lui Gigi Becali.

Fie că la noi nu a ajuns criza, fie că eram în ea de când ne ştim.

 


[1] „Brazil has to be bold”, în Newsweek, 30 martie 2009.

_________________________________

text publicat în revista „Scrisul românesc”, nr. 4, aprilie 2009.

Anunțuri

9 Aprilie 2009 - Posted by | Geopolitica | , , , , , , ,

Niciun comentariu până acum.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: