06/apr/2010 Magistraţii români în postcomunism (1/2)

… interviu al revistei Forumul Judecătorilor cu prof. Adrian Cioroianu (28 martie a.c.):

FJ: Consideraţi că România de azi este diferită de cea anterioară anului 1989? Din această perspectivă, se poate vorbi, din perspectiva dvs., de o magistratură de dinainte de 1989 şi de una de după anul 1989?

AC: România, în mod cert, este altă ţară – chiar dacă mai păstrează (prin noi, prin locuitorii ei) şi ceva din moravurile celei vechi. Teoretic, acelaşi lucru se poate spune şi despre magistratura post-1989. Schimbările – în orice instituţie din ţară – sunt evidente, chiar dacă nu sunt atât de rapide şi de ample pe cât ni le-am dori. Nu împărtăşesc nihilismul celor care spun că, după 1989, nu am schimbat decât decorul şi câteva personaje. Noi avem acest talent al lamentaţiei, dar lucrurile nu stau chiar aşa (de rău). Repet: cu bune şi rele, România de azi este altă ţară faţă de cea anterioară lui 1989.

FJ: Ar trebui trecută cu vederea colaborarea unor magistraţi cu serviciile Securitatii, data fiind experienţa şi competenţa acumulată (ştiut fiind ca un bun specialist se formează în ani) sau ar trebui ca aceste persoane să fie expuse şi îndepărtate din profesie? Solutia din Germania de Est, unde, după căderea zidului şi reunificare, judecatorii din perioada comunista au fost indepartati, este cea mai buna?

AC: Nu cred că puteam aplica modelul Est-german, din simplul motiv că noi nu aveam o Românie de Vest! Eu cred că ar fi fost mai corect dacă respectivii magistraţi şi-ar fi recunoscut şi asumat acea colaborare. E cert că în cazul unor persoane ea a existat. Şi nu numai magistraţii – ci toţi care au avut-o –, ar fi fost mai corect dacă acea colaborare, petrecută în anumite condiţii istorice, ar fi fost recunoscută şi asumată. Din păcate, e clar că nu am avut acea maturitate – ca societate – în 1990. Cred că aşa s-ar fi putut pleca la drum într-o societate nouă. Fără pericolul şantajului, fără informaţii “pe surse” în presă (vezi cazul Mona Muscă sau Constantin Bălăceanu-Stolnici ş.a.) sau, în cazul dvs., fără bănuiala că unii magistraţi sunt în continuare şantajabili – şi, deci, influenţabili. Dar acum faptul e consumat. După 20 de ani oricum se produce o înnoire “demografică” a personalului oricărei instituţii. Bănuielile, însă, nu vor dispărea. Puteai fi student la Drept în 1989 şi totodată  “agăţat” de Securitate. Se ştie că sistemul de atunci viza şi elevi de liceu (dintre cei buni sau cei cu vreun păcat la activ), le facilitau admiterea în facultate, apoi urma colaborarea etc. Acei oameni azi sunt încă tineri. Drept care nu întrevăd finalul suspiciunilor, prea curând. (va urma)

About these ads