10/iunie/2010 Între Sfântul Scaun şi Partidul comunist: catolicii din România (5/5)

Catolicii din România, între Sfîntul Scaun şi partidul unic

Alexandru Mirea

(1/5); (2/5); (3/5); (4/5); (5/5)

Totuşi, semne de suspiciune au planat în continuare asupra legaţiei Italiei la Bucureşti, despre care se cunoştea foarte bine faptul că întreţinea legături strînse cu parohia italiană din Bucureşti. Pentru a se asigura de neutralizarea celor doi slujitori ai acestei biserici (Clemente Gatti, preot paroh şi Mihai Rotaru, preot), autorităţile de stat i-au condamnat la închisoare pentru spionaj (în septembrie 1951).

În astfel de condiţii vitrege, biserica catolică de rit latin, singurul rămas în semi-legalitate, a încercat să-i ajute pe credincioşii de rit grecesc trecuţi, formal, la biserica ortodoxă. Astfel, unii preoţi parohi au fost primiţi să oficieze Sfînta Liturghie în biserici de rit latin, în timp ce altele au refuzat, de teama represaliilor din partea Securităţii. Aflînd de aceste practici, autorităţile au procedat la arestarea unor înalţi prelaţi catolici (precum Alexandru Cizar, Anton Durcovici, Iosif Schubert, Marton Aron ş.a.), precum şi la interzicerea oficierii slujbei în limba română în bisericile aparţinînd comunităţilor maghiară şi germană. Această hotărîre, de interzicere din motive religioase tocmai a limbii oficiale a statului, nu a mai fost întîlnită în alte state din Europa comunistă). De asemenea, unii tineri greco-catolici care doreau să urmeze studii teologice s-au înmatriculat la nou-înfiinţatul Institut Teologic Interdiecezan de la Alba-Iulia, însă au fost nevoiţi să se retragă în faţa perspectivei ca din cauza lor acesta să fie desfiinţat.

În anii 1970-1990, situaţia ilegalismului greco-catolic s-a mai îmbunătăţit, în sensul că pedepselor prelaţilor greco-catolici cu închisoarea au fost comutate în domiciliu obligatoriu, iar statul a permis plata de către Vatican a pensiilor la care ei nu putuseră cotiza de-a lungul anilor.

Un moment interesant în observarea atitudinii autorităţilor din vremea regimului Ceauşescu a fost vizita la Vatican din anul 1983 a lui Ion Brad, trimis special al Guvernului, cu scopul de a afla poziţia Sfîntului Scaun faţă de politica externă a României. Ion Brad era un scriitor de confesiune greco-catolică, discipol şi apropiat al lui arhiepiscopului unit Alexandru Todea. Cu toată aparenţa de cordialitate între acesta şi regimul comunist, problema legalizării Bisericii Unite cu Roma a rămas un subiect tabu pînă la căderea regimului, în 1989.

About these ads